AcasăOameni care au intrat în istorieHollywood clasicKonrad Bercovici, românul care a uimit New York-ul, necunoscut astăzi la București

Konrad Bercovici, românul care a uimit New York-ul, necunoscut astăzi la București

Konrad Bercovici

Konrad Bercovici s-a născut pe 22 iunie 1881 la Galați, într-o familie evreiască modestă, tatăl său fiind negustor de cai, iar mama, care era casnică, citea cu multă pasiune romane senzaționale și i-a insuflat dragostea pentru literatură. Băiatul a urmat clasele primare la o școală particulară din oraș și “și-a petrecut mare parte din copilărie printre corturile țiganilor, ascultându-le cântecele și învățându-le limba”, după cum a scris New York Times. în 1888 familia s-a mutat la Brăila, iar aici peste câțiva ani băiatul s-a angajat la Societatea de mașini agricole „Stadecker”, rămânând fascinat de viața și obiceiurile țiganilor despre care va scrie mai târziu cel mai cunoscut volum al său, „The Story of the Gypsies”. După moartea prematură a tatălui, care a fost ucis în 1893, în timpul unor conflicte antisemite violente, familia s-a mutat la Bruxelles și apoi la Paris.

Konrad s-a înscris la Universitatea populară din Faubourg-Saint-Antoine, unde i-a cunoscut pe Anatole France, Jean Jaurès, Henri Bergson și prințul Piotr Kropotkin, a urmat în paralel și cursuri de muzică cu profesorul Charles-Marie Widor și, pentru a-și putea plăti studiile, a lucrat la o fabrică de mobilă, ca vopsitor la Turnul Eiffel și, în plus, își vindea povestioarele pe care le scria cu cinci franci unor reviste literare minore.

Konrad Bercovici

Tânărul, care ajunsese între timp la vârsta de 22 de ani, s-a căsătorit cu pictorița și sculptorița româncă Naomi LiBrescu, cei doi au plecat în 1904 în Canada, la Montreal, apoi în Statele Unite, unde Konrad și-a câștigat existența curățând zăpada de pe străzi, dând lecții de pian și cântând la orgă în diverse cinematografe în timpul proiecției filmelor mute.

A avut contacte apropiate cu lumea artistică, a devenit prieten cu Melvyn Douglas, Diego Rivera, F. Scott Fitzgerald, Theodore Dreiser, Moishe Dayan, Paul Robeson, John Reed și Ernest Hemingway și în scurt timp a primit un post de jurnalist la Harper’s Bazaar, apoi a început să se ocupe doar de literatură .

Familia Bercovici a avut patru copii, Mirel Bercovici, care a devenit o pictoriță extrem de apreciată, jurnalistul Rion Bercovici, care a fost șef al Direcției de relații publice la New York Times, și el foarte cunoscut în anii ’60, scriitoarea Rada Bercovici și Gordon Bercovici.

Konrad Bercovici
Konrad și fiica sa, Mirel Bercovici

Primul roman al lui Konrad, „Crimes of Charity”, publicat în 1917, a cărui prefață a fost semnată de jurnalistul John Reed, autorul celebrului volum „Zece zile care au zguduit lumea”, l-a adus în atenția cititorilor americani, pentru că trata cu multă obiectivitate și critica dur indiferența organizațiilor de caritate față de oamenii pe care ar fi trebuit să îi ajute.

Konrad Bercovici
Konrad Bercovici

În acest timp a început să colaboreze cu publicațiile New York World și New York Evening Post, s-a împrietenit apoi cu actorul Charlie Chaplin și a scris împreună cu el un scenariu de film în care urma să fie evocată lumea țiganilor nomazi din estul Europei.

Revista Realitatea ilustrată din august 1930 i-a dedicat un articol elogios: „Konrad Bercovici este una din cele mai mari personalități cinematografice din Hollywood. Originar din România, plecat din țară acum vreo 20 de ani, după o viață zbuciumată, după un lung șir de ani în decursul cărora a îndurat cea mai cumplită sărăcie, a ajuns acum la situațiunea atât de invidiată, atât de râvnită: este regizor.

Regizorul la Hollywood este un fel de rege. Sub comanda sa se înșiră o armată întreagă de artiști, mașiniști, electricieni, asistenți, etc. Toți ascultă ordinele sale.

