AcasăLocuri de povesteLorenzo Ghiberti la “Porțile paradisului”

Lorenzo Ghiberti la “Porțile paradisului”

Lorenzo Ghiberti

Lorenzo Ghiberti, pe numele său întreg Lorenzo di Cione di ser Bonaccorso, s-a născut în anul 1378 la Pelago, în provincia Florența, fiind fiul lui Cione di ser Bonaccorso, care a murit la scurt timp după venirea pe lume a copilului. Mama sa s-a recăsătorit cu bijutierul Bartolo di Michele, zis Bartoluccio, iar acesta îi va deveni artistului un adevărat tată și îndrumător.

Lorenzo și-a făcut ucenicia în atelierul tatălui său vitreg, iar în 1392 a fost recunoscut ca bijutier, primul bijutier-sculptor-pictor din Quattrocento, fiind admis în „Ghilda Mătăsii și Aurului”.

Nouă ani mai târziu Ghiberti, care nu era prea cunoscut la acel moment, s-a înscris la concursul organizat de fondul Arte di Calimala pentru proiectul a două dintre cele trei porți de bronz ale Baptisteriului Sfântul Ioan Botezătorul din Florența. Printre cei șase contraconcurenți ai săi se aflau mai experimentații Filippo Brunelleschi, Niccolò di Piero Lamberti și Jacopo della Quercia.

Baptisteriul din Florența, lăcaș de cult aferent Catedralei Santa Maria del Fiore, a fost construit între anii 1059 și 1128.

Aici a fost botezat poetul italian Dante Alighieri, dar și multe alte figuri renascentiste, inclusiv membri ai familiei de’ Medici. În interiorul clădirii se află mormântul monumental al antipapei Ioan al XXIII-lea, realizat de Donatello. (antipapă este numit cel care pretinde că este papă ca urmare a unor alegeri contestate de anumiți cardinali. Antipapii sunt, evident, în conflict cu candidatul ales în mod oficial de electorii papali).

Lorenzo Ghiberti

Proiectul prezentat de Lorenzo Ghiberti, un basorelief de bronz pe tema Sacrificiul lui Isaac (care este expus astăzi la Palatul Bargello din Florența) a fost acceptat în unanimitate și se spune că marele Brunelleschi, văzând această lucrare, s-a retras din concurs. În lucrarea lui Ghilberti Isaac era reprezentat nud, cu un corp atletic, în stilul sculpturilor antice romane, într-o manieră mult diferită față de moda timpului.

Lorenzo Ghiberti

Pe 23 noiembrie 1403, Lorenzo a semnat contractul prin care se angaja să lucreze neîntrerupt la poarta baptisteriului, începând cu ziua de 1 decembrie și până la finalizarea ei, care urma să aibă loc în anul 1424. Contractul îi impunea artistului livrarea a trei basoreliefuri pe an, dar această clauză nu a fost respectată. Sculptorul a fost obligat apoi să lucreze exclusiv la acest proiect, primind un salariu anual de 200 de florini.

Baptisteriul florentin are trei intrări, închise de portaluri mari, căptușite cu bronz placat cu aur. Poarta de sud a fost concepută și executată de sculptorul Andrea Pisano, iar Ghiberti și-a început lucrarea cu poarta de nord, care va reprezenta viața lui Hristos și a evangheliștilor.

După ce în 1424 a făcut o scurtă vizită la Veneția, sculptorul a început decorarea porții de est, cea mai importantă operă a sa, la care a lucrat timp de 27 de ani, până în anul 1452.

Lorenzo Ghiberti

Atelierul său a devenit în această perioadă unul dintre principalele centre de interes din Florența, sculptorul era admirat și invidiat pentru măiestria sa, iar după finalizarea lucrării, când Michelangelo a văzut porțile de est, va exclama: „Acestea sunt Porțile Paradisului!”

În 1414 Ghiberti a primit comanda de a executa 14 statui turnate în bronz ale sfinților protectori ai Florenței, lucrare finanțată de fondul Arte di Calimala, acestea urmând să fie postate în nișele externe ale Bisericii Orsanmichele din Florența. Sculptorul a realizat trei dintre ele, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Matei și Sfântul Ștefan, lucrând pentru acest proiect între 1416 și 1427. Originalele se găsesc într-o stare perfectă în Muzeul Orsanmichele, iar în nișele externe ale bisericii au fost plasate copii.

În 1417, Lorenzo Ghiberti s-a căsătorit cu Marsila, fiica în vârstă de 16 ani a lui Bartolommeo di Lucca, un comerciant de piepteni. Cuplul a avut doi fii, pe Tommaso și Vittorio Ghiberti.

Artistul a fost mult mai bogat decât majoritatea colegilor săi, pentru că succesul i-a adus mari recompense financiare. O declarație fiscală din 1427 arată că deținea o suprafață considerabilă de teren în oraș și în afara Florenței și de-a lungul anilor proprietățile sale imobiliare au continuat să crească. Fiul lui, Vittorio, i-a călcat pe urme devenind aurar și turnător de bronz, dar nu a ajuns niciodată la faima părintelui său. Tommaso s-a alăturat afacerii familiei, ocupându-se de organizarea asistenților lui Lorenzo.

Lorenzo Ghiberti

Între anii 1447-1455 Ghiberti a scris “Comentariile”, trei volume despre istoria artei din antichitate, de la Vitruvius și Plinius cel Bătrân până în epoca sa, dar și o autobiografie, prima a unui artist.

Lorenzo Ghiberti a murit pe 1 decembrie 1455 la Florența și a fost înmormântat cu mari onoruri în biserica florentină Santa Croce.

Puteți vedea mai multe detalii ale „Porților paradisului” aici.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu