Moartea lui Tănase

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Actorul s-a născut într-o familie modestă, pe 5 iulie 1880, la Vaslui, tatăl său, Ion Tănase, fiind laborant de farmacie. În școală a fost un elev mediocru, cele mai mari note le avea la muzică și sport. În copilărie și adolescență Tănase mergea frecvent la Grădina “Pîrjoala” din Vaslui, unde se juca teatru popular, iar trupele de actori care veneau în turnee l-au inspirat în crearea unui grup de teatru împreună cu prietenii de aceeași vârstă.
Primul său angajament a fost în trupa de teatru de limbă idiș condusă de Mordechai Segalescu care avea nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, nelipsit de la repetiții.
În 1896 a terminat gimnaziul și s-a înscris la liceul militar din Iași, dar a fost respins la examenul medical, astfel că va frecventa, o scurtă perioadă de timp, liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila, la care este nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.
În Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit temporar tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova. Tănase și-a dezvoltat propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc în programă, reușind să atragă noi elevi către școală, dar cariera didactică nu are o durată prea mare.
Pe 14 octombrie 1899 se înrolează voluntar la Regimentul 1 Geniu din București și, după efectuarea stagiului militar, se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1905 și în același an se va căsători cu actrița Iosefina Reitman. De atunci începe să lucreze în mai multe teatre, primind roluri nesemnificative la Teatrul Naţional sau în diverse trupe particulare, care purtau numele celor care le înfiinţaseră: Compania Grigoriu, Nicu Poenaru, N. Niculescu Buzău.
În 1917, Constantin Tănase divorțează și se recăsătorește cun Virginia Niculescu, iar în 1919 pune bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, cu care va face numeroase turnee prin țară, dar și în străinătate, în Turcia și în Franța.
Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis din ordinul Armatei Roșii, din cauza satirei la adresa soldaților ruși pe care îi ironiza în cupletele sale. Nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, spune însă că moartea a fost cauzată de un blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine pe zi, administrat în urma unei infecții faringiene. Marele actor a fost înmormântat pe 31 august, la Cimitirul Bellu, pe ultimul său drum fiind însoțit de mii de bucureșteni.
„În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mama
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”
(…)
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”
***Probabil au existat mai multe versiuni ale pamfletului, Scenaristul și regizorul Dan Mihăescu spunea într-un interviu că în anii ’70 a ascultat la radiodifuziune mai multe discuri care aveau un total alt conținut. Varianta originală, cea înregistrată de autor (care se găsește și pe youtube), o găsiți transcrisă mai jos și este mult diferită de versiunea care astăzi ni se pare tuturor atât de actuală:
Drumurile le-am vândut? Le-am vândut!
RMS-ul l-am vândut? L-am vândut!
Telefonul l-am vândut și pe dracu’ l-am vândut
Am vândut și-am revândut tot ce-aveam și-am mai avut!
Foarte bine, s-a făcut! Dar cu asta ce-am făcut?
Dacă trebuia făcut, absolut! Foarte bine, am făcut ce am făcut!
Eu nu sunt om priceput
Dacă grangurii-au crezut că e bine ce-au făcut
Nici nu vreau ca să discut, foarte bine, s-a făcut!
Dar cu asta ce-am făcut?
Am făcut și împrumut? L-am făcut!
Nu mai spui cum l-am făcut, da’… l-am făcut!
Nu știu cât de mare-o fi, câte zile ne-o hrăni
Bine, nici nu l-am văzut. Cum veni, praf l-au făcut!
Ne-am scremut cât ne-am scremut Dar cu asta ce-am făcut?
În politică știu ce-am făcut. Pe Maniu l-am văzut ce-a putut
L-am văzut pe Mironescu,
Și atunci lui Titulescu o depeșă i-a bătut.
Inimile au crescut, dar cu asta ce-am făcut?
Dar ce naiba n-am făcut? Tot ce-am vrut!
Toate, mă, le-am refăcut! Absolut!
(…)
Nu știu pentru care scop, la galop
Azi pe străzi la orice hop am pus stop
Ce bine-ar fi fost să fie câte-un stop la visterie!
Bine, n-am nimic de zis c-avem stop ca la Paris,
La New York sau Hollywod. Dar cu asta ce-am făcut?
Heeei, nu mai sunt junele crud ca-n trecut
Și, firește, a mai scăzut ce-am avut
Mai vreau eu să mă mai asmut, îi mai trag câte-un vermut
Dar când e la așternut, îmi zic eu în gând, tăcut
Dăduși banii pe vermut, dar cu asta ce-ai făcut?
(…)
Lefurile le-am scăzut, am redus tot ce-am putut
Am mâncat și ce n-am vrut și-am ajuns de necrezut!
Și bătut și… cu asta ce-am făcut?
Cine-a trecut prin intelect, a făcut
Până și domnul prefect a făcut
L-am luat de la Sctiptură și l-am dus la Prefectură
L-am luat din altar, săracul, l-am făcut frate cu dracul
Din potcap praf am făcut. Ei, da’ cu asta ce-am făcut?
Toate-n țară merg ceasornic, vezi mata?
Numai ora de la ornic zaba va
N-am mers noi de la război suficient de înapoi
Că ăi mari, plini de glagoră, ne-a mai dat îndărăt cu-o oră
Dar, mă rog, i-am satisfăcut! Dar cu asta ce-am făcut?
Vă rog, întrebați-vă și voi un minut
Până azi, de la război, ce-am făcut?
Oi fi eu la cap bătut, dar eu văd că ne-am zbătut
Am stricat ce-am mai putut, am luat-o de la-nceput,
Iar am dres ce-am refăcut… Și nimica n-am făcut!

Alte articole

blank

Inedit: Constantin Brâncuși

Oficiul național de radio-televiziune franceză a realizat acest film omagial în 1969, în atelierul sculptorului român. Comentariul realizatorilor francezi evocă povestea sa și cuprinde mai

Citeste mai mult»

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *