Născută la New York pe 2 martie 1877, Consuelo a fost singura fiică a milionarului american William Kissam Vanderbilt, magnat al căilor ferate, și a primei soții a acestuia, ambițioasa Alva Erskine Smith.
Copila a fost educată acasă de către guvernante și profesori exigenți, a fost obligată să învețe franceza, spaniola și italiana și era aspru pedepsită dacă ieșea din vorba mamei.
Consuelo Vanderbilt era frumoasă, dar mai ales foarte bogată, astfel că a atras numeroși pretendenți cu titluri nobiliare gata să facă o căsătorie reciproc avantajoasă, mai ales că era frecventă la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX această manieră a aristocraților britanici ajunși într-o situație dificilă de a vâna soții bogate pentru a-și salva domeniile. Ei puneau la bătaie titlul nobiliar și poziția in societatea enleză, iar ele veneau din Statele Unite cu o mulțime de bani care puteau scăpa de la ruină sau vânzare castelele vechi de secole ale nobililor. Revenind la familia Vanderbilt, Alva i-a permis Consuelei să ia în considerare doar propunerea venită din partea Prințului Francis Joseph de Battenberg, deși fata nu l-a plăcut deloc pe viitorul ei soț. Acceptat inițial de părinți, cu pregătirile de nuntă pe jumătate făcute și rudele nobile din Europa anunțate de perspectiva imediată a căsătoriei cu tânăra milionară americană, bărbatul s-a răzgândit și a făcut un mic scandal, iar tatăl Consuelei a fost obligat să-l plătească pentru a nu vorbi ziariștilor despre eșecul pregătirilor de căsătorie.
Următorul pretendent la mâna Consuelei a dus însă planurile de căsătorie la final. Mama, Alva, o femeie ambițioasă și autoritară, își dorea neapărat pentru fiica ei un titlu nobiliar cât mai înalt, iar moștenitoarea americană s-a căsătorit la biserica St. Thomas din New York pe 6 noiembrie1895 cu Charles Spencer-Churchill, al 9-lea Duce de Marlborough.
Cuplul a avut doi fii: John Albert William Spencer-Churchill, marchiz de Blandford, care a devenit al 10-lea Duce de Marlborough, și Lordul Ivor Spencer-Churchill.
Ajunsă în Anglia după nuntă, noua ducesă a fost adorată de oamenii săraci care munceau pe moșiile soțului ei, s-a implicat în proiecte filantropice și a fost interesată în mod deosebit de problemele mamelor și ale copiilor.
Aristocrația și regalitatea britanică au primit-o bine pe această americancă frumoasă, educată și blândă, dar căsătoria cu ducele a eșuat în doar câțiva ani. Consuelo s-a îndrăgostit de vărul soțului ei, Hon Reginald Fellowes, iar ducele a început o relație cu Gladys Marie Deacon, o americancă excentrică și frumoasă, dar săracă.
Soții Marlborough s-au separat în 1906, au divorțat în 1921 și mariajul a fost anulat la cererea ducelui și cu acordul Consuelei pe 19 august 1926.
Consuelo Vanderbilt a menținut însă în continuare legături cu rudele soțului, în special cu Winston Churchill, el însuși fiul unei americance.
S-a recăsătorit cu un francez, pionier al aviației, dar cuplul nu a avut copii. Jacques Balsan a murit în 1956, la vârsta de 88 de ani. În anii ’50 Consuelo s-a întors în Statele Unite și a locuit aici pâna la sfârșitul vieții.
Prințesa a murit la Southampton, Long Island, New York în decembrie 1964, la vârsta de 87 de ani și a fost înmormântată lângă fiul ei cel mic, Lordul Ivor Spencer-Churchill, în curtea bisericii St Martin din Marea Britanie.
