HomeVizionariiMuzicieniFeodor Șaliapin, marele muzician rus, a avut două familii paralele

Feodor Șaliapin, marele muzician rus, a avut două familii paralele

Feodor Șaliapin

Feodor Ivanovici Șaliapin s-a născut pe 13 februarie 1873 într-o familie de țărani din orașul Kazan din Tatarstan, într-o locuință modestă închiriată de la negustorul Lisitzin, fiind botezat a doua zi de niște vecini: cizmarul Nikolai Tonkov și Ludmila Kharitonova, o fetiță de 12 ani. În 1878, pentru că plata chiriei era o povară pentru părinți, familia Șaliapin s-a mutat în satul Ametyevo, într-o căsuță mică și fără prea mult confort.

Foarte talentat, copilul a luat lecții de canto de la profesorul Dmitri Usatov și și-a început cariera mai întâi la Tbilisi, în Georgia, apoi, din anul 1894, a cântat la Opera Imperială din Sankt Petersburg. Tânărul tenor a fost apoi invitat să cânte la  Opera Privată Mamontov, apărând în primul său spectacol în rolul lui Mefisto din opera “Faust” a lui Charles Gounod, obținând un mare succes.

La Mamontov Șaliapin l-a întâlnit pe Serghei Rahmaninov, care era dirijor asistent și cu care a rămas prieten pe viață, iar acesta l-a învățat teorie muzicală, inclusiv cum să descifreze o partitură, insistând ca Feodor să învețe nu numai propriile roluri, ci și toate celelalte roluri din operele în care era distribuit. Sub îndrumarea lui Rahmaninov s-a pregătit pentru rolul principal din opera “Boris Godunov” a lui Mussorgsky, care a devenit cel mai cunoscut personaj pe care l-a

Feodor Șaliapin
Feodor Șaliapin și Serghei Rahmaninov

interpretat vreodată, iar Șaliapin i-a întors favoarea explicându-i prietenului său cum își construiește evoluția în jurul unui moment culminant, Rahmaninov folosind mai târziu această tehnică în cariera sa de pianist.

Remarcând succesul artistului la Teatrul Mamontov, Teatrul Bolshoi din Moscova i-a oferit lui Feodor un contact în baza căruia a apărut exclusiv în spectacolele instituției din 1899 până în 1914, iar în 1901 a început să participe la turnee în Occident, făcându-și debutul la Scala în opera „Mefistofele” a lui Arrigo Boito, sub bacheta unuia dintre cei mai cunoscuți dirijori ai secolulului XX, Arturo Toscanini.

Feodor Șaliapin
Feodor Șaliapin în Faust
Feodor Șaliapin
Feodor Șaliapin în Boris Godunov
Feodor Șaliapin
Feodor Șaliapin (afiș)

Șaliapin a fost căsătorit de două ori. Și-a cunoscut prima soție, balerina italiană Iola Tornaghi, la Nijni Novgorod, cei doi s-au căsătorit în Rusia în 1898 și au avut șase copii: Igor, Boris (care a devenit un cunoscut artist grafic al revistei Time), Irina, Lidia și gemenii Feodor Jr. (care a devenit actor) și Taniya.

Feodor Șaliapin și Iola Tornaghi
Feodor Șaliapin și una din fiice, Marina
Iola Tornaghi și copiii muzicianului
Feodor Șaliapin, Marina Petsold și copiii lor

În timp ce era căsătorit cu Tornaghi, artistul a locuit în paralel și cu Marina Petsold, o văduvă care avea deja doi copii din prima căsătorie și care i-a dăruit artistului trei fiice: Marfa, Marina (care va deveni actriță) și Dasya. Cele două familii ale lui Șaliapin locuiau separat, una la Moscova și cealaltă la Sankt Petersburg și nu au interacționat niciodată, iar după divorțul de Iola, Șaliapin s-a căsătorit cu Marina Petsold, care l-a urmat în exilul său la Paris.

Feodor Șaliapin alături de Stepan Skitalets, Evgeny Chirikov, Maxim Gorki, Leonid Andreyev, Ivan Bunin și Nikolai Teleshov

În 1913 Șaliapin a apărut pe scenele de la Londra și Paris datorită genialului impresar rus Serghei Diaghilev, cântând în special piese populare rusești, printre care “Along Peterskaya” și “Cântecul marinarilor de pe Volga”. În perioada Primului Război Mondial Șaliapin a apărut în mod regulat la Opera Privată Zimin din Moscova, după război și-a reluat turneele, iar în 1925, când a cântat la New York, pianistul său a fost tânărul Harry Lubin, care mai târziu a devenit compozitorul coloanei sonore a serialului de televiziune “The Outer Limits”.

Artistul a făcut un turneu extrem de apreciat în Australia în 1926, oferind o serie de recitaluri care au fost foarte bine primite, dar viața sa personală și averea pe care o obținuse până la acel moment erau în pericol din cauza situației din Rusia de după Revoluției bolșevică din 1917.

Feodor Șaliapin

Muzicianul s-a confruntat cu realitățile dure ale vieții de zi cu zi sub regimul comunist și cu climatul instabil care a urmat războiului civil, ambele combinate cu încălcarea frecventă a drepturilor și libertăților omului de către autoritățile sovietice, motiv pentru care a decis să nu se mai întoarcă în URSS după anul 1921, deși a susținut în continuare că nu este un adversar al Rusiei, probabil de teamă ca familia sa rămasă la Moscova să nu aibă probleme.

Feodor Șaliapin s-a mutat inițial în Finlanda și mai târziu a trăit în Franța, la Paris, oraș pe care îl iubea, continuând să susțină concerte în Anglia și Statele Unite. Pe lângă rolul său din “Boris Godunov”, care era extrem de apreciat de publicul occidental, artistul a avut un mare succes cu interpretările în operele “Ivan cel Groaznic” și “Mozart și Salieri” ale compozitorului Nikolai Rimsky-Korsakov, în “Faust”, opera lui Charles Gounod, în “Don Quijote” a lui Jules Massenet și în „Don Carlos”, opera în cinci acte a lui Giuseppe Verdi.

În 1933 Șaliapin a jucat în filmul cu sunet “Don Quijote” realizat de regizorul G. W. Pabst, producție filmată în trei versiuni diferite, în limbile franceză, engleză și germană.

În 1932 artistul și-a publicat memoriile, “Man and Mask: Forty Years in the Life of a Singer”, iar ultima sa apariție pe scenă a avut loc la Opera din Monte Carlo în 1937, în celebrul său rol din “Boris Godunov”.

Feodor Șaliapin a murit la Paris pe 12 aprilie 1938, la vîrsta de 65 de ani, din cauza unei leucemii, iar în 1984 rămășițele sale au fost transferate de la Paris la Moscova, fiind reînhumate în cimitirul Novodevichy.

 

Surse:

Semion Rozenfeld, L-am cunoscut pe Șaliapin, 1958

Joseph Darsky, Tsar Feodor: Chaliapin in America, 2012

No comments

leave a comment