Basil Zaharoff, omul misterios al Europei, și legăturile lui cu România

Sir Basil Zaharoff, pe numele real Vasileios Zacharias, s-a născut pe 6 octombrie 1849 în orașul Muğla, în Turcia de astăzi, și a fost un renumit comerciant de arme și industriaș la începutul secolului XX. Devenit unul dintre cei mai bogați bărbați din lume, Zaharoff a fost descris atât drept „comerciant al morții”, cât și „cel mai misterios om al Europei”. Succesul său a fost pus pe seama tacticilor de afaceri viclene, adesea agresive, care au inclus vânzarea de arme către părțile opuse ale conflictelor, livrând uneori arme false sau defecte și folosind cu pricepere presa pentru a-și ataca rivalii.

A avut contacte strânse cu mulți lideri politici puternici, inclusiv cu premierul britanic David Lloyd George, prim-ministrul grec Eleftherios Venizelos și sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea, iar George Bernard Shaw a fost inspirat pentru personajul lui Andrew Undershaft din piesa “Major Barbara” de Zaharoff, și a servit, probabil, ca sursă de inspirație și pentru personajul fictiv Ernst Stavro Blofeld din seria “James Bond” a lui Ian Fleming.

Sir Basil a fost fascinat de aviație și a oferit sprijin financiar pionierilor zborului din Marea Britanie, Franța și Rusia, a încurajat încercarea lui Hiram Maxim de a construi o mașină de zbor și a susținut că el și inventatorul britanic au fost primii oameni care au fost ridicați de pe pământ, când Maxim a testat prima „mașină de zbor” la Bexley, în 1894.

În septembrie 1924, Zaharoff, în vârstă de 74 de ani, care fusese căsătorit anterior cu verișoara regelui Spaniei, Alfonso al XII-lea, una dintre cele mai bogate femei din Spania, s-a recăsătorit cu María del Pilar Antonia Angela Patrocinio Fermina Simona de Muguiro y Beruete, prima ducesă de Villafranca de los Caballeros.

După aproximativ optsprezece luni de la mariaj, ducesa a murit din cauza unei infecții, iar în acel moment bărbatul a început să vândă activele companiei și și-a redactat memoriile.

Casa de țară a misteriosului vânzător de arme, Château de Balincourt, aflată la Arronville, lângă Paris, care fusese proprietatea regelui Leopold al II-lea al Belgiei, era plină de opere de artă și una dintre cele mai frumoase reședințe din Franța.

Misteriosul Basil Zaharoff a murit pe 27 noiembrie 1936, la vârsta de 87 de ani, la Monte Carlo.

“Agenția Reuter anunţă: Marele Industriaş Basil Zaharoff a încetat din viaţă la Monte Carlo, unde se afla de mai multă vreme pentru îngrijirea sănătăţii. Basil Zaharoff, care era de două săptămâni la Monte Carlo, părea în ultimele zile perfect sănătos. Azi dimineaţă el a încetat subit din viaţă, la orele 9, la hotelul Paris, unde locuia”.

Cu dispariţia lui Sir Basil Zaharoff apune una din cele mai ciudate şi mai interesante figuri contemporane. Poate cea mai bizară.

„Omul misterios al Europei”, retras în anii din urmă pe Coasta de Azur, are cea mai ciudată şi mai haotică dintre biografii. Totul în această existenţă este întrerupt de semne de întrebare și de mister.

Copilăria lui Sir Basil? Undeva, în Constantinopol, în „cartierul grec”, un copil vioi trăgea cu praştia, ochia de minune si spărgea geamurile caselor din mahala. Ochitor bun! Aşa de bun încât la vârsta de 9 ani poliţia a fost silită să aplice sancţiuni tânărului care tulbura liniştea potolitului cartier.

