Vizita lui Ciprian Porumbescu la marele maestru Verdi în Genova, scria biograful său, Valeriu Branişte, în monografia publicată in 1908 la Lugoj, mi se pare apocrifă“. Multă vreme in istoriografia noastră muzicală această întâlnire a stat sub semnul îndoielii, deşi biografii contemporani ai compozitorului (N. Petra Petrescu şi Constantin Morariu) afirmau contrariul.
Iată însă o cercetare în colecţia familiei Valeria Branişte-Căliman de la Braşov a dus la descoperirea unei scrisori — până azi inedite — care atestă prin rândurile autorizate ale surorii lui Ciprian, Marioara Raţiu Porumbescu, întâlnirea celor doi muzicieni. Datată „Câmpina, 11.24/6 (1908), scrisoarea a fost expediată imediat după apariţia monografiei lui Valeriu Branişte şi cuprinde un pasaj elocvent pe care îl redăm:
„Vă mulţumesc pentru toate articolele, pentru tot ce aţi scris în memoria iubitului şi prea scumpului meu frate Ciprian. Toată lauda lugojenilor care au fost la înălţimea lor. Numai scrisoarea despre Verdi mă mir că nu aţi găsit-o între scrisori (le) din Italia, şi dânsul singur pe patul suferind şi bolnav, ne-a istorisit de multe ori vizita lui la Verdi”.
La cinci ani după moartea compozitorului, mai precis la 16/28 decembrie 1888, Iraclie Porumbescu îi scria lui George Dobrin, animatorul corului „Ion Vidu” din Lugoj, că fotografia fiului său, Ciprian, pe care i-o trimite în dar, a fost „luată la Genova, după ce se prezentase la Verdi”. Şi completează: „Era slab, bietul, şi emoţiunea de a fi fost şi vorbit cu Verdi îi mărise încă slăbirea şi mai tare”.
Însoţit de compozitorul Marco Salla şi de criticul Camillo Boito, muzicianul a fost condus la Genova şi primit cu căldură de autorul „Aidei“: „Fii bun, te rog, colo pe pian e şi vioara — redă Porumbescu cuvintele maestrului, după ce a aflat că ştie mânui instrumentul — cântă un cântec românesc“.
Cu vădită emoţie Ciprian a dat glas unei doine. „El iar mi-a întins amândouă mâinile şi, strângându-le pe ale mele, îmi zise cu suflet mişcat: „Da, fraţi ne sunteţi. Atestatul că ne sunteţi fraţi vi l-am auzit acum!“, încheie Verdi.
Cărţile de vizită ale lui Boito şi Salla, păstrate în familia Porumbescu, o scrisoare din 15 iulie 1913 a Marioarei Raţiu şi alta a lui Vasile Halip din 9 iunie 1923, publicate în anul 1926 de muzicologul Mihai Gr. Poslușnicu — toate privind întâlnirea celor doi muzicieni — confirmă întâlnirea lui Verdi cu compozitorul român.
