Juliane Henriette Ulrike de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a născut pe 23 septembrie 1781 și a fost a treia fiică a lui Francisc, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld, și a contesei Augusta de Reuss-Ebersdorf.
Prințesa și cele două surori mai mari, Sophie și Antoinette, au călătorit la Sankt Petersburg la cererea de împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, care căuta o mireasă pentru cel de-al doilea nepot al ei, Marele Duce Constantin Pavlovici, pe care puternica suverană îl pregătea să devină împărat al noului Imperiu Bizantin ce plănuia să-l creeze pe teritoriile Imperiului Otoman, conform “Proiectului grecesc”.
Tânărul a plăcut-o mult pe Juliane, iar prințesa, care nu avea încă 15 ani împliniți, și-a luat numele Anna Feodorovna după ce a trecut la ortodoxism și s-a căsătorit cu marele duce pe 26 februarie 1796 la Sankt Petersburg.
Țarina a murit nouă luni mai târziu, pe 6 noiembrie, și, după dispariția ei, mariajul celor doi tineri s-a dovedit a fi unul profund nefericit. Constantin era extrem de violent, astfel că după trei ani, în 1799, Anna și-a părăsit soțul și s-a întors la Coburg, sub pretextul unor tratamente medicale.
La insistențele familiei, la scurtă vreme Marea Ducesă a revenit în Rusia pentru o încercare nereușită de împăcare, dar în 1801, pentru că se aflase că fusese implicată în câteva aventuri frivole, a fost trimisă permanent la Coburg și nu s-a mai întors niciodată în imperiu.
Pe 28 octombrie 1808 prințesa a născut un fiu nelegitim botezat Eduard Edgar Schmidt-
Löwe, tatăl copilului fiind Jules Gabriel Emile de Seigneux, un nobil francez. Copilul a fost înnobilat de fratele mai mic al mamei, Ernst I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, și a primit numele von Löwenfels printr-un decret emis pe 10 ianuarie 1818.
Mai târziu, Anna s-a mutat la Berna, în Elveția, unde a adus pe lume un al doilea copil nelegitim, o fetiță numită Louise Hilda Agnes d’Aubert, al cărei tata a fost Rodolphe Abraham de Schiferli, un chirurg. Pentru a evita scandalul, copilul a fost adoptat de Jean François Joseph d’Aubert, un refugiat francez.
Doi ani mai târziu, în 1814, soțul ei, Marele Duce Constantin, împreună cu fratele ducesei, Leopold, au încercat să o determine să se întoarcă în Rusia, însă nu au reușit. În acel an, Anna a achiziționat o proprietate pe malul râului Aare pe care a numit-o Elfenau, și-a petrecut restul vieții aici și, pentru că era o mare iubitoare de muzică, a făcut din casa ei centrul aristocratic al muzicii din zonă.
În cele din urmă, pe 20 martie 1820, după 19 ani de la separare, căsătoria cu Marele Duce Constantin a fost oficial anulată. Două luni mai târziu bărbatul s-a recăsătorit.
Anna i-a supraviețuit fostului ei soț 29 de ani, fiul ei, Eduard, s-a căsătorit cu verișoara lui, Bertha von Schauenstein, fiica nelegitimă a Ducelui Ernst I, iar fiica ducesei, Louise, s-a căsătorit cu Jean Samuel Edouard Dapples în 1834, însă a murit trei ani mai târziu, în 1837, la vârsta de 25 de ani.
Prințesa Juliane, cunoscută și ca Anna Feodorovna, a murit la modesta ei moșie, Elfenau, în 1860, la vârsta de 79 de ani. Pe mormântul ei a fost așezată o simplă placă de marmură cu inscripția „Julia-Anna”, precum și datele nașterii și morții ei (1781-1860). Nimic altceva nu indica originea prințesei de Saxa-Coburg, fostă Mare Ducesă a Rusiei.
Puteți citi și:
Planul țarinei Ecaterina: Noua Dacie, condusă de Potemkin
Grigori Potemkin, amantul țarinei Ecaterina a II-a, a murit în apropiere de Iași
