Prințesa Louise s-a născut pe 3 decembrie 1838 și a fost singura fiică a Prințului Wilhelm al Prusiei și a soției lui, Prințesa Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach. Mama și fiica nu au fost apropiate, în schimb, prințul Wilhelm și-a revărsat atenția asupra fiicei sale cu care se juca adesea. Prințesa s-a logodit cu Frederic, prinț regent de Baden, care a fost proclamat Mare Duce când medicii au decis, în 1854, că fratele lui mai mare, prințul Leopold, era afectat de probleme psihice irecuperabile.
Căsătoria tinerilor a avut loc pe 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din Potsdam, iar după câteva săptămâni de la nuntă,noua Mare Ducesă era deja însărcinată cu primul ei copil, Frederic. Cuplului nu-i plăcea atmosfera curții regale și prefera să-și petreacă timpul la castelul lor de pe insula Mainau, una din cele trei insule mari de pe lacul Bodensee, care a fost amenajată ca grădină botanică și este astăzi în proprietatea Fundației Lennart Bernadotte, creată de strănepotul lui Frederic, contele Lennart Bernadotte.
Louise a fost prietenă bună cu Alice, Mare Ducesă de Hesse, sora mai mică a cumnatei ei, cu care se vizita adesea. În scrisorile sale, regina Victoria a Marii Britanii se referea la ducesă și la soțul ei cu multă simpatie numindu-i bunii Fritz și Louise de Baden.
La izbucnirea războiul austro-prusac dintre Marele Ducat de Baden și Prusia au apărut tensiuni greu de gestionat, pentru că Baden a ales să-i sprijine pe austrieci. Datorită statutului de Mare Ducesă și a firii ei empatice, Louise a fost implicată în organizațiile caritabile ale ducatului și s-a concentrat în mod special asupra problemelor femeilor. Prințesa a avut o lungă corespondență cu Florence Nightingale, cea care a fost considerată prima infirmieră modernă, cu o contribuție uriașă asupra organizării spitalelor în secolul al XIX-lea. De asemenea, ducesa a avut o prietenie lungă cu Clara Barton, pe care a întâlnit-o în timpul Războiului franco-prusac.
Americanca Clara Barton, asistentă medicală în timpul Războiului Civil American, avea să devină președinta Crucii Roșii Americane și era implicată în acțiunile medicale în sprijinul soldaților răniți în diferite conflicte armate. Clara Barton și ducesa de Baden au organizat spitale militare în timpul Războiului Franco-Prusac și au ajutat la dezvoltarea fabricilor de cusut în care erau angajate femei, cu scopul de a sprijini efortul de război. La sugestia Louisei, Barton a primit meritul Crucea de Fier după război de la împăratul Wilhelm, recent încoronat.
Marele Duce Frederic, soțul ducesei Louise, a murit pe 28 septembrie 1907 și fiul lor cel mare i-a succedat ca Frederic al II-lea. În același an, singura lor fiică, Victoria, a devenit regină consort a Suediei. Louise a trăit suficient de mult și a văzut cum ducatul ei a fost absorbit în noile state ale Germaniei după sfârșitul Primului Război Mondial, dar noul guvern republican i-a acordat permisiunea să trăiască pentru restul vieții retrasă la Baden-Baden, unde a murit pe 23 aprilie 1923, la vârsta de 84 de ani.
