Vulturul de mare cu peștele în ghiare. Povestea fascinantă a destoinicului fondator

„În august 1925 s-a stins din viaţă la o vârstă înaintată, cu conştiinţa împăcată a unei vieţi de muncă intensă, cinste ireproşabilă, a împlinirii unei opere fecunde, fruntaşul comerţului românesc Theodor Atanasiu, fondatorul şi proprietarul cunoscutului magazin „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare”.

Acesta anunț publicat de cotidianul Rampa îl omagia pe unul dintre cei mai cunoscuți negustori de la începutul secolului XX. Aceeași gazetă i-a dedicat un portret luminos, dar, înainte de a descoperi profilul fascinantului personaj, vom face o scurtă trecere în revistă a istoriei magazinului pe care îl fondase în București.

„La Vulturul de mare cu peștele în ghiare”, așa se numea prăvălia de pânzeturi și manufactură care își avea sediul în Piața Mare din București – Str. Carol, Strada Bazaca și Strada Halelor, deținea douăzeci de raioane distincte, cu mătăsuri, stofe, plușuri și catifele, dantele și broderii, dar vindea și haine de-a gata pentru femei, copii și bărbați.

Afacerea înființată de inventivul comerciant și-a deschis porțile imediat după Războiul de Independență și a continuat mult timp după decesul lui. În 1925, la moartea lui Theodor Atanasiu, cei doi copii – Ștefania și Atanase, împreună cu văduva, Olga (recăsătorită Stelniceanu), i-au oferit unui nepot al defunctului, Mihail Muntenescu, responsabilitatea de a conduce marele magazin universal.

Cel din urmă prinsese destulă experiență de la Theodor Atanasiu, așa că i-a continuat cu succes afacerea, ba, mai mult, a adaptat-o vremurilor, reușind să transforme proiectul într-unul de mare amploare, apelând la un marketing foarte eficient. Toate gazetele importante din București găzduiau în paginile lor reclamele magazinului „La vulturul de mare…”, iar Muntenescu deținea chiar și o echipă de fotbal numită, bineînțeles, „Vulturul de mare”.

În 1938, sediul din Piața Mare a căzut sub târnăcoapele municipalității, iar magazinul a fost relocat în Palatul Langhaus, ce fusese construit cu zece ani în urmă de arhitectul băcăuan Herman Clejean pe Strada Bărăției. La scurt timp după naționalizare, societatea comercială Theodor Atanasiu & Co a fost dizolvată și lichidată, iar magazinul a devenit proprietatea statului. Clădirea a fost renovată la sfârșitul anilor ‘60 și a rămas un punct de reper pentru comerțul bucureștean, iar în 1974, când s-a înființat rețeaua „Materna – Mama și copilul”, a găzduit primul magazin care a purtat acest nume. Denumirea ingenioasă pe care i-a dat-o primul proprietar, Theodor Atanasiu, s-a păstrat însă în memoria colectivă, astfel încât timp de multe decenii nu i s-a spus decât „La vulturul de mare cu peștele în gheare”.

Revenind la povestea fondatorului, redăm integral elogiosul portret pe care ziarul Rampa l-a făcut la moartea sa:

„Defunctul nu a fost un negustor obişnuit, ci o figură a comerţului românesc, pildă de iniţiativă, stăruinţă, integritate în împlinirea datoriilor profesionale, menţinând cu vrednicie şi întrupând la superlativ patriarhala cinste a vechilor negustori.

Fiu de comerciant, după terminarea studiilor elementare Theodor Atanasiu, cu nativul lui bun simţ şi accentul sporit al realităţilor care l-a călăuzit toată viaţa dându-i strălucita prosperitate a întrepriderii sale, nu a urmat răul exemplu al atâtor fii de negustori, care se simţeau ruşinaţi de negoţul părinţilor şi alergau nesocotiţi spre carierele birocratice.

Ca una din acele individualităţi comerciale şi industriale americane care, pornind de la o modestă tejghea, ajung stăpâni pe vaste întreprinderi şi miliarde, Theodor Atanasiu, conştient de frumoasa menire a comerţului, încrezător în destinul lui, a intrat ca simplu elev în prăvălia de pânzărie a cunoscutului pe vremuri Th. Veleiu din Calea Moşilor.

