“Iar au început să ne inunde vrăjitorii, ghicitorii, precum şi diferiţi alţi șarlatani. Ei se instalează, de preferinţă, în preajma gărilor, unde găsesc destui trecători buni de jumulit. În limbajul vracilor aceştia sunt „fraierii”.
Astfel, de pildă, în dosul Gării de Nord, în rând cu marile hoteluri de curând clădite, s-a instalat o gheretă scundă, luminată în mod misterios de o lampă de petrol. Prin faţa acestei barăci de scânduri se plimbă, cu importanţă, un crainic, anunţând cu glas sonor şi pedant:
“Intraţi, domnilor. Nu pierdeţi unica ocazie de a cunoaşte viitorul. Veţi afla adevărul în chestie de procese, boală, moarte, căsătorie, câştig şi pagubă… Numai cinci lei pentru o mică probă… Numai cinci lei!” etc. etc.
De altfel, pe o placă mare atârnată în faţa gheretei, se vede scris negru pe alb, fără nici un pic de jenă, că ghicitorul poate înlocui şi pe avocat, şi pe medic…
Nu mă pot opri de a nu reproduce următorul model de reclamă pe care am avut răbdarea să-l copiez găsindu-l afişat pe faţada locuinţei unui ghicitor. Este un document interesant, care face dovadă ca aceşti exploatatori ai naivităţii omeneşti sunt destul de abili şi de rafinaţi.
“Sosit să vă ajute la toate ce veţi voi a cuceri. Inspirat cu ştiinţa misterioasă a Egiptului, Magia Indiană, Fachiră. Aşadar nu faceţi nici un pas până nu controlaţi destinul, soarta şi norocul. Veniţi cu mic şi mare de orice sex, bogat şi sărac, de orice naţionalitate, spre a vă vedea şi cunoaşte viitorul şi tot ce vă interesează”.
Sau un altul:
“Descopăr orice secrete şi de orice natură prin ştiinţele oculte. Toate greutăţile vieţii, câţi ani veţi trăi, etc. Arăt orice boală sufletească, dau voinţă, biruinţă, victorie, cucerire în dragoste, linişte în căsătorie, reuşită în studii, examene, funcţii, avansări, mutări, voiajuri, concert, loterie de stat, moşteniri, judecăţi, răpiri şi dispariţii de la domiciliu, pagube şi orice furturi.
Descopăr comori de orice natură. Dezleg toate blestemele primejdioase, dându-vă leacul. Pentru prima oară aveţi ocazia a consulta o adevărată prezicătoare care face numai minuni cu prezicerile ei. Nu pierdeţi unica ocazie şi veniţi spre a vă vedea viitorul chiar azi”.
Crainicul de la uşa unei astfel de prăvălii strigă mereu alte variante asemănătoare. Iar trecătorii de pe trotuar intră mai mult râzând la șarlatani, cu un fel de degajare sceptică. Totuşi un psiholog atent a băgat îndată de seamă că cei care intrau erau pe jumătate convinşi: faima ghicitorului mersese crescând şi se auziseră multe despre dânsul. Înăuntru, scaune şi bănci. În dosul unei perdele pline de taină se afla vraciul. Magul!
Lumea nu-l vedea. Pluteşte parcă un mister în văziduh. Vizitatorii, de îndată ce au intrat în aşa zisa cameră de experienţe, devin gravi.
— Experienţa începe, doamnelor şi domnilor!, anunţă cu glas solemn un ajutor al Magului.
„Atenţiune, vă rog! Totul se bazează pe sugestia la distanţă. „Profesorul”, celebrul mag care a studiat magia în India şi în Egipt şi care acum e după perdea, va ghici ce aveţi dvs. în buzunare, vă va spune numele şi diferite secrete pe care numai d-voastră singuri le cunoaşteţi”.
Într-adevăr, ajutorul magului pune mâna pe cravata unui domn și întreabă:
— Ce am atins la domnu’?
— Cravata! se aude un glas după perdeaua groasă, impermeabilă, prin care este imposibil să străbată o rază de lumină.
Un domn scoate o legitimaţie din buzunar şi într-un colţ al camerei, fiind adăpostit şi de alte persoane, o arată cu fereală asistentului.
— Asta aicea ce-i?, întreabă asistentul.
— O legitimaţie! răspunde prompt magul.
— Care e numele domnului…
— Vasile.
— Celălalt nume?
— Constantinescu.
La o altă întrebare magul dă şi numărul legitimaţiei, care circulă din mână în mână, spre convingerea tuturor. Toată lumea e uimită, mai ales că experienţa se repetă şi cu diferite alte persoane, domni, doamne, bătrâni şi domnişoare.
— E o înţelegere… persoanele care au luat parte la experienţe o fac din complezenţă!, exclamă un Toma Necredinciosul.
— Vă rog, domnule, luaţi loc pe scaun. Oricine vrea poate să colaboreze la această demonstraţie. Voi face acum experienţa cu dumneavoastră, dacă-mi permiteţi.
— Ce are domnu’ în mână?, întreabă asistentul.
— O ţigară.
„Toma necredinciosul” scoate din buzunar o legitimaţie de poliţist şi o arată publicului.
— Dacă va ghici ce-i asta, mă dau bătut.
— Explicaţi aci, unde face serviciu domnu’? întreabă asistentul
— La poliţie! spune, fără nicio şovăire, vocea din dosul perdelei.
Lumea nu se poate abţine să nu scoată exclamaţii de mirare şi uimire. O domnişoară timidă, care ţinea o poşetă în mână, făcuse ochii mari şi se uita aproape înspăimântată la asistentul care se apropiase de dânsa.
— Îmi daţi voie… spuse acesta, deschizându-i poşeta.
Căutând înăuntru, scoase o scrisoare.
— Vezi ce-i asta?
— O scrisoare! se auzi glasul prompt.
— Cine-a scris-o?
— A nu!… Lăsaţi, nu trebuie…, spuse înroşindu-se domnişoara, daţi-mi scrisoarea, e ceva intim.
— Tot ce aţi văzut e numai o mică experienţă gratuită, reluă asistentul, cruţând pe domnişoara speriată. Intraţi dinăuntru la „domnul profesor”. Aveţi dreptul să-i puneţi trei întrebări: chestie de trecut, prezent şi viitor. Răspunde în chestii de afaceri, negoţ, căsătorii, boale, comori, alegere de carieră… Spune caracterul fiecăruia. Cum vă puteţi îmbogăți şi arta de a fi fericit…
Nu e nici o şarlatanie, după cum vedeţi. E pură ştiinţă, bizuită pe sugestie, hipnotism şi citirea în stele. Pentru o taxă de o sută de lei, fiecare poate afla zodia lui. Totul se face cu ajutorul renumitului „mediu”, celebru în toată lumea, cu care lucrează “profesorul’’.
Şi asistentul dădu numele renumitului mediu. Având însărcinarea de a face o anchetă pentru revista noastră, am vizitat şi pe alţi ghicitori şi ghicitoare.
Spre mirarea mea, am aflat că există în Capitală un număr destul de însemnat de asemenea „profesori” şi medii celebri care fac aceeaşi demonstraţie pe care am povestit-o mai sus şi pe care la început o crezusem ca fiind o producţie exclusivă.
De unde au ieşit atâtea celebrităţi, îngrămădite toate la Bucureşti?, m-am întrebat.
Am asistat la diferitele aşa zise „experienţe ştiinţifice” în curs de mai multe zile. Am văzut unele „medii” trecând de la un cabinet la altul. Se certau „mediile” cu „profesorii” sau între dânşii şi se despărţeau, plecând de la un ghicitor la altul.
De la un timp, am dat de cheia misterului, am observat că întrebările se repetau. Erau mereu aceleaşi. Este un limbagiu convenţional, unul singur la toate aceste „cabinete”, proprietatea celebrilor „profesori’’ şi „renumitelor ghicitoare”.
Ghicitorii şi ajutoarele lor vorbesc româneşte, un fel de românească stricată, dar cuvintele întrebuinţate au o altă însemnare, după o convenţie mai dinainte stabilită. E o traducere a unui limbagiu convenţional care se practică în Ungaria, în Austria şi poate şi în alte ţări, magii noştri fiind mai mulţi de origină ungară şi austriacă.
Iată câteva din aceste întrebări care aduc după dânsele răspunsul inevitabil, învăţat pe de rost de către șarlatani.
Propoziţia: „Ce am atins la domnul” înseamnă cravata. „Asta aicea ce-i?” e o întrebare care dă de veste celui de după perdea că „mediul’’ a scos o legitimaţie din buzunarul clientului.
