După abdicarea din 11 februarie 1866, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a plecat, împreună cu blânda Elena Doamna și cu cei doi fii ai săi și ai Mariei Obrenovici, în exil. Băieții, Alexandru și Dimitrie, l-au însoțit pe domn la Paris, Florența, Viena și Wiesbaden, familia stabilindu-se în cele din urmă la Heidelberg.
Elena Cuza a povestit mai târziu: “În apropiere de Heidelberg trecând printr-un tunel, Cuza răci și se îmbolnăvi. Și cum era puțin astmatic, pe dată ce sosirăm la hotel, vroii să-i fac tratamentul pe care-l știam eu. Dar prințul Obolenski, care se afla acolo, ne recomandă un medic, care, după părerea mea, ignora sau se făcea că ignorează boala. Prescripțiile lui nu mi se părea de loc eficace și eu îi spuneam lui Cuza să schimbăm doctorul, căci nu e bun de nimic. Îi aplicai șervete ude cu apă rece pe piept și pe ceafă. După puțin timp Cuza muri”.
Primul domn al Principatelor Unite a încetat din viață pe 15 mai 1873 într-un hotel din Heidelberg, ştirea a dost publicată după două-trei zile în presa de la București, iar Monitorul Oficial a confirmat informația printr-un anunț tipărit pe 24 mai pe care îl prezentăm integral:
Programa pentru ceremonia îmmormentării fostului domn Alecsandru Ion I
Convoiul fiind a trece pe la frontiera Iţcani spre a veni la Ruginósa, unde are să se facă îmmormentarea, se va urma dupe cum se arétă mai jos:
1. La frontiera Iţcani, trupele concentrate, la sosirea corpului, vor presinta armele, se vor trage trei salve. Se vor afla presente tote autorităţile locale precum şi şeful divisiunii a IV teritoriale, însocit de patru oficiări superiori şi patru inferiori. Aceştia vor însoci corpul pene la Ruginósa, formând guarda de onóre.
2. La Ruginósa se vor afla trupele ce se vor transporta din Iaşi. La sosirea corpului, ele vor presinta armele, avend stégul şi musica. În timpul trecerii corpului la biserică se vor trage trei salve. La uşile bisericei, se vor aşedza sentinele de sergenţi. La capul sicriului vor fi oficiări cu săbiile în mână.
3. La ceremonialul îmmormentării, patru coloneli vor ţine cordónele sicriului. Majorii vor purta pernele cu insignele domnesci şi cu decoraţiunile. La coborârea în morment se vor trage trei salve.
4. Un adjutant domnesc va asista la acest ceremonial, din partea Domnitorului. D-nu ministru de resbel va represinta guvernul.
5. În dziua îmmormentării, se va face un serviciu funebru în metropolia capitalei.
Comitetului Național din Iași, organizația care s-a ocupat de funeralii a oferit publicului detalii mai exacte despre eveniment:
„Programulu Comitetului Naţionalu instituitu pentru receptiunea in ţéră şi ceremonia funebră a inmormântărei
DOMNITORULUI ROMANU ALESSANDRU IOAN I CUZA VOEVOD
1. Comitetulu naţionalu din Iaşi cu delegaţii Judeţieioru şi a diferiteloru corporaţiuni, in mare ţinută de doliu cumu şi o deputaţiune de săteni se voru afla la frontierea (Iţcani) spre intimpinarea resturiloru mortale ale defunctului Domnu Românu Alessandru Iónu I.
Pe vagonulu transportatoru corpului se va ficsa, dreptu în midlocu, unu stindardu tricoloru cu armele Principelui reposatu şi cu inscripţiunile următóre.
«Uniréa, Votulu Universalu, Emanciparea săteniloru, Universitatea, Codicele Alesandru Iónu I, demnitatea Română şi secularisarea monastiriloru inchinate». De-a drépta şi de-a stânga vagonului se va planta câte unu scutu inconjuratu de o ghirlantă şi purtându celu intâiu cifrele: 5 şi 24 Ianuarie 1859 iaru celalaltu inscripţiunea: Vox Populu, Vox Dei cu inicialele A.J.C. dedesubtu.
După terminarea rugăciuniloru cuvenite (Trisaghion) la intrarea corpului pe pământulu Românu se va rosti unu discursu funebru de întimpinare. Comitetulu împreună cu delegaţii Judeţieloru acompaniază convoiulu până la Ruginósa.
2. La staţiunile Burdujeni, Veresci, Dolhasca şi Pascani, corpulu defunctului Domnu va fi intâmpinatu cu buchete şi cununi de flori de câte unu representantu alu comitetului şi delegaţiunele judeţieloru respective. Ţinută ca la § 1.
