AcasăMonarhieMari Ducese și PrințesePrințesa Juliane a fugit din Rusia din cauza violenței conjugale

Prințesa Juliane a fugit din Rusia din cauza violenței conjugale

Prințesa Juliane

Prințesa Juliane Henriette Ulrike de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a născut pe 23 septembrie 1781 și a fost a treia fiică a lui Francisc, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld, și a Contesei Augusta de Reuss-Ebersdorf.

Prințesa Juliane, împreună cu cele două surori mai mari, Sophie și Antoinette, a călătorit la Sankt Petersburg la cererea de împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, care voia să o aleagă mireasă pentru cel de-al doilea nepot al ei, Marele Duce Constantin Pavlovici, care era pregătit de bunica sa să devină împărat a Imperiului Bizantin. Tânărul a plăcut-o mult pe Juliane, iar prințesa, care nu avea încă 15 ani împliniți, și-a luat numele Anna Feodorovna după ce a trecut la ortodoxism și s-a căsătorit cu marele duce, care avea 17 ani la Sankt Petersburg pe 26 februarie 1796.

Împărăteasa Ecaterina a murit nouă luni mai târziu, pe 6 noiembrie, dar după dispariția ei mariajul celor doi tineri a devenit unul profund nefericit. Constantin era extrem de violent, iar după trei ani, în 1799, Anna și-a părăsit soțul și s-a întors la Coburg sub pretextul unor tratamente medicale.

La insistențele familiei, la scurtă vreme Marea Ducesă s-a reîntors în Rusia pentru o încercare nereușită de împăcare și în 1801 Anna, care se implicase în câteva aventuri frivole, a fost trimisă permanent la Coburg și nu s-a mai întors niciodată în Rusia.

Pe 28 octombrie 1808 prințesa a născut un fiu nelegitim botezat Eduard Edgar Schmidt-Löwe, tatăl copilului fiind Jules Gabriel Emile de Seigneux, un nobil francez. Copilul a fost înnobilat de fratele mai mic al mamei sale, Ernst I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, și a primit numele de von Löwenfels printr-un decret emis pe 10 ianuarie 1818.

Prințesa Juliane

Mai târziu, Anna s-a mutat la Berna, în Elveția, și a născut al doilea copil nelegitim, o fetiță numită Louise Hilda Agnes d’Aubert, al cărei tata a fost Rodolphe Abraham de Schiferli, un chirurg. Pentru a evita scandalul, copilul a fost adoptat de Jean François Joseph d’Aubert, un refugiat francez.

Doi ani mai târziu, în 1814, soțul ei, Marele Duce Constantin, împreună cu fratele ducesei, Leopold, au încercat să o determine să se întoarcă în Rusia, însă nu au reușit. În acel an, Anna a achiziționat o proprietate pe malul râului Aare pe care a numit-o Elfenau și și-a petrecut restul vieții aici și, pentru că era o mare iubitoare de muzică, a făcut din casa ei centrul societății muzicale din zonă.

Prințesa Juliane
Constantin Pavlovici
Prințesa Juliane
Ana Feodorovna

În cele din urmă, pe 20 martie 1820, după 19 ani de separare, căsătoria cu Marele Duce Constantin a fost oficial anulată. Două luni mai târziu bărbatul s-a recăsătorit și va muri pe 27 iunie 1831.

Anna i-a supraviețuit fostului ei soț 29 de ani, fiul ei, Eduard, s-a căsătorit cu verișoara lui, Bertha von Schauenstein, fiica nelegitimă a Ducelui Ernst I, iar fiica ducesei, Louise, s-a căsătorit cu Jean Samuel Edouard Dapples în 1834, însă a murit trei ani mai târziu, în 1837, la vârsta de 25 de ani.

Prințesa Juliane, cunoscută și ca Anna Feodorovna, a murit la modesta ei moșie, Elfenau, în 1860, la vârsta de 79 de ani. Pe mormântul ei a fost așezată o simplă placă de marmură cu inscripția „Julia-Anna”, precum și datele nașterii și morții ei (1781-1860). Nimic altceva nu indica originea prințesei de Saxa-Coburg și Marii Ducese a Rusiei.

Puteți citi și:

Planul țarinei Ecaterina: Noua Dacie, condusă de Potemkin

Grigori Potemkin, amantul țarinei Ecaterina a II-a, a murit în apropiere de Iași

Prințesa Juliane
Niciun comentariu

Lasă un comentariu