Lui

“Ce n-ar da un mort din groapă pentr’un răsărit de lună!”

Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe,

Duși de al iubirii farmec, privind cerul împreună,

Noi visam eternitatea în durata unei clipe.

 

“Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază”

Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;

Să mai simtă înc-odată fruntea că i-o luminează

Și că-n pieptul său viața cu căldură se răsfrânge!

Sigur, noi credem că dânsul ar schimba cu bucurie

A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată.

Pentru-o rază de la lună, pentru-o dulce nebunie,

Pentru-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.

 

Însă clipa de iubire sboară, sboară făr’ de urmă

Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;

Ah! Și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă,

Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne.

 

Dacă-ar da un mort din groapă pentr’un răsărit de lună

A sa liniște eternă, eu aș da de voie bună

Toate razele de lună, toate razele de soare

Să te pot uita pe tine, să-mi simt sufletul că-mi moare!

București, 16/28 iunie 1889

Veronica Micle

Versurile poetei Veronica Micle au fost publicate în volumul “Omagiu lui Mihai Eminescu: cu prilejul a 20 ani de la moartea sa”, editat de Comitetul Comemorării Galați și tipărit la Atelierele Grafice Socec & Co, 1909