3. La Ruginósa întâmpinarea se va face de representanţii tuturoru judeţieloru din România. Aicea, după terminarea rugăciuniloru cuvenite, secriulu va fi înconjuratu şi dusu la biserică de săteni, profesorii învăţământului superioru şi alţi delegaţi anume desemnaţi pentru acésta, la capu şi la picióre voru merge câte doi studenţi cu stindardele Universităţei fundate de reposatulu Domnu. Înaintea convoiului voru lua locu tóte delegaţiunile diferiteloru societăţi şi corposaţiuni, iaru după secriu, imediatu va urma o delegaţiune de Săteni. În urmă vine totu publiculu.
4. Corpulu fiindu depusu in biserică, pe lângă alte garde de onóre, va fi asistatu şi de o gardă schimbătóre de săteni. La colţiurile sicriului se voru asiedzia cele patru stindarde ale Universităţiei, care voru rămânea acolo cât va sta şi corpulu în biserică.
5. După terminarea ceremoniei religióse a înmormântărei se va rosti unu discursu funebru din partea Universităţei şi altulu din partea Comitetului Naţionalu, după care studenţii voru depune pe secriu o cunună de flori.
6. Corpulu transportându-se la grópă va fi purtatu totu de personalulu prevědutu la § 3.
7. În fine stindarduiu de care se vorbesce la § 1 se va da spre păstrare şi aducere aminte bisericei din Ruginósa unde se înmormêntéză ilustru defunctu.
Membrii Comitetului Naţionalu: Arhiereu Bobulescu, Anastasie Fětu, Generalulu Duca, N. Culiano, Const. Cazimirn, Dim. Gusti, Andrei Vizantini, Ión Manu, Pr. Al. Ghica, P. Poni, Al. Racovitză, Al. I. Gheorghiu, Dim. Tacu, Colonelu Gadela, V. Gheorghianu, Darzeu, Al. M. Siendre, Sc. Pastia, G. Tacu, T. Bonciu, Stefan Siendrea, Dim. Anghelu, N. Măcărescu, N. Dimitriu, P. Suciu, Panaiténu Bardasare.
Programulu de faciă se va supune înaltei aprobări a înălţimei Séle Dómnei Elena de către Comisiunea esecutivă alu acestui programu, alésă din sânulu Comitetului în şedinţa din 12 Maiu curentu şi anume, D. Gusti, Const. Cazimiru, N. Cauliano, A. I. Gheorghiu, Col. Gadela, Prinţulu Al. Ghica, A. Vizanti.
În volumul “Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza” publicat la Iași în 1873 este consemnată următoarea întâmplare:
“Pe când se aștepta sosirea corpului la granița Ițcani, delegații Dorohoiului și ai Botoșanilor se aflau acolo în număr destul de frumos, deja cu două zile înainte. În zorii zilei de sosire a gloriosului corp, unul din acești delegați, și anume dI. Lățescu de la Hudeți, a făcut o revistă asupra grădinilor din Suceava, pentru a procura o cunună de flori. Din întâmplare, ochii lui se opriră asupra unei grădini destul de bine aranjată. D-sa intră înlăuntru exprimându-și dorința de a cumpăra o cantitate din florile grădinii.
— Dar pentru care scop aveți trebuință de aceste flori? îl întrebă proprietarul grădinii.
— Pentru a orna corpul lui Vodă Cuza.
— Îmi pare rău dar pentru acest scop n-am flori de vânzare.
- Lățescu se reîntoarse mâhnit la gară. Abia trecu însă jumătate de oră și deodată un cineva îi prezintă un braț de flori. Era tocmai proprietarul grădinii, cu care vorbise mai înainte.
— Dar bine, domnul meu, îi zise d. Lățescu, cu politețea-i obișnuită, dumneata îmi refuzaseși mai odinioară aceste flori!
— Da, domnule, îi răspunse acesta, care de-altmintrele nu era decât un român verde din Suceava, da, v-am refuzat aceste flori, pentru că nu credeam de demnitatea unui român, a vinde flori, când era vorba de a orna cu ele corpul lui Vodă Cuza.
Domnul Lățescu, uimit de aceste patriotice cuvinte, primi brațul de flori și împleti cea mai frumoasă cunună, pentru primirea lui Vodă Cuza”.