„Acuma numele domnului” înseamnă: acest domn se numeşte Vasile.
Iar dacă „mediul” întreabă „celălalt nume” magul va răspunde invariabil: Constantinescu.
Ambele nume „mediul’’ le-a aflat chiar în aceeaşi clipă, citindu-le pe o carte de vizită, legitimaţie sau alt act scos din buzunarul vizitatorului care se pretează la aceast demonstraţie.
„Ce are domnu’ în mână”, înseamnă ţigară.
Fraza întortocheată şi într-adins prelungită, spre a deruta pe cei de faţă: „Explicaţi aci, unde face serviciu domnu”, e un fel de avertizare. „Mediul” spune tovarăşului de după perdea: Bagă de seamă că a venit un poliţist!
„Vezi ce-i asta” = scrisoare
„Ghiciţi ce a fost aci? = ochelari
„Ce este aci? = batista
„Răspunde ce a fost aicea mult” = hârtii
„Rog exact comunicaţi ce hârtie e asta” = reclamă
„Ce reclamă este?” = a noastră.
„Ce are domnişoara aicea’’= floare
„Numeşte ce am scos afară” = portmoneu
„Ce a fost aci înăuntru?” = bani
„Ce a fost aicea? = pălărie
„Ghiceşte ce a fost asta?” = carte
„Dar asta ce e?” = lanţ
„Ştii ce a fost asta?’’ = o oglindă
„Gândeşte ce este aci” =nasture
„Dă numele domnului” =Dumitru
„Ce fel de nume” = Gheorghe
Acestea sunt întrebările pe care le-am putut prinde şi învăţa şi eu de la șarlatani. Dar sunt încă multe alte întrebări. Noul limbaj al ghicitorilor este destul de greu. S-ar putea compara cu alfabetul chinez, care are mii de semne; Limba ghicitorilor are câte o frază întreagă pentru un singur cuvânt… Astfel că te derutează prin lungimea ei.
Dacă veţi vizita pe vreun ghicitor, puteţi nota şi alte întrebări şi răspunsuri ce veţi prinde completând lista de mai sus. Să mai remarcăm că ghicitorii sunt atât de îndemnânatici încât îţi ghicesc şi un nume rar, de pildă „Hildebrand” sau mai ştiu eu cum.
Trebuie să facem această dreptate „magilor”, arătând că, în general, întrebările şi răspunsurile se succed atât de vertiginos şi cu atâta naturaleţe încât nici nu ţi-ar veni a crede că eşti victima unui truc”.
*** Realitatea Ilustrată, 1933
Începând cu 1 ianuarie 1937, un regulament al Poliţiei a interzis exercitarea profesiunii de ghicitoare pentru că, informau ziarele, “majoritatea ghicitoarelor sunt mai mult escroace care abuzează de credulitatea clientelor lor pentru a le stoarce cât mai mulţi bani. Bucureştiul cunoaşte astăzi peste cinci sute de ghicitoare declarate, răspândite in special prin mahalalele îndepărtate ale Capitalei şi prin suburbane.
În special Calea Griviţei şi strada Buzeşti cunosc o adevărată floră de asemenea „profesori ocultişti“, care ghicesc „trecutul, viitorul şi prezentul“ după cele mai moderne mijjoace.
Nenumăraţi, din diverse motive, vin să consulte aceste oracole. După o socoteală simplă, se cheltuiesc în capitala noastră 2-300.000 de lei pe zi pentru aceşti ghicitori. Suma aceasta face 72 de milioane pe an, care se aruncă pentru întreţinerea acestor câteva sute de oameni ce ştiu să exploateze naivitatea.
În afară de aceşti șarlatani, ghicitori declaraţi, se află babele de mahala, adevărate vrăjitoare, care în plin secol al XX-lea uzează de mijloace ca în Evul mediu. Fac farmece care ating culmile ignoranţei. Femei din cele mai inteligente, mânate de dureri sentimentale, se încred în spusele acestor făcătoare de farmece.
Poate că, după desfiinţarea ghicitoarelor, imensele sume ce se risipesc pentru scrutarea viitorului şi ameliorarea destinului se vor da pe scopuri mai folositoare”.
Puteți citi și:
Mirajul vindecărilor miraculoase de la Văcărești