Viaţa lul Sir Basil se însăilează într-o puzderie de ipoteze si versiuni. Cea mai apropiată de realitate spune că Sir Basil era chelner într-o cafenea din Sofia. Aici se afla de câtva timp Vickers, conducătorul marilor uzine britanice, care trata o comandă de armament în capitala Bulgariei. Vickers îşi lua cafeaua dimineaţa la acel restaurant și fu extaziat de voiciunea şi inteligenţa chelnerului. Au fost suficiente două-trei conversaţii pentru ca englezul să se convingă că a găsit omul care îi trebuia pentru desfacerea „mărfii” sale în Balcani. Nu bănuia, desigur, că acest chelner umil şi serviabil va deveni într-o bună zi proprietarul uzinelor sale.

Tânărul Zaharoff a ştiut să se introducă la ministerele de război ale statelor balcanice şi a reuşit să obţină comenzi importante de arme. În timpul războiului englezilor cu burii, a procurat arme ambilor combatanţi, apoi, în timpul războiului ruso-japonez, a făcut plasamente importante. Toate aceste operaţii i-au adus comisioane formidabile şi în curând Zaharoff a devenit un fel de comis voiajor al marilor înarmări, colindând Europa în toate direcțiile. Odată, în tren, a întâlnit pe ducesa de Villafranca de Los Caballeros, născută prințesă de Bourbon, veișoara regelui Spaniei. Curând o comandă de trei milioane de lire sterline pentru Spania îl făcu director al minelor Vickers. Mai târziu ducesa a devenit lady Zaharoff.

Cariera lui Sir Basil merge din această clipă vertiginos. Din director devine proprietarul uzinelor Vickers, își întinde activitatea la uzinele Putiloff din Rusia, controlează firma franceză Schneider-Creuzot, iar în timpul Marelui Război deţine întreaga aprovizionare cu armament şi muniţii a aliaţilor. Devine astfel cel mai bogat om din Europa, cumpără câteva ziare, pune mâna pe societatea casinoului de la Monte Carlo, guvernul englez îl face baron, îl distinge cu cele mai mari ordine, Lloyd George devine prietenul său intim, amiralitatea engleză îi pune la dispoziţie în permanență un crucişător pentru deplasările în timpul războiului. Franţa îl numește comandor al Legiunii de onoare. Pretutindeni pe unde circula, Sir Basil Zaharoff purta cu el un cortegiu extraordinar de zvonuri fantastice, de intrigi formidabile.

Vom povesti o întâmplare concludentă pentru cinismul, inteligența şi prezenţa de spirit a acestui om. Pe când era reprezentantul unei mari case de armament (aceasta se petrecea in tinereţea lui Sir Basil), s-a dus într-o zi la directorul acelei case și i-a spus:

— Vrei să-ți aduc o comandă de câteva milioane de ruble din Rusia?

— Mai întrebi…

— Ei bine, atunci dă-mi un cec în alb asupra băncii Angliei și fă oferta. Directorul ezită, încercând să capete lămuriri. Sir Basil refuză orice explicaţie, obţinu cecul în alb, oferta, si a doua zi se sui in express cu destinaţia Petersburg. Aceasta se petrecea înainte de război, pe când în Rusia domnea regimul ţarist. Basil Zaharoff ajunge la Petersburg şi cere imediat audiență ministrului de război. Faima marelui plasator de arme se răspândise în toată Europa şi cercurile militare îl cunoşteau foarte bine.

I se acordă imediat o audienţă. Sir Basil se instala într-un fotoliu lângă biroul ministrului de război, care îl întrebă despre scopul audienţei. În loc de răspuns, Sir Basil a scos portefeuile-ul în care se afla cecul în alb, o carte de vizită cu numele său şi oferta. Ia oferta și o întinde ministrului fără să spună nimic. Ministrul de război rus citeşte oferta zâmbind… O comandă atât de mare nu se face cu una cu două. El încercă să scape spunând reprezentantului casei că va studia chestiunea, că o va supune în nu ştiu câte consilii şi îi va transmite rezultatul.