Sicriul fostului domnitor a fost dus de la gara Ruginoasa până la biserică cu ajutorul a şase ţărani şi şase proprietari, iar pe durata celor două zile cât corpul a fost depus în lăcașul de cult garda de onoare a fost asigurată de doi ţărani şi doi militari din Ruginoasa și Bărboși, îmbrăcați în costume naționale. Ziarele au estimat că 30.000 de oameni s-au prezentat la catafalcul marelui dispărut.
De pretudindeni au venit mesaje de condoleanțe. Regele Italiei telegrafiase: „Vodă Cuza a fost un om mare; patriotismul și dezinteresarea lui au fost fără margini.” De la Mircești a venit Vasile Alecsandri, de la Târgul Ocna a sosit Costache Negri.
Elena Doamna le telegrafiase încă de la Heidelberg celor doi prieteni ai domnitorului Cuza: „Ați fost cei mai vechi și cei mai dragi amici ai prea iubitului meu soț. Ați împărtășit sincer ideile sale și ați fost colaboratorii cei mai devotați ale marilor sale acte. Doresc să fiți printre cei dintâi la înmormântarea celui care v-a purtat toată stima și prietenia sa.”
Soția domnitorului a refuzat orice ajutor din partea guvernului, însă a primit o telegramă de condoleanțe din partea lui Carol I, iar un reprezentant al acestuia a depus o coroană de flori.
Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat îmbrăcat civil, la picioarele sale fiind depuse două săbii primite în dar de la două județe. La inițiativa Comitetului Național din Iași, sicriul a fost acoperit cu un tricolor pe care au fost înscrise marile lui realizări: Unirea, emanciparea țăranilor, Universitatea, Pinacoteca, independența bisericii și secularizarea averilor mănăstirești.
Înmormântarea a fost oficiată de Mitropolitul Moldovei și un sobor de preoți, iar sicriul a fost depus după ceremonie într-un cavou amenajat lângă biserică. După două luni de la înmormântare, aflat în trecere prin Iași, Principele Carol I a sosit la Ruginoasa pentru a-și exprima personal Principesei Elena condoleanțele sale.
Palatul a reînviat în cei doi ani cât a stat aici Elena Cuza, iar cei doi fii ai domnitorului și ai Mariei Obrenovici, Alexandru și Dimitrie, care fuseseră adoptați de Elena Cuza, s-au bucurat de o îngrijire atentă, se distrau făcând curse de canotaj și de pescuit în iazul din parc și organizau frecvent partide de călărie și vânătoare.
În toamna anului 1875 Elena Cuza a decis să plece la Paris pentru a le oferi băieților o educație adecvată statutului lor, întorcându-se acasă doar în verile anilor 1880-1884.
În anul 1885 Alexandru avea 23 de ani și Dimitrie 22 de ani și, pentru că atitudinea și comportamentul lor nu erau pe placul văduvei lui Cuza, a apelat la o prietenă din Galați, Ana Ghika, pentru a-i putea stăpâni. Vizitele la Iași, unde pierdeau nopțile la jocuri de cărți și nenumărate petreceri au deteriorat starea de sănătate a tinerilor, care și-au risipit o bună parte din avere. Dimitrie Cuza nu se putea adapta monotoniei vieții de la țară și intra deseori în conflicte cu mama sa adoptivă și cu Ana Ghika. Era conștient de problemele de sănătate pe care le avea și voia să trăiască din plin orice clipă, dar ducea și dorul Parisului, unde își lăsase o prietenă apropiată. Fiind majori, băieții moșteniseră prin testament întreaga avere lăsată de Cuza Vodă, iar în 1886 au decis să plece la Paris.
Temerea Elenei Doamna era ca Dimitrie să nu se căsătorească cu acea franțuzoaică despre care auzise că este o persoană de condiție socială proastă și interesată doar de numele și averea lui.
Revenit pentru scurt timp la Ruginoasa, tânărul s-a certat din nou cu Elena Cuza, discuțiile au degenerat și într-un moment de disperare, în septembrie 1888, Dimitrie s-a sinucis împușcându-se cu un pistol chiar pe proprietatea familiei.
După decesul lui, singurul moștenitor al moșiilor de la Ruginoasa, Bărboși și Hoceni din Fălciu care aparținuseră lui Alexandru Ioan Cuza au rămas fratelui mai mare, Alexandru, însă viața dezordonată și nopțile pierdute la jocurile de cărți i-au agravat și acestuia starea de sănătate. Cu toate că era grav bolnav, tânărul s-a logodit în acea perioadă cu Maria, fiica beizadelei Alecu Moruzi.
