HomeVizionariiAcademicieniFlorian cavaler de Porcius, pionier al botanicii

Florian cavaler de Porcius, pionier al botanicii

Porcius
DS TW

Fiu al unei familii de “cultivatori de pământ şi grăniceri în Regimentul al II-lea român”, Florian Porcius s-a născut pe 28 august 1816 la Rodna, centru minier de lângă Năsăud. Copilul a fost crescut de bunicul său, Gherasim Porcius, paroh în Rodna, a absolvit şcoala normală din Năsăud, liceul în Blaj şi Cluj, urmând a se pregăti pentru cariera preoţescă, pentru a-l sprijini pe bunicul al cărui nume l-a adoptat. După moartea acestuia de holeră în 1836, neavând cine să-l susţină mai departe, a întrerupt studiile şi ulterior a devenit învăţător la şcoala românescă din Rodna.

În 1844 – 1845, a absolvit cursul superior de pedagogie la Viena, unde a audiat în paralel cursuri de botanică, fizică şi economie rurală. La revenirea în țară, şi-a reocupat postul, dar pe 1 august 1847 a fost transferat la școala germană din Zagra şi, în toamna anului 1848, la școala normală din Năsăud.

Porcius

“În timpul revoluţiunei suferi foarte multe. În luna ianuarie 1849, fiind în Rodna, într-o noapte primi veste de la un cunoscut din satul vecin că ar fi ordin de la Năsăud să fie prins şi escortat de insurgenţi. Scăpă de acesta primejdia fugind peste Ilva-mare la Dorna, în Bucovina, de unde se reîntorse în februarie cu trupele austriace. Mai târziu, în noaptea de 30 spre 31 martie 1849, fu ridicat împreună cu alţi cărturari din Rodna de o companie de honveci şi escortat la Năsăud şi de aici la Cluj, şi internat la Cetăţuia. În decursul captivităţii din Cluj avu să sufere multe asupriri şi ameninţări şi a scăpat cu viaţă numai ca prin urechile acului, afară de acesta se îmbolnăvi şi de tifos. Scăpând din captivitate, fu ataşat la trupa colonelului Urban ca funcţionar de casă, făcând campania mai departe până la capitularea ungurilor la Világos, când s-a întors acasă”, scria despre Florian cavaler de Porcius Gazeta Transilvaniei în august 1901.
Începând din anul 1881, pasionatul cercetător a contribuit, alături de alţi botanişti cu renume, la studiul florei din Austro-Ungaria şi la alcătuirea ierbarului “Flora Exsiccata Austro-Hungarica”.
Activitatea sa ştiinţifică a însemnat descoperirea a peste 140 de specii, varietăţi şi forme noi de plante (Heracleum Carpaticum, Centaureea carpatica etc.), precum şi printr-o bogată activitate publicistică. Florian Porcius a scris, pe lângă numeroase articole în ziare şi reviste românești, maghiare şi germane și o serie de lucrări mai ample precum “Flora fanerogamă din fostul District al Năsăudului”, “Diagnozele cryptogamelor vasculare care provin spontan în Transilvania” și “Document despre starea pădurilor din Districtul Năsăudului”.

Câteva plante descoperite de botaniști ai vremii sau de cei de mai târziu (Festuca Porcii, Sausureea Porcii, Centaureea Porcii omagiază, prin nume, figura acestui pionier al botanicii.

“Între atâţia convertiţi şi refugiaţi, botanistul Florian Porcius reprezintă într-o adevărată aureolă pe cercetătorii-eroi rămaşi pe loc. El a luat în piept valurile istoriei, rămânând neclintit în Ardeal şi neodihnit în explorarea floristică o viaţă întreagă. Cuvânt greu, pentru că moşul Porcius a trăit 90 de ani.

Fenomen cu atât mai impresionant, cu cât îşi făcuse studiile şi îşi începuse opera de explorare în vremuri aride, mult înainte de renaşterea ştiinţifică de prin 1860; pe de altă parte, în ciuda greutăţilor necurmate, şi-a realizat opera într-un fel occidental, cu totul pilduitor.

Porcius și-a concentrat atenţia mai ales asupra Munţilor Rodnei, a căror floră este, graţie lui, cea mai bine studiată din toată ţara.

Fără să fie un om bogat, casa lui din Rodna Veche era un centru botanic cunoscut în tot sud-estul Europei. De aci a animat, a sfătuit şi ajutat cu precisele sale cunoştinţe pe toţi botaniştii Ardealului, cum erau Alexi, Prodan, Czetz, Römer, Csató. Avea schimb de vederi cu Janka şi Schur, cu Fătu din Iaşi, cu Brândză şi Grecescu din Bucureşti.

Ca Nestorul botaniştilor noştri din veacul al XIX-lea şi ca membru al Academiei Române, a avut un rol de arbitru în crearea terminologiei fitografice şi în afirmarea unei concepţii sănătoase despre specia vegetală la noi.

Opera ştiinţifică a lui Porcius este impresionantă din punct de vedere obiectiv. Ea are însă pentru noi sensul unui monument grandios, clădit cu intransigenţă imperturbabilă în ciuda tuturor furtunilor care au spulberat atâtea planuri şi atâtea năzuinţi ştiinţifice la românii din interiorul arcului carpatic.”

*** Transilvania, 1942

Porcius

Florian Porcius a fost membru al unor societăţi ştiinţifice străine, iar în anul 1882 a fost ales membru activ al Academiei Române. Eminentul savant s-a stins din viaţă la vârstă de 90 de ani, pe 30 mai 1906.

Gazeta Transilvaniei scria la dispariția sa:
“Florian cavaler de Porcius, bătrânul academician şi distins botanist, a repausat miercuri, 30 mai, orele 6 diminaţa, în Rodna-veche. Înmormântarea a avut loc vineri în 1 iunie. De vreo doi ani, bătrânul Porcius nu mai putea lua parte la şedinţele Academiei, din cauză că bătrâneţele adânci îl împiediecau a face o călătorie atât de lungă.
Academia din care făcea parte de 24 ani deja, ca membru al secţiei știinţifice, a arborat drapel negru şi a însărcinat pe un membru al său a o reprezenta la înmormântare.
Primul său ierbar a căzut pradă unui incendiu la 1848, iar ierbarul actual este foarte bogat în plante nu numai din districtul Năsăudului şi din Transilvania, ci şi din alte ţări europene, căci bătrânul întreţinea o corespondenţă intensivă cu botaniştii din străinătate.

Titlul de cavaler îl purta din 1871, când Majestatea Sa l-a decorat cu ordinul “Coroana de fier”. Prin trecerea dintre cei vii a lui Florian Porcius, neamul românesc pierde un vrednic fiu a cărui amintire va fi neuitată. Fie-i ţărâna uşoară!”

Pe piatra sa funerară, Academia Română, al cărui membru a fost începând din anul 1882, a așezat următoarea inscripție: „A trăit viață lungă, dedicată științei și virtuții“.

DS TW

leave a comment