Născută pe 26 octombrie 1949 la București, într-o familie de distinși muzicieni, tatăl ei fiind compozitorul Mircea Chiriac, iar mama, Elisabeta, profesoară de pian, Corina Chiriac și-a descoperit pasiunea pentru muzică de la vârsta de 5 ani, când a început să studieze vioara şi pianul.
Artista a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1972, a fost câștigătoare a trofeului «Steaua fără nume» în 1970 și a Cerbului de bronz în 1971, apoi a debutat în filmul lui Savel Stiopul, “Aventuri la Marea Neagră”.
Despre ea însăși credea: „sunt o fire foarte paşnică, nu sunt impertinentă, iubesc libertatea sub toate aspectele; mă conduc numai după ceea ce cred eu că e bine în viaţă, gura lumii nu mă influenţează, îmi place numai ca fabulă. Cred că sunt inteligentă, nu ştiu însă şi cât de deşteaptă. N-am complexe de cultură… dar cred că am spus destul despre calităţile mele!”
„Tânăra Corina Chiriac a întrecut orice măsură. Şi-a îngăduit să fie, de la prima ei ieşire în lume, sigură pe sine şi pe darurile cu care a binecuvântat-o natura. A îndrăznit să nu aibă trac şi n-a avut nici măcar bunul-simţ de a-l mima. Şi-a permis să cânte cu o voce sigură, netremurătoare. N-a avut pudoarea unei interpretări sfioase, şovăielnice.
A dat buzna pe micul ecran cu o dezinvoltură, cu un aplomb, la care au dreptul numai consacraţii A mers chiar până la o interpretare şi o alură scenică originală. Închipuiţi-vă! La cea dintâi apariţie! Cum să rabde aşa ceva telespectatorul acela cu ştaif şi cu parapon pe care l-am evocat cu câteva săptămîni în urmă? Domnia-sa, arătam atunci, e minoritar, dar gregar şi gălăgios. Protestează, proferează injurii, cere ca preferinţele sale să fie lege. S-a manifestat deci din nou. A scris televiziunii, preşedintelui juriului, prezentatorului emisiunii, pentru a-i informa că se simte ultragiat de notele maxime acordate tinerei aspirante impertinente”, consemna Felicia Antip momentul debutului pe scenă.
Într-un interviu din august 1971, Corina Chiriac mărturisea: „În ceea ce mă priveşte, sunt o veche amatoare de probe de film şi de la 15 ani fac figuraţie în spectacole de teatru şi de televiziune. Am apărut în emisiunile lui Petre Sava Băleanu despre istoria teatrului, făcând parte din corurile antice, am avut apariţii episodice în piese de Oscar Wilde, Eugen Barbu, Mihail Sebastian, montate la Teatrul de Comedie…
Ca cititoare, ceea ce îmi place cel mai mult este istoria antică. Da, istoria, istoria antică. Mă interesează şi citesc tot ce apare în acest domeniu. În primul rând ceea ce se leagă de istoria noastră antică, dar şi de istoria altor popoare. În special istoria preincaşilor şi a incaşilor, istoria cerului antic mă fascinează. Cunosc toate oraşele, locurile unde s-au descoperit metropolele, numele Wakailor, templele lor de închinăciune, şi în acelaşi timp locurile unde se făceau sacrificiile şi se îngropau mumiile, cunosc numele diferiţilor cuceritori, de exemplu din istoria popoarelor preincașe, pot să vă spun că marele imperiu Tihuakan a fost instaurat de un anume Paşakamak, aşa se chema, după unii autori…
În Asia Mică, mă interesează istoria popoarelor dintre Tigru şi Eufrat, toate poveştile acelea splendide despre Persepolis. Iar, într-o carte mai veche, am găsit imaginile unor fresce în piatră din Asia Mică, în care m-am descoperit pe mine, cu barbă, în persoana lui Asurbanipal, supranumit Sardanapal, cu respectiva ţinută maiestuoasă a personajelor din arta orientului, profilul cu nas mai lung şi ciocănit puţin, ochii foarte lungi, gura buzată, fruntea îngustă şi părul ondulat…”
Corina Chiriac a avut o ascensiune spectaculoasă, susținând zeci de concerte, apărând în filme, făcând înregistrări la Radio și Televiziune, înregistrând discuri și făcând turnee peste hotare la Leipzig, Berlin, Dresda, Moscova, Bratislava, Katowice, Spot. A concertat alături de mari vedete ale vremii, cum ar fi Lucia Altieri, Josef Laufer, Karel Gott, nume care nu mai spun aproape nimic astăzi tinerei generaţii.
