În “Manualul bunului român” Nicolae Bălcescu scria:
„Cea mai mare dobitocie ar fi ca românii, după ce își vor câștiga cu sângele libertatea lor, căci altfel nu se poate câștiga libertatea, să meargă de bună voia lor să se dea pe veșnicie sau pe viață unui domn, crai sau împărat care să-i joace, să-i chinuiască și să-i despoaie, după cum îi o fi voia și după firea cea rea a domnilor, a crailor și a împăraților…
Așadar, de nevoie e ca românii să se întocmească în republică democrată, adică într-un stat întocmit astfel ca tot românul în vârstă legiuită să aibă glas la alegerea deputaților, la Adunarea Obștească a țării; care adunare să fie însărcinată a face legile trebuincioase țării și a alege un om cinstit și vrednic care să poarte grijă de cârmuirea treburilor țării și câtă vreme se va purta bine, să-l ție în loc, iar de nu, să-l depărteze îndată, astfel după cum era Constituția ce o cerea poporul la 1848, numai cu această singură deosebire că, după cum aceea desființase boieria, în constituția cea nouă să se desființeze slujba și numirea de domn ce cealaltă păstrase.
Căci, oricât vei scădea-o din putere, domnia rămâne tot domnie, și orișicât vei înfrâna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri de a se crede măcar uneori stăpân al țării din mila lui Dumnezeu, a-l opri de a se îmbrăca numai în fir, a pune pene pe cap, epolete mari pe umeri, a umbla în caretă cu câte patru și șase cai, înconjurat de ofițerime și oștire, a corupe năravurile oamenilor prin pilda slugăriei curtezanilor, a sărăci țara cu luxul și cheltuiala peste măsură ce se cere neapărat la o curte domnească.
Într-un cuvânt, Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie…”
*** Fragment din „Manualul bunului român”
Lucrarea lui Nicolae Bălcescu, o adaptare după cea a filosofului francezul Charles Renouvier (“Manuel républicain de l’homme et du citoyen”), pentru „tendinţele şi trebuinţele poporului român”) a fost scrisă la Paris în anul 1851 și a rămas neterminată, fiind găsită printre manuscrisele istoricului. Opera a fost transcrisă de C. A. Rosetti și a fost publicată pentru prima dată în 1903 de tânărul editor Petre V. Haneș.
Cercetător deosebit de harnic şi înzestrat, descoperitor pasionat de texte inedite (de exemplu, corespondenţa lui Mihail Kogălniceanu), Haneş (născut pe 6 noiembrie 1879 la Călăraşi și decedat pe 17 aprilie 1966 la București) a editat şi a condus cu mari sacrificii materiale revista „Preocupări literare“, destinată exclusiv studiilor literare, sub auspiciile publicaţiei fiind tipărite multe volume valoroase de literatură.
În colecţia „Minerva“, profesorul a tipărit, după ce a cercetat mai întâi cu migală manuscrisele, o serie de lucrări ale lui Bălcescu (“Manualul bunului român” este doar una dintre ele), Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica și Iacob Negruzzi. Autor al unuia dintre primele noastre manuale de istorie a a literaturii române, Petre V. Haneş a publicat şi manuale şcolare de limba română pentru toate clasele liceale şi chiar cărți de citire şi abecedare.