Sir Basil se ridică, mulţumi şi plecă la hotel având grijă să lase portefeuile-ul pe biroul Excelenţei sale. Peste o oră ministrul de răsboi îl chemă alarmat la telefon:

— Domnule Zaharoff, ați uitat pe biroul meu portefeuilul!

— N-am pierdut absolut nimic! răspunse Zaharoff morocănos, așa cum îi era firea, şi trânti aparatul în nasul ministrului. Rezultatul: a doua zi Sir Basil fu înştiințat la hotel că s-a acceptat comanda de arme şi e poftit să semneze caietul de sarcini. Planul diabolic reuşise: înaltul demnitar completase cecul.

Este numai un mic episod din viaţa vijelioasă a acestui personagiu care a reuşit într-adevăr să impună prin calităţi deosebite de mare om de afaceri. S-ar putea să se vorbească oricând chiar de geniul acestui Zaharoff.

Cum se explică succesele lui Sir Basil? Iată o întrebare la care cu greu se va putea răspunde, din cauza asta poate el a fost poreclit „europeanul misterios”. Ca să ajungi din chelner stăpânul armamentului englez şi dintr-un biet copil crescut într-o şcoală de săraci să devii, prin căsătorie, rudă cu regele Spaniei, să deslănţui războaie, se cer conjuncturi speciale şi neobişnuite, care nu apar decât arareori în viaţa omeniltor.

Explicațiile ascensiunii lui trebuie căutate, în primul rând, în însuşirile de mare abilitate şi de şiretenie ale acestui om. În toate combinaţiile financiare, el a plasat de multe ori femei frumoase, care îi facilitau încheieri de contracte fabuloase. Unii comentatori ai vieţii lui Sir Basil atribuie ascensiunea lui faptului că ar fi făcut parte în tinereţe din „Inteligence Service”, care l-a utilizat ca agent şi l-a împins pe primele trepte ale succesului. Alţii văd în cariera lui sprijinul unor societăţi secrete balcanice care au semănat adeseori furtuni, au deslănţuit revoluţii, au declanşat răsboaie, frământând ani de-a rândul Balcanii. Aceasta cu un singur scop: ca Sir Basil să furnizeze armamentul necesar. Cariera vertiginoasă a lui Sir Basil a început să decadă în ziua în care Camera engleză a atacat pe marele fabricant de armament. Din Anglia ofensiva contra lui Zaharoff a trecut în Franţa. Senatorul Henry de Jouvenel, redactorul şef al ziarului „Le Matin”, deschide focul și aminteşte o stranie afacere a lui Zaharoff din timpul războiului.

Când Clemenceau a ajuns la putere, a deschis o anchetă asupra furniturilor de carburant pe care agenţii lui Zaharoff, „omul aliaţilor”, le dau submarinelor germane care operau la Mediterana. Reieşea din aceasta că marele furnizor de arme al aliaţilor din timpul răsboiului furniza pe ascuns submarinele germane care au adus pagube atât de mari aliaţilor. Atacul lul Jouvenel se îndrepta cu multe violenţe şi acuzări precise şi împotriva Iul Clemenceau.

După război, tracasat de atacuri, bătrân şi bolnav, Sir Basil cumpără acţiunile cazinoului de la Monte Carlo şi se instalează într-o vilă de pe Coasta de Azur. Monte Carlo! Pe câţi nu i-a atras mirajul acestor două cuvinte care cuprind într-o diabolică sinteză gloria, decăderea, banii, tentaţia.

Discul ruletei aleargă în horă nebună, jetoanele circulă pe mesele verzi, grămezile de aur cresc, iau proporţii uriaşe, pentru ca două-trei lovituri fatale să le dărâme. Nopţile trec, zilele trec şi se amestecă unele cu altele într-o fantastică simfonie de alb şi de negru. La masa verde, la masa marelui hazard, timpul nu are limite. În ameţitorul vârtej, umbra lui Sir Basil întinde nenumărate antene.