În anul 1878, după ani de muncă răbdătoare şi atent la mecanismul comerţului, simţindu-se stăpân pe o bogată experienţă, determinat de pasiunea iniţiativei, Th. Atanasiu deschise magazinul de pânzărie şi manufactură „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare” care, datorită preţioaselor însuşiri ale fondatorului şi spiritului de comerciant modern venit la timp datorită nepotului său. Mihail Muntenescu, actualul conducător, a cunoscut o prosperitate crescândă, care a făcut astăzi din acest magazin cel mai intens centru comercial al României Mari.

Theodor Atanasiu a fost o personalitate în lumea comerţului bucureştean. Caracter integru şi auster, sever în primul rând cu el însuşi, a căutat, în toată îndelungata sa carieră, să imprime disciplina propriei lui vieţi și tuturor celor din jurul său, elevi şi colaboratori. Exemplu de muncă şi energie, el a format o serie de elevi, moştenitori ai frumoaselor lui însuşiri, continuatori şi răspânditori ai operei lui comerciale, care astăzi sunt fala comerţului românesc.

Integru şi auster, a dat acestor virtuţi toată amploarea în sfera probităţii comerciale, a fost de o cinste ateniană, rigidă, intransigentă, în toată activitatea sa comercială. În întreaga-i viaţă nu a ştiut ce înseamnă o amânare de plată. Pasionat de frumuseţea meseriei lui, pe care o socotea ca una din cele mai nobile îndeletniciri ale vieţii şi ca o mândrie socială, absorbit de conducerea vastei lui întreprinderi căreia îi închinase rostul lui de a fi în această lume, Theodor Atanasiu nu a făcut politică, nici un fel de politică, nici chiar politică de breaslă. A socotit că poate fi util societăţii româneşti făcând numai comerţ.

Și bine şi înţelepţeşte a procedat, căci dacă de multe ori politica e o zădărnicie, comerţul e o forţă reală, utilă şi fecundă pentru societate. Astfel de comerţ a făcut regretatul fruntaş comerciant. Şi comerţul lui a constituit o mândrie pentru ţara noastră, un titlu de nobleţe în această epocă de muncă efectivă. Binefaceri publice nu a făcut – căci acest mare şi îndârjit muncitor, în ciuda bogăţiei adunate cu atâta sârguinţă şi răbdare, a rămas toată viaţa un discret, un modest. El a practicat cu stricteţe percepţia creştinească: să nu ştie stânga ce face dreapta. Un mare merit al acestui robust realist a fost acela de a cunoaşte oamenii şi lucrurile, de aceea a ştiut întotdeauna să se înconjoare de oameni vrednici, de elemente capabile, de forţe de muncă şi pricepere. Instinctul lui de cunoscător de oameni şi acutul simţ al afacerilor l-a făcut să-şi asocieze vastei lui întreprinderi contribuţia nepotului său, Mihail Muntenescu, actualul conducător al magazinului „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare”.

Instinctul şi realismul lucid nu au înşelat nici de data asta pe bătrânul şi experimentatul negustor care a fost Theodor Atanasiu, dimpotrivă. De zece ani, obosit de o muncă covârşitoare, bătrânul negustor se retrăsese de la conducerea vastei sale întreprinderi într-o odihnă cu prisosinţă meritată, lăsând conducerea firmei vrednicului său urmaş.

Bătrânul putea să se odihnească în linişte şi siguranţă: frâiele întreprinderii căreia îi închinase o viaţă de om intraseră în mâini bune. Mihail Muntenescu, elev excelent şi destoinic al unui dascăl minunat, moştenitor fidel şi continuator devotat al preceptelor şi metodelor lui Theodor Atanasiu, care l-a învăţat în cei 30 de ani de conlucrare fecundă complicatul mecanism al comerţului, cu toate tainele lui pline de surprize, la care a adăugat ştiinţa şi progresul comerţului modern, s-a arătat demn de alegerea unui om atât de exigent cum a fost defunctul.

Încă din primi ani ai activității sale, TheodorAtanasiu și-a format urmașii, destăinuindu-le generos taina minunată a priceperea lui de organizare si conducene. Sub conducerea lui, fiica sa, Stephanie, și fiul său, Athanase (ambii n-au încă 20 de ani împliniți), au învăţat ştiinţa comerţului după formula cu care bătrânul își organiza întreprinderea, participând acum, în urmă, efectiv la conducerea afacerii.

…Cu Theodor Atanasiu a dispărut una din cele mai reprezentative şi strălucite figuri ale comerţului românesc”.

*** Rampa, septembrie 1925