„Ea, care nu a avut parte de copilul ei, a ştiut să fie mama orfanilor. Faţă de soldaţi a ştiut să fie mama răniţilor. Faţă de cei săraci a ştiut să fie Ajutorul“.
Născută la Castelul Monrepos din Neuwied pe 29 decembrie 1842, Elisabeta a fost fiica lui Hermann, prințul de Wied, și a Mariei de Nassau. La vârsta de șaisprezece ani, era considerată o posibilă mireasă pentru moștenitorul tronului britanic, viitorul rege Edward al VII-lea, a cărui mamă, regina Victoria, o plăcea foarte mult. Prințesa și-a petrecut sezonul social la curtea de la Berlin, familia ei sperând să își găsească cât mai repede viitorul soț. Vicky, sora lui Edward, i-a scris însă mamei sale: „Nu cred că arată deloc distinsă, cu siguranță e opusul gusturilor lui Bertie”, favorizând-o pe Alexandra a Danemarcei, cea care a devenit ulterior regina Angliei.
Galerie foto
Elisabeta l-a întâlnit pentru prima dată pe Prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen la Berlin, în 1861. Opt ani mai târziu, când acesta devenise deja domnitor al României, a călătorit în Germania în căutarea unei consoarte potrivite. A plăcut-o mult pe romantica principesă pe care o reîntâlnise cu această ocazie și cei doi s-au căsătorit pe 15 noiembrie 1869, la Neuwied. “Unde te duci tu, voi merge şi eu și unde vei locui, voi locui şi eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu”, a fost jurământul Elisabetei la ceremonia de căsătorie.
Pastorul i-a spus miresei în timpul nunţii: „Te-ai născut germană, dar eşti româncă de azi înainte”. Elisabeta a fost încoronată regină în 1881, după ce România a fost proclamată regat.
Galerie foto
Fotografiile aparțin arhivei Bibliotecii Academiei Române și Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
Găsiți mai multe articole despre regina Elisabeta în secțiunea “Monarhia în România”.