El este stăpânul şi acţionarul principal al concernului de la Monte Carlo. Nu impresionează fluctuaţiile întreprinderii. Până la sfârşit socotelile vor ieşi bine.

Dar ieri dimineaţă discul ruletei s-a oprit. Sir Basil a încetat din viaţă în urma unui atac de cord. Omul care a cumulat atâtea mistere rămase nedeslegate trece dincolo de lume înconjurat în același mare semn de întrebare. La Monte Carlo, mesele de ruletă, de baccara, de chemin de fer au fost acoperite cu satin de doliu.

Sir Basil şi-a încheiat partida! Cititorii să știe că Basil Zaharoff a fost o figură pe cât de bizară şi de interesantă, pe atât de nefastă. Rolul lui de mare industriaş al muniţiilor a făcut numai rău popoarelor care trebuie să-şi dezvolte destinul lor firesc în cadrul păcii şi prosperității. Sir Basil Zaharoff a fost unul din cei care au tulburat pacea lumii, provocând războaie între popoare pentru ca, apoi, să alimenteze cu propriile sale arme pe flecare combatant în parte, şi aceasta pentru a servi interesele mari ale capitalismului. Moartea lui sir Basil Zaharoff pune sfârşit unei cariere de mare şi – dacă vreţi – genial aventurier. În urma lui, singurele hohote de plâns sunt ale tunurilor…”

*** Realitatea ilustrată, 1936

Imediat după sfârșitul misteriosului miliardar au apărut, în întreaga Europă, presupuși moștenitori ai fabuloasei lui averi. Unul dintre cei care se revendicau a fi urmașii lui Zaharoff a fost un român, despre care gazetarii de la București relatau:

“Iată o întrebare al cărei răspuns mulţi ar dori să-l ştie cât mai degrabă: este Pascu B. Zaharoff, în etate de 38 de ani, cetăţean român, de profesiune coșar, cu domiciliul în Bucureşti, moştenitorul legal al formidabilei averi a celui ce a fost Sir Basil Zaharoff? Senzaţionalul acestei afaceri de moştenire nu este, trebuie să recunoaştem, de calitatea unei poveşti cu „unchi” din America, cu milioane venite aşa, din senin, ca o întâmplare care va da însă mult de lucru celor chemaţi să facă lumină.

Presa s-a ţinut câtva timp rezervată, cu toate că i se adusese la cunoştinţă şi era rugată să publice câteva rânduri. Rugămintea venea chiar din partea lui Pascu Zaharoff care, nefiind în posesia unui act doveditor pentru a se adresa autorităţilor, îşi pusese nădejdea în miraculoasele foi care vor face să ajungă vestea acolo unde trebuie.

În cele din urmă, gheaţa s-a rupt. „Informaţia” din 12 Martie 1938 publică un reportaj zdravăn despre „coşarul miliardar”, arătând printre altele că Sir Basil Zaharoff, în trecere prin ţară, a avut o aventură amoroasă cu o frumoasă ţigancă din Craiova, care era cam „rea de muscă” şi astfel Pascu a văzut lumina zilei.

„Capitala” din 28 ianuarie a.c. publică sub titlul de „ultima senzaţie a zilei” că un coşar bucureştean, Pascu Botez, intervenind pe lângă domnii Lebrun şi Daladier, cere sprijinul pentru a putea intra în posesia moştenirii lui Sir Basil Zaharoff. Relatează mai departe faptul că miliardarul în trecere prin ţară a avut o aventură cu o frumoasă femeie, Georgeta Marinescu, care dădu naştere unui copil pe care mai târziu îl părăsi.

Cu intervenţia autorităţilor însă, Sir Basil Zaharoff îl recunoscu şi-l încredinţă unei familii pentru a-l creşte. „Paris Soir” din 24 ianuarie a.c. scrie: „Omul care se pretinde moştenitorul regelui mitralierelor duce în realitate o viaţă mizeră pe străzile capitalei româneşti. Pascu Botez Basil Zaharoff este de meserie coşar şi pentru câţiva lei curăţă coşurile – înainte de a şti încă ce este bogăţia.

