Daphne du Maurier s-a născut la Londra, pe 13 mai 1907 și a fost fiica marelui actor Gerald du Maurier (managerul Wyndham’s Theatre și o personalitate influentă la începutul secolului XX) și nepoata lui George du Maurier, desenator la „Punch“, autorul lui „Trilby“ și al lui „Peter Ibbetson”, cărora ea avea să le dedice, peste ani, două cărți: „Gerald“ (1934) și „Familia du Maurier“ (1937). Daphné a crescut într-un mediu strălucit, înconjurată de actori, pictori și muzicieni, mama ei, Muriel Beaumont, fiind ea însăși, înainte de căsătorie, actriță.
Ca o curiozitate, verișorii lui Daphne (cei patru fii ai surorii lui George du Maurier) au fost sursă de inspirație pentru una dintre cele mai frumoase povești din lume, “Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească”, creată de scriitorul scoțian J. M. Barrie în 1904.
Literatura a atras-o de timpuriu, la 11 ani Daphne scria deja poeme și povești cu fantome, dar debutul editorial nu și l-a făcut decât în 1931, cu romanul “The Loving Spirit” („Lanțul dragostei“). Au urmat „Hanul Jamaica“, „Generalul regelui“, „Mary-Anne“, „N-aș mai vrea să fiu tânăr“ (apărută la București în 1942), pentru ca apoi „Rebecca“, publicată în 1938, să o aducă în atenția întregii lumi.
Romanul a devenit în scurt timp unul din cele mai răsunătoare best-seller-uri și a fost transpus în 1940 pe ecran, la Hollywood, cu Laurence Olivier în rolul lui Maxim de Winter, castelanul de la Manderley (rol pentru care actorul a primit premiul Oscar), și Joan Fontaine în rolul celei de-a doua doamne Winter.
Au urmat multe alte romane de succes, printre care „Paraziții“, „Verișoara mea Rachel“, „Țapul ispășitor“, „Averea lui sir Julius“, „Golful francezului“, „Zborul șoimului”, „Muntelears“, „Casa de pe țărm“ și culegerile de nuvele „Păsările“, „Punctul de ruptură“, „Nu după miezul nopții”. Daphne du Maurier a fost foarte disciplinată, prefera să scrie dimineața, evita petrecerile și evenimentele mondene și, chiar și după ce a devenit o figură publică, a evitat lumina reflectoarelor și întâlnirile cu jurnaliștii, a fost discretă în legătură cu viața personală și, din acest motiv, a fost considerată o figură misterioasă.
Adaptările cinematografice ale cărților i-au încununat cariera doamnei du Maurier, printre ecranizările reușite, în afară de „Rebecca“, numărându-se „Țapul ispășitor“ cu Alee Guines, „Aventura vine dinspre mare“ și „Păsările”, realizat în 1964 de marele creator al suspansului, Alfred Hitchcock. Deși a fost profund influențat de scrierile ei, se pare că regizorul nu a întâlnit-o niciodată pe scriitoare, negocierile dintre cei doi având loc prin agenți literari și scenariști. De altfel, Daphne Du Maurier însăși a menționat într-un rar interviu că nu a avut o relație personală sau profesională directă cu Hitchcock, deși și-a exprimat aprecierea pentru modul în care i-a adus la viață personajele și atmosfera din cărți.
În 1932, scriitoarea a acceptat cererea în căsătorie a lui Frederick Arthur Montague „Boy” Browning (20 decembrie 1896 – 14 martie 1965), care era ofițer de armată și fusese supranumit „părintele forțelor aeriene britanice”, cuplul având trei copii.
Enigmatica doamnă a făcut parte din grupul scriitorilor englezi care au susţinut că Shakespeare nu a existat și că sub acest nume a scris, de fapt, celebrul Lord Bacon. Începând din anul 1979, şi-a consacrat o bună parte din timp căutării unor dovezi palpabile care să-i susţină teză și, în cele din urmă, a publicat o biografie documentată a lui Bacon. Când a împlinit vârsta de 70 de ani, le-a spus prietenilor apropiați că nu mai are niciun pic de imaginaţie și că nu mai poate scrie. S-a mutat la Menabilly, o casă veche din Cornwall, locul căruia îi rămăsese credincioasă întreaga viaţă și pe care l-a evocat în “Rebecca” (Manderley, reședința impunătoare situată pe coasta Cornwall-ului în care locuia personajul Maxim de Winter, a fost un simbol misterios și elegant al romanului). Aici s-a stins, pe 19 aprilie 1989, la vârsta de 81 de ani, fantastica Daphne du Maurier. Conform dorinței ei, a fost incinerată, iar cenușa i-a fost împrăștiată de pe stâncile din apropiere.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre scriitoare, vă recomandăm site-ul www.dumaurier.org/
Galerie foto
