Născut în Răşinari, pe 6 mai 1842, Ilarie (Hilarius) Mitrea, fiul lui Bucur și al Stancăi Mitrea, şi-a petrecut copilăria păzind oile și cutreierând plaiurile din Munţii Cibinului. În timp ce urma şcoala primară din sat, a devenit pasionat de geografie, care i-a aprins imaginaţia şi dorul de a călători, s-a înscris apoi la gimnaziul romano-catolic din Sibiu, iar după absolvire a frecventat cursurile Institutului medico-chirurgical din Cluj. În ultimul an a primit permisiunea să frecventeze concomitent şi Facultatea de medicină din Würtzburg, unde, în 1864, şi-a susţinut teza de doctorat.
După absolvirea studiilor universitare, Ilarie Mitrea a candidat pentru ocuparea postului de medic comunal în Răşinari, dar locul a fost ocupat de medicul Nicolae Stoia. Afectat de insucces, şi-a părăsit familia şi a plecat la Viena, unde timp un an de zile a mai făcut o specializare, obţinând ulterior permisiunea autorităţilor de a călători timp de doi ani prin diferite ţări ale Europei. La început, s-a angajat ca medic pe vasul transoceanic „Peter Godefroy” şi a plecat în prima sa călătorie în Australia, debarcând pe 14 august 1865 în portul Brisbane. Peste un an de zile era din nou la Viena, pentru a se înrola în corpul de voluntari ce urma să însoţească armata imperială în Mexic. Mitrea a plecat în călătoria peste ocean în 1866, din portul Triest și, ajuns în Mexic, şi-a pus cunoştinţele și priceperea în slujba soldaţilor, dar şi a partizanilor mexicani care-şi câştigaseră de curând independenţa, lucrând neobosit zi şi noapte şi într-o parte, şi în cealaltă, bucurându-se de stima şi respectul tuturor.
În această perioadă, a reușit să strângă o frumoasă colecţie de arme, ceramică şi ţesături, iar în 1867 se afla din nou la Viena.
Doi ani mai târziu s-a înrolat în armata olandeză și a fost trimis în Indo-Malayezia (Indiile olandeze), unde a muncit aproape 25 de ani cu devotament, mai ales în folosul băştinaşilor.
Pe lângă practicarea medicinei, pe care o făcea deseori în mod gratuit, a plecat în multe excursii de studii, fiind interesat de natura sălbatică, vegetaţia exotică din Sumatra, nenumăratele animale, precum şi de modul de viață al localnicilor.
Doctorul a colecţionat şi de aici plante, piei de animale, piese de etnografie și a făcut o serie de fotografii fascinante.
În 1878, au ajuns la București primele materiale adunate de Mitrea în arhipelagul indo-malaiezian, fiind trimise pe adresa Ministerului Cultelor, care le-a repartizat Muzeului de Istorie Naturală. În 1881, cu ocazia petrecerii unui concediu de doi ani în Europa, doctorul a mai adus și alte piese științifice, ce au fost initial studiate la „Naturhistorische Museum” din Viena, apoi, în 1882, au fost donate oficial muzeului din București. Gestul a fost consemnat de presa vremii și, în semn de înaltă prețuire, medicul a fost decorat cu Ordinul Coroana României.
Reîntors în Indiile Olandeze în 1884, Ilarie Mitrea a petrecut încă 10 ani, până la pensionare, a lucrat în Sumatra, Java, Sulawesi (Celebes), insulele Moluce, Noua Guinee (Irian Jaya), continuând să adune pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, precum și piese de etnografie.
În 1894, după 25 de ani departe de Europa, doctorul s-a retras din activitate și s-a stabilit la Viena. Un an mai târziu a făcut o nouă și importantă donație muzeului din București, la conducerea căruia se afla de puțină vreme tânărul și entuziastul doctor Grigore Antipa, astfel că, datorită gestului său generos, România avea la sfârşitul secolului trecut o colecţie de faună exotică nemaiîntâlnită decât în trei-patru muzee ale lumii.
Medicul Ilarie Mitrea și-a petrecut ultima parte a vieții retras în singurătate, în capitala imperiului, unde a murit pe 31 ianuarie 1904.
Surse:
Familia, 1882
Magazin, 1977
Revista Muzeelor, 1980