Mai departe, ziarul consemnează: „Basil Zaharoff, când norocul încă nu-i surâse, a corupt o frumoasă româncă, Georgeta Marinescu, făcând-o să-şi uite îndatoririle conjugale şi din 1913 recunoscu copilul pe care îl avu cu soţia infidelă, Marinescu nevrând să recunoască pe micul Pascu Botez care semăna atât de mult cu prietenul său, Zaharoff”.

„Semnalul” din 4 Februarie a.c.: „Pretinsul fiu al lui Basil Zaharoff este de origine din Craiova, unde localnicii trăiesc încă clipe de senzaţie specială, pentru că s-a constatat că Pascu Botez este originar din Craiova şi că, pentru dovedirea susţinerilor sale, îşi procură actele din localitate”. Asta este tot ce s-a scris despre pretinsul moştenitor al lui Sir Basil Zaharoff. Pascu Zaharoff îmi spunea mai ieri că mult sânge rău i-au făcut unele articole. „Adică cum vine aia „rea de muscă”, se revolta indignat bietul om. Dar ce, mama mea a fost din „alea”? Și Basil Zaharoff a fost doar călător pe la Craiova? Şi de unde până unde mă botezară Pascu Botez?”

Îl bucura totuşi faptul că s-a scris. Cum, în ce fel, dar bine că a dat Dumnezeu de s-au pornit toate. E sigur că toată lumea ştie despre „coşarul miliardar”.

Dar, peste tot ce s-a scris, este sau nu, Pascu Zaharoff moştenitorul lui Sir Basil Zaharoff? În cazul în care considerăm faptul că, în tinereţe, Vasile Zaharias, fiul lui Zacharias Zacharia, legase prietenie cu Ioniţă Marinescu, că Vasile Zacharias, viitorul Basil Zacharoff, îşi vizita prietenul la Craiova destul de des, fiind adus de multe ori de afaceri, că, rămas văduv, Zacharoff invidia pe Ioniţă, care avea soţie frumoasă şi trei copii, vom privi altfel raportul care există între cel dispărut şi cel care îşi reclamă dreptul de moştenire. Iar dacă am considera şi faptul că Zaharoff ceruse lui Ioniţă Marinescu un fiu spre înfiere şi că a fost refuzat, că, spunându-şi durerea, a stârnit mila şi mai apoi dragostea Gheorghiţei, care i-a satisfăcut cea mai mare dorinţă, acela de a avea un moştenitor, am putea să afirmăm că prin vinele lui Pascu Zaharoff curge sângele misteriosului său tată.

Aceste amănunte din viaţa celui mai formidabil negustor de arme ar fi stârnit vâlvă pe când el era în viaţă. Zaharoff însă le-a purtat în suflet până în clipa când a închis ochii. Buzele lui, îngheţate de umbra morţii, au murmurat totuşi pentru cei din jur, care îl vedeau plecat fără să fi lăsat vreun rost, că el lasă în urmă un moştenitor care este undeva prin România.

Pascu B. Zaharoff este „de facto” moştenitorul lui Sir Basil Zaharoff”.

*** Zenobie Băncilă, Tribuna, februarie 1939

Certitudinile gazetarului de la Tribuna nu au fost confirmate. Coșarul bucureștean nu a obținut moștenirea fabuloasă a miliardarului, dar tot presa interbelică a dezvăluit că Sir Basil Zaharoff vizitase de mai multe ori România după încheierea Primului Război Mondial.

Într-una dintre aceste ocazii a fost văzut luând prânzul la Capșa, într-o companie din cele mai onorante: Vintilă Brătianu, ministru de finanțe, și I. G. Duca, ministru de externe la acel moment, V. Antonescu, ambasadorul României la Paris, și Pleșoianu, șeful de cabinet al primului-ministru.