Un moment interesant l-a reprezentat show-ul „I am Corina“, o premieră a anilor ‘80, prezentată la Festivalul de televiziune de la Montreux.
Printre cele mai cunoscute piese ale artistei s-au aflat „Unde erai”, „Mama, doar mama“, „Strada Speranţei“, „O clipă de sinceritate“, „Pentru tot ce-a fost“, „Ne cunoaştem din vedere”.
Plecată înainte de 1989 din România, Corina Chiriac a stat cinci ani la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii.
„Am rămas în America în 1988, pentru că mi s-a deschis o poartă magică, tocmai când eram lipsită de speranța că mi se poate întâmpla ceva agreabil. Am avut, cred, pentru prima oară, vreme să stau de vorbă cu mine (…) și să trebuiască să admit că suferisem în ultimii ani de o apăsare nervoasă, transformându-mă într-o persoană agitată, antipatică cu lumea din culise, cu colegii, colaboratorii, suferind de acelaşi sindrom de nefericire colectivă, de nebunia de a alerga după orice s-o găsi şi de a încerca să mă consolez cu orele de spectacol. Deşi n-aveai ce cânta unui public ce se simţea „vinovat“ să stea la concert (dacă între timp se aducea ceva la alimentară?), mă plictisisem de stereotipia subiectelor pe care le cântam, ce nu mai reuşeau să ne distragă prea mult nici pe mine, nici pe spectatori”, spunea la vremea aceea.
La patru ani de la Revoluție, presa de la București a dat ca sigură prezența ei la Festivalul de la Mamaia, fapt ce a făcut-o să se adreseze admiratorilor pentru a explica: „Cu câteva săptămâni în urmă, am primit din partea organizatorilor Festivalului Național „Mamaia ’94“ invitația de a susține un recital în cadrul acestui festival. Rugasem insistent ca în tot acest timp, până la luarea unei decizii, discuțiile de eventuală colaborare să rămână între mine și organizatorii festivalului și numai între noi. În acest sens, am primit cu multă tristețe vestea că presa română a și fost anunțată de participarea mea certă. Și tocmai pentru că doresc să revin acasă și să apar cu succes în fața publicului, prefer să fiu foarte prudentă și să-mi iau timpul necesar să-mi pregătesc acel recital pe care-l am deja creionat în caietele mele de lucru…”
Corina Chiriac a revenit în țară la finalul anului 1994, împreună cu soțul ei, Virgil Anastasiu, ofițer de marină comercială și posesor al unei diplome americane în economie și administrație, cu care se căsătorise cu un an în urmă, la Las Vegas. Căsnicia s-a încheia în 1997, cu acordul părților.
Și-a continuat apoi cu succes cariera artistică în România, fiind o prezență distinsă și elegantă în aparițiile publice, pe scenă și în emisiunile de televiziune pe care le-a moderat sau în care a fost invitată.
Pe 24 august 2019, Corina Chiriac a sărbătorit pe scena Festivalului Internațional Cerbul de Aur, în cadrul unui recital, 40 de ani de la primul show color al Televiziunii Române intitulat „Eu sunt Corina”. Atât show-ul original din 1979 cât și recitalul aniversar pot fi urmărite pe canalul oficial de Youtube al artistei.
Astăzi, când împlinește 75 de ani, Corina Chiriac este guvernată de același spirit liber care i-a caracterizat tinerețea, conducându-se numai după ceea ce „cred eu că e bine în viaţă”!
Surse:
Almanahul Cinema, 1973
Almanahul Flacăra, 1972
Almanahul Femeii, 1975
Revista Cinema, 1971
Evenimentul Zilei, 1997
