Humphrey Bogart. Actorii nu mor niciodată

Humphrey Bogart s-a născut pe 25 decembrie 1899, în ziua de Crăciun, la New York, și a fost fiul lui Belmont DeForest Bogart și al pictoriței Maud Humphrey, foarte cunoscută în epocă datorită talentului ei. Părinții lui erau de religie diferită și au avut o căsătorie nefericită, pentru că Belmont Bogart, un medic specializat în chirurgia inimii și a plămânilor, nu a văzut cu ochi buni cariera de succes a soției, care a lucrat pentru primele agenții de publicitate de la New York și de la Paris și mai târziu a devenit director artistic al revistei pentru femei The Delineator.

Maud a folosit un desen al bebelușului său, viitorul actor Humphrey Bogart, într-o campanie publicitară pentru Mellins Baby Food, avea un salariu care ajungea până la 50 de mii de dolari pe an, în timp ce soțul ei avea venituri de aproximatic 20 de mii de dolari, iar această situație a creat multe probleme în cuplu.

Băiatul, care în copilărie era necăjit de colegi pentru buclele sale și pentru portretele „drăguțe” pe care mama i le făcea, a studiat inițial la școala privată Delancey, apoi a urmat prestigioasa Școală Trinity din New York și Academia Phillips din Andover, Massachusetts.

Deși părinții sperau că va merge mai departe la Universitatea Yale, în 1918 Bogart a fost exmatriculat, probabil pentru că avea o personalitate prea liberă pentru constrângerile academice ale epocii, fuma, bea, nu învăța prea bine și a intrat frecvent în conflict cu profesorii săi.

În primăvara anului 1918, pentru că nu avea prea multe opțiuni pentru viitor, Humphrey Bogart s-a înrolat în Marina Statelor Unite, mărturisind mai târziu: “La optsprezece ani, războiul era o chestie grozavă. Paris! Franțuzoaice! Al naibii de fierbinte!”

Tânărul a servit pe navele care transportau soldații din Europa în America după armistițiul de la Compiegne și a fost considerat un marinar model. Când s-a întors acasă, a aflat că tatăl său era bolnav și o mare parte din averea familiei fusese pierdută în investiții proaste, așa că s-a angajat ca expeditor și vânzător de obligațiuni, alăturându-se United States Coast Guard Reserve.

Datorită unui prieten, Bill Brady Jr., al cărui tată avea legături cu industria show-biz-ului, a obținut un post de funcționar la noua companie World Films a acestuia și, deși a încercat să prindă un contract de scenarist, regizor și producător, nu a avut nicio șansă.

A debutat în teatru câteva luni mai târziu, jucând rolul unui majordom japonez în piesa “Drifting” din 1921 și își petrecea timpul liber în clădirile unde se vindeau ilegal băuturi în perioada prohibiției, bând mult și ajungând astfel să devină dependent de alcool.

Deși nu a luat niciodată lecții de actorie, în perioada 1922-1935 a apărut în cel puțin șaptesprezece producții pe Broadway, primind roluri secundare în diverse comedii.

La începutul carierei sale, în 1922, în timp ce juca în piesa “Drifting” la Playhouse Theatre, Bogart a cunoscut-o pe actrița Helen Menken, cei doi s-au căsătorit pe 20 mai 1926 la New York, au divorțat un an mai târziu, dar au rămas prieteni toată viața, iar pe 3 aprilie 1928 tânărul s-a recăsătorit cu actrița Mary Philips.

În timpul crizei economice din 1929, producțiile de teatru au scăzut dramatic și mulți actori, printre care și Bogart, s-au îndreptat spre Hollywood, primul film în care a fost distribuit fiind scurtmetrajul “The Dancing Town”, alături de Helen Hayes, urmat de scurtmetrajul “Broadway’s Like That”, în 1930.

Actorul a semnat un contract cu Fox Film Corporation pentru 750 de dolari pe săptămână și a devenit prieten și partener de petreceri al actorului Spencer Tracy. În acea perioadă Tracy l-a numit pentru prima dată „Bogie”, cei doi au apărut pe ecran o singură dată împreună, în filmul “Up the River” din 1930, apoi Bogart a jucat un rol secundar în drama “The Bad Sister”, alături de Sidney Fox și Bette Davis.

Între anii 1930 și 1935, Bogart s-a mutat frecvent de la Hollywood la New York și înapoi, neprimind prea mult de lucru. În acea perioadă părinții lui au divorțat, iar tatăl a murit în 1934, lăsând în urmă datoriile pe care actorul le-a plătit cu destul de multe sacrificii.

Al doilea mariaj al lui Humphrey s-a încheiat cu un divorț în 1937, după aceea a intrat într-o depresie și a început să bea din ce în ce mai mult.

Adaptarea cinematografică a piesei “Pădurea împietrită”, realizată în 1936, a fost cea care l-a transformat într-o vedetă a Hollywood-ului, făcându-l pe un jurnalist al ziarului New York Times să titreze “Bogart poate fi un gangster mai psihopat decât Dillinger însuși.”

În anii ’30, actorii era limitați prin contracte de exclusivitate să lucreze la un singur studio, iar Warner Bros nu era deloc interesat să facă din Bogart o vedetă, actorul a devenit nemulțumit de statutul pe care îl avea, dar a continuat să muncească din greu. Între 1936 și 1940 a jucat, în medie, într-un film la fiecare două luni, uneori simultan în două producții. De aceleași restricții și de exploatare abuzivă se plângeau și alți mari actori de la Hollywood, printre care Bette Davis, James Cagney, Errol Flynn și Olivia de Havilland.

Pe 21 august 1938, