Cunoscut în România ca Daniel Rosenthal și în arta plastică maghiară ca David Rosenthal, pictorul s-a născut în anul 1820 la Pesta, într-o familie de negustori evrei. Informațiile despre studiile sale sunt neclare, în sensul că nu se știe cu certitudine dacă a urmat o școală normală sau superioară de arte plastice la Pesta, dar a fost consemnată prezența sa la Viena, unde în 1839 studia la Academia de Arte, unde l-a cunoscut pe pictorul român Ion Negulici.
Rosenthal ar fi sosit la București în anul 1842, dovadă fiind portretele făcute unor personaje din lumea bună a Bucureștiului, unele dintre ele datate în acel an, “Portretul doamnei Filipescu” fiind considerat primul realizat la venirea sa în Țara Românească. În perioada 1843-1844, a pictat o serie de portrete printre care cele care îl reprezintă pe Nicolae Bălcescu, pe boierul Cătuneanu și pe Mașenca Filliti.
Rosenthal a intrat în cercurile intelectuale bucureștene și s-a împrietenit cu inginerul Cretzeanu, cu Vasile Mălinescu și mai ales cu Constantin A. Rosetti, iar în 1844 a plecat la Paris împreună cu Mălinescu, după cum consemnează biografii săi.
Tabloul “România Revoluţionară” a fost pictat la Paris, unde artistul se afla alături de românii plecați în exil după înăbuşirea Revoluției de la 1848 din Ţara Românească. Maria Rosetti, soția lui C. A. Rosetti, prieten cu Rosenthal din vremea studiilor la Viena, este cea reprezentată în prim plan, cu tricolorul în mâna stângă și hangerul în dreapta.
Maria, născută Grant, avea un temperament romantic și a jucat un rol important în eliberarea revoluționarilor români luați prizonierii de către turci, devenind un simbol al mişcării revoluţionare din Țara Românească. Tabloul se află în Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă din București. Maria Grant se născuse în Anglia în 1819 și era sora diplomatului Effingham Grant, cel care a fost, la începutul carierei sale, consilierul lui Robert Gilmour Colquhoun, consul britanic la Bucureşti. Tânăra și-a însoţit fratele în Valahia, a lucrat un timp ca profesoară pentru copiii familiei generalului Odobescu şi s-a îndrăgostit de Constantin A. Rosetti, cel mai bun prieten al fratelui. Cei doi s-au căsătorit în casa părinţilor ei din Plymouth în 1847. Un an mai târziu, în timpul revoluţiei pașoptiste, bărbatul a devenit liderul curentului radical al revoluţionarilor, a fost ales secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie la Bucureşti şi a fost redactor al ziarului “Pruncul român”.
După înfrângerea Revoluției, Rosetti a fost exilat împreună cu camarazii săi paşoptişti, fiind urcați de turci pe două plute și trimiși la graniţa cu Austria. Soţia sa, Maria, susținută de tânărul pictor Daniel Rosenthal, a obținut acordul primarului din Sviniţa pentru eliberarea prizonierilor, iar de aici au plecat împreună spre Franţa prin Ungaria, Croaţia şi Austria. Ajunşi la Paris în decembrie 1848, soţii Rosetti s-au ocupat de editarea revistelor “România viitoare” şi “Republica Română”, Rosenthal rămânând alături de ei.
Rămas fără bani, pictorul a plecat ulterior spre Elveția și a trăit o vreme, la sfârșitul lui 1850, în orașul Porrentruy, apoi în Fribourg și în Chur. Rosenthal îi scria lui Rosetti în 1851: „Într-o vreme am pictat femei sentimentale şi am crezut că aceasta era vocaţia mea. Mai târziu mi-am dat seama că revoluţia a intrat în sufletul meu şi am început să am o înclinare pentru tablourile caracteristice. Nu pot crea decât figuri de femei sau de mame pentru a regenera secolul nostru, pentru a îndrepta corupţia, femei nobile, eroice şi duioase în acelaşi timp“.
În iulie același an a decis să se întoarcă în Țara Românească în încercarea de a reaprinde mișcarea revoluționară, dar planul său a fost divulgat de spionii celei de-a doua republici franceze aflată sub autoritatea lui Napoleon al III-lea. Aceștia au interceptat scrisorile lui Rosenthal către prietenii din Paris și i-au informat pe austrieci, iar Rosenthal a fost arestat în timpul călătoriei spre București, în timp ce se afla în Pesta, fiind acuzat pentru declarațiile sale politice imprudente. Presat să-și dezvăluie conexiunile în lumea liderilor revoluționari, a refuzat să-și trădeze camarazii, a fost torturat până la moarte, iar trupul său nu a fost niciodată returnat familiei.
Constantin Daniel Rosenthal a murit pe 22 aprilie 1851, la doar 31 de ani. Exilul Mariei și al lui CA Rosetti s-a încheiat în 1857, iar la revenirea în ţară, cei doi au avut o activitate publicistică extrem de bogată. Ea a editat, în 1865, revista “Mama şi copilul” şi s-a implicat în multe acţiuni de caritate şi opere de binefacere.
În 1878, Maria Rosetti a publicat un articol omagial dedicat prietenului decedat prematur:
“Rosenthal a fost unul dintre cei mai buni și cei mai loiali oameni pe care Dumnezeu i-a creat după chipul Său, a murit pentru România, pentru libertatea ei, a murit pentru prietenii săi români […] Acest prieten, acest fiu, acest martir al României este israelit. Numele lui era Daniel Rosenthal.”
Soţii Rosetti au avut 8 copii, dar doar 4 dintre aceştia au supravieţuit: fetița Liberty Sofia, care a venit pe lume în 1848, şi trei băieţi: Mircea, Vintilă şi Horia Rosetti.
Surse:
Petre Constantinescu-Iași, Trei pictori români în revoluția de la 1848: Negulici, Rosental, Iscovescu, 1948
Dan Grigorescu, Trei pictori de la 1848, 1973
Pingback: Barbu Iscovescu, artistul revoluționar care l-a pictat pe Avram Iancu, a murit în exil și a fost îngropat în cimitirul din Pera - Dosare Secrete / November 24, 2023
/