Cunoscând boala de care suferea ginerele său, Adela Moruzi, mama miresei, a pus o condiție pentru realizarea mariajului: toată averea pe care o deținea Alexandru Cuza să o lase prin testament Mariei Moruzi, cererea a fost acceptată, dar a mai fost adăugată o prevedere prin care domeniul, după decesul Mariei, urma să revină spitalului Caritatea din Iași, o dorință exprimată chiar în testamentul domnitorului Cuza.
Căsătoria a avut loc în toamna anului 1889, apoi tinerii căsătoriți au plecat într-o lungă călătorie în străinătate. Decesul prințului Alexandru a survenit în primăvara anului 1890, la Madrid, iar Elena Doamna, care se afla în acel moment la Ruginoasa, a fost cea care s-a ocupat de funeraliile lui, tânărul fiind înmormântat alături de domnitorul Cuza.
Ruginoasa a devenit după aceea proprietatea Mariei, iar castelul și parcul unde pusese atâta suflet Elena Doamna au intrat în administrarea Adelei Moruzi și a celor doi fii ai ei, Sebastian și Dimitrie. Elena Cuza a fost nevoită să părăsească reședința familiei și să se mute la Piatra Neamț, luând decizia să nu mai calce niciodată în castel.
Întâmplarea a făcut ca în perioada respectivă să vină în zonă un inginer, absolvent la Politehnicii din Paris, care făcea practică pe șantierul feroviar de pe linia Pașcani-Iași. Tânărul era Ionel, fiul lui Ion C. Brătianu, era inteligent, cultivat, necăsătorit și, fiind găzduit la Ruginoasa, s-a îndrăgostit de Maria, tânăra văduvă a fiului lui Cuza.
La nouă luni după ce Ionel Brătianu a fost nevoit să părăsească Ruginoasa pentru că stagiul de practică se terminase, Maria Moruzi a adus pe lume un băiețel, viitorul istoric Gheorghe Brătianu. În această situație, sub amenințarea prințului Sebastian Moruzi, fratele cel mare al Mariei, Brătianu a fost obligat să se căsătorească cu ea în capela castelului, dar cei doi au divorțat în aceeași zi. După acest mariaj formal, Maria și-a reluat numele de fată, Moruzi, și a părăsit definitiv moșia Ruginoasa, care a fost cedată, conform testamentului lui Alexandru Ioan Cuza, spitalului „Caritatea” din Iași.
Doamna Elena Cuza s-a întors la Ruginoasa în anul 1907, la scurt timp după ce s-a încheiat restaurarea bisericii, lucrare ce fusese finanțată integral chiar de ea, pentru a dezgropa osemintele domnitorului și ale fiilor lui, Alexandru și Dimitrie Cuza. Ajunsă la vârsta de 81 de ani, văduva a coborât din tren fără să fie ajutată de cineva, a fost însoțită de singurul ei frate care mai era în viață, Theodor Rosetti, și de câțiva prieteni apropiați și a ajuns la biserică, unde era așteptată de tot satul. Doamna Elena a trecut prin fața castelului fără să intre și s-a îndreptat direct către biserică. După terminarea slujbei religioase, a spălat cu mâinile ei, în fața țăranilor adunați în curte, osemintele dezgropate ale lui Cuza Vodă și le-a așezat într-o cutie de argint care a fost predată preotului să le așeze într-o criptă din biserică, apoi plecat îndurerată, lăsând în urmă o candelă aprinsă. Cripta a fost acoperită cu o lespede de mormânt din marmură albă de Carrara și cu acest prilej a fost depusă în biserică și racla din lemn cu osemintele celor doi fii.
Elena Doamna nu a mai revenit niciciodată la Ruginoasa. A murit doi ani mai târziu, pe 2 aprilie 1909, la Piatra Neamț și a fost înmormântată la Solești, alături de mormântul mamei sale, așa cum își dorise.
Rămășișele domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost mutate în 1944 mai întâi la Curtea de Argeș, apoi la Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.
Surse:
Theodor Rășcanu, Ruginoasa, Editura Vremea, 1938
Dan Berindei, Epoca Unirii, 1979
N.D. Valentineanu, Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, 1898
Mandu gh / July 10, 2022
Frumos acest comentariu va multumesc
/
Pingback: Secrete de familie. Povestea soției și a unicei fiice a poetului Vasile Alecsandri - Dosare Secrete / July 21, 2023
/
Pingback: Prințul Ion Ghica, “bey de Samos”, diplomat, scriitor și ilustru om de stat - Dosare Secrete / August 12, 2023
/
Pingback: Cum arăta Peneș Curcanul, sergentul din Vaslui. Au trecut 91 de ani de la moartea eroului lui Alecsandri - Dosare Secrete / November 15, 2023
/