Konrad Bercovici, după ce-a obținut succese mari prin câteva filme realizate la Hollywood, și-a adus aminte de țara în care s-a născut, de pământul pe care acum două decenii l-a părăsit, spre a lua drumul gloriei. Și atunci s-a gândit să realizeze un film cu subtext românesc, un film care să reprezinte ceva din viața minunată, din zbuciumul sufletesc al poporului nostru.

Filmul va fi făcut după „Haiducii”, reușita realizare a domnului Horia Igiroșanu, unul dintre cei mai activi regizori ai noștri.

Rolul principal va fi interpretat de John Boles. Desigur că majoritatea cititorilor care se ocupă de mișcarea cinematografică își amintesc de minunatul Jira, eroul din faimosul film „Rio Rita”. În rolul haiducului român, cu pieptul oțelir și brațele vânjoase suntem siguri că John Botes va face o frumoasă creație. Apoi, posibilitățile materiale care stau la dispoziția lui Konrad Bercovici îi vor da prilejul să realizeze un film cu adevărat bun.

Unul dintre clișeele pe care le publicăm reprezintă pe marele regizor alături de cea mai mare personalitate cinematografică a timpului, Charlie Chaplin. Îl vedeți pe Charlot? Fără mustăcioară, fără eterna pălărie tare. Ghetele imense au fost înlocuite cu o suplă pereche de pantofi de tenis. Și în ciuda tuturor acelora care vorbesc despre un Chaplin veșnic posomorât, trist, veșnic abătut, în fotografia alăturată Chaplin râde. Căci știe că pozează pentru „Realitatea ilustrată”, care numeră printre cititori atâtea zeci de admiratori ai săi. Tuturor le trimite salutul său”.

Bercovici nu a fost niciodată regizor, dar legăturile lui cu lumea de la Hollywood despre care scria revista interbelică erau, într-adevăr, foarte strânse. În a doua jumătate a anilor ’30 Konrad a scris scenariul filmului „Dictatorul”, script pe care Charlie Chaplin l-ar fi refuzat, dar mai târziu, în 1940, filmul a fost produs și regizat fără ca românul să mai fie consultat.

În 1947 scriitorul l-a dat în judecată pe Chaplin sub acuzația de plagiat și i-a cerut daune în valoare de 500.000 de dolari. Cei doi au ajuns la o înțelegere în afara instanței, marele actor a fost de acord să-i acorde o despăgubire de 95.000 de dolari, adică peste 1,1 milioane de dolari astăzi, iar Bercovici și-a retras acțiunea. În volumul său autobiografic, Chaplin a explicat însă că a acceptat înțelegerea pentru că în acei ani imaginea sa publică în SUA avusese deja de suferit, iar o acuzație de plagiat nu era deloc măgulitoare.

Între 1917 și 1947 scriitorul născut la Galați a publicat nu mai puțin de 40 de cărți, romane, nuvele și povestiri, la edituri foarte cunoscute din New York, cele mai multe având ca subiect viața țiganilor, identificându-se el însuși ca țigan, dar și volume biografice, printre care „That Royal Lover”, un volum despre regele Carol al II-lea și Elena Lupescu, și „Savage Prodigal”, o biografie a poetului francez Arthur Rimbaud.

Konrad Bercovici

Konrad Bercovici și-a publicat în 1941 autobiografia, un volum fascinant numit „It’s the Gypsy in Me”, tipărit la Prentice-Hill Inc., iar câteva dintre operele sale s-au transformat în scenarii de filme, cea mai cunoscută peliculă fiind „The Volga Boatman” realizată în 1926 de marele producător Cecil B. DeMille, în care au fost distribuiți William Boyd în rolul lui Feodor, Elinor Fair în rolul prințesei Vera, Robert Edeson ca prințul Nikita și Victor Varconi în rolul prințului Dimitri.

Konrad Bercovici, românul din Galați care a ajuns celebru la New York, dar este aproape necunoscut în România, a murit pe 27 decembrie 1961, la vârsta de 80 de ani.

 

Sursa:

Konrad Bercovici, It’s the Gypsy in Me”, Prentice-Hill Inc, 1941

Niciun comentariu

Lasă un comentariu