Joan Crawford: nedreptatea pe care fiica adoptivă i-a făcut-o după moarte

Joan Crawford, pe numele său real Lucille Fay LeSueur, s-a născut pe 23 martie 1904, fiind al doilea copil al lui Thomas E. LeSueur, care era muncitor în construcții, și al Annei Bell Johnson. Tatăl și-a abandonat familia când Lucille avea zece luni, iar în 1909, în timp ce lucra ca vânzătoare la Simpson’s, mama ei l-a cunoscut pe impresarul Henry J. Cassin, cu care s-a recăsătorit în scurt timp. Noua familie a locuit în Lawton, Oklahoma, unde bărbatul se ocupa de compania de operă Ramsey și astfel Joan mergea frecvent la spectacolele organizate de el. În acea perioadă, fetița îi spunea tati, îl adora și nu știa că nu este tatăl ei biologic. Se pare că individul a început să o abuzeze sexual pe când Joan avea doar unsprezece ani și a continuat până când copila a fost trimisă la Academia St. Agnes, o școală catolică pentru fete.

În iunie 1917, familia s-a mutat în Kansas City, Missouri, bărbatul a fost acuzat de delapidare, apoi mama și tatăl vitreg s-au despărțit, iar fetița a rămas în instituția de învățământ ocupându-se, însă, mai mult de curățenie și de treburile de la bucătărie decât de școală. Mai târziu a urmat cursurile Academiei Rockingham, în 1922 s-a înscris la Stephens College, în Columbia, Missouri, dar nu a reușit să-și finalizeze studiile în niciuna dintre instituții.

La un moment dat a început să apară pe scenă ca dansatoare într-o trupă de teatru ambulant, apoi a primit un rol mic într-un spectacol la Winter Garden Theatre de pe Broadway. În această perioadă a întâlnit un saxofonist pe nume James Welton, cei doi s-ar fi căsătorit în 1924 și au locuit împreună timp de câteva luni, dar actrița nu a vorbit niciodată despre această presupusă căsătorie.

I s-a oferit apoi oportunitatea de a filma o secvență video de probă care i-a fost trimisă producătorului Harry Rapf la Hollywood, iar acesta i-a aranjat un contract cu Metro-Goldwyn-Mayer pentru 75 de dolari pe săptămână.

Tânăra a apărut în primul ei film, „Lady of the Night”, în 1925, ca dublură a actriței Norma Shearer, cea mai populară vedetă feminină a studiourilor MGM, apoi a jucat în “The Circle” și „Pretty Ladies”, ambele producții ale anului 1925, și în alte câteva filme mai puțin cunoscute astăzi. Șeful de publicitate al studiourilor MGM, Pete Smith, a intuit că actrița aspirantă are șanse să devină o stea și i-a schimbat numele în Joan Crawford.

Scenarista Frederica Sagor Maas va mărturisi mai târziu: “Nimeni nu a decis să o facă pe Joan o vedetă. Crawford a devenit vedetă pentru că ea a decis să devină vedetă”. Strategia ei a funcționat, iar MGM a distribuit-o în primul film de succes, “Sally, Irene și Mary”. Norma Shearer, care era cea mai cunoscută actriță a studiourilor, a devenit modelul ei, dar aceasta era căsătorită cu șeful de producție al MGM, Irving Thalberg, iar Joan Crawford ar fi spus la un moment dar: “Cum pot concura cu Norma? Se culcă cu șeful!”

Totuși, în câțiva ani actrița a devenit partenea multor stelele de cinema masculine ale momentului, jucând inclusiv alături de Ramón Novarro, John Gilbert, William Haines, și Tim McCoy.

În 1928, Crawford a jucat alături de Ramón Novarro în “Across to Singapore,” dar rolul Dianei Medford în “Our Dancing Daughters”, peliculă din 1928, a fost cel care a propulsat-o la statutul de vedetă, devenind un simbol al feminității în anii ’20.

Pe 3 iunie 1929, Joan Crawford s-a căsătorit cu Douglas Fairbanks, Jr. la Biserica Romano-Catolică Saint Malachy din Manhattan, cunoscută sub numele de “Capela actorilor”, deși niciunul dintre parteneri nu era catolic. Bărbatul era băiatul lui Douglas Fairbanks și fiul vitreg al celebrei actrițe Mary Pickford, dar cei doi s-au opus căsătoriei. Relația dintre Joan și socrul ei s-a ameliorat în cele din urmă, dar cea cu Mary Pickford a continuat să fie rece.

Spre deosebire de multe colege din generația ei, Joan Crawford a reușit să facă relativ ușor tranziția spre filmele cu sunet, iar rolul ei în lungmetrajul “Untamed” din 1929 a fost foarte apreciat de public. Următorul film, „Paid”, din 1930, în care a jucat alături de Robert Armstrong, a fost un nou succes. În 1931, MGM a distribuit-o pe Joan Crawford în cinci filme, iar în trei dintre ele a făcut echipă cu Clark Gable, cel mai mare star masculin al studioului, supranumit regele Hollywood-ului. MGM i-a oferit apoi un rol în filmul “Grand Hotel”, regizat de Edmund Goulding, în care a jucat alături de Greta Garbo, John și Lionel Barrymore și Wallace Beery.

În mai 1933, Crawford a divorțat de Fairbanks, invocând că o supune unor episoade de cruzime psihică, că e gelos și suspicios față de prietenii ei și că găsește prilej de ceartă în cele mai banale subiecte.

Doi ani mai târziu s-a căsătorit cu Franchot Tone, un actor din New York, cei doi au fondat un mic teatru și a încercat să-l promoveze la Hollywood, dar bărbatul nu a avut succes. Actrița a pierdut în această perioadă două sarcini, soțul ei a început să bea mult și să o lovească și a decis în cele din urmă să divorțeze.

În 1940 actrița a adoptat o fetiță, dar pentru că legea din California interzicea femeilor necăsătorite să devină mame adoptive, a aranjat ca procesul să aibă loc în Las Vegas. Copila a fost numită temporar Joan, apoi numele ei a devenit Christina, Crawford s-a căsătorit cu actorul Phillip Terry pe 21 iulie 1942 și cuplul a adoptat un alt copil, un băiat numit Christopher. Mama naturală a acestuia s-a răzgândit și și-a recuperat copilul, apoi cei doi actori au luat un alt băiat, pe care l-au numit Phillip Terry, Jr. Căsătoria cuplului s-a încheiat în 1946, moment în care Joan a schimbat numele copilului în Christopher Crawford. Actrița și-a continuat cariera la studiourile Warner Bros, a urmat marele ei succes, “Mildred Pierce”, care i-a reînviat cariera cinematografică, iar în 1947 a adoptat încă două fetițe, pe care le-a numit Cindy și Cathy. Micuțele au fost luate de la Tennessee Children’s Home Society, organizație condusă de Georgia Tann, care a fost mai târziu suspectată că face, de fapt, trafic de copii, având în vedere că facilita adopții doar pentru vedetele de la Hollywood, cel mai probabil pentru sume consistente de bani.

Joan Crawford, 1950sShown from left: Christina Crawford, Joan Crawford — Joan Crawford și Christina

Joan Crawford s-a căsătorit cu cel de-al patrulea și ultimul ei soț, Alfred Steele, care era președintele companiei Pepsi-Cola, la hotelul Flamingo din Las Vegas pe 10 mai 1955, dar bărbatul a murit în urma unui atac de cord patru ani mai târziu.

Actrița a continuat să apară pe platourile de filmare, fiind distribuită în filme de mare succes până la mijlocul anilor ‘60. În 1963 și-a publicat autobiografia, “Portretul lui Joan”, scrisă împreună cu Jane Kesner Ardmore, iar următoarea ei carte, „My Way of Life”, a fost publicată în 1971, dezvăluind secrete cu privire la îngrijirea personală, garderobă, exerciții fizice și chiar rețete culinare.

În septembrie 1973, Joan Crawford s-a mutat într-un apartament micuț la Imperial House și pe 23 septembrie 1974 a apărut pentru ultima oară în public, la o petrecere organizată de vechiul ei prieten, Rosalind Russell. A doua zi, după ce și-a văzut fotografiile în presă, actrița a spus: “Dacă așa arăt, atunci nu mă vor mai vedea jurnaliștii”. Și-a anulat toate aparițiile publice, a început să refuze interviurile și ieșea din ce în ce mai rar din casă. În 1972 a angajat o asistentă medicală care o îngrijea în permanență și în următorii cinci ani a refuzat orice contact cu exteriorul.

Actrița a murit pe 10 mai 1977, în apartamentul ei din New York City, în urma unui infarct miocardic, slujba de înmormântare fiind organizată la Campbell Funeral Home trei zile mai târziu. Joan a lăsat prin testament câte 77.500 de dolari din averea ei de 2 milioane de dolari celor două fiice mai mici, Cindy și Cathy, și a menționat explicit că îi dezmoștenește pe Christina și Christopher, primii ei copii adoptați. Amândoi au contestat însă testamentul și au primit câte 55.000 de dolari din averea mamei adoptive. Restul banilor au ajuns, conform dorințelor lui Joan, la câteva organizații de caritabile pe care le finanțase în ultimii săi ani de viață.

La un an de la moartea lui Joan, în noiembrie 1978, prima ei fiică adoptată, Christina Crawford, a publicat cartea “Mommie Dearest”, care conține acuzații foarte grave de abuz emoțional și fizic atât față de ea, cât și față de fratele ei, Christopher. Mulți dintre foștii prieteni și colegi ai lui Joan, inclusiv Van Johnson, Ann Blyth, Myrna Loy, Katharine Hepburn, Cesar Romero, Gary Gray, Douglas Fairbanks Jr. (primul ei soț) și cele două fiice mai mici ale ei, Cathy și Cindy, au declarat că dezvăluirile Christinei sunt doar niște invenții.

În ciuda dezmințirilor vehemente, cartea “Mommie Dearest” a devenit best-seller și a fost ecranizată în 1981, Faye Dunaway fiind cea care a jucat rolul lui Joan Crawford în filmul cu același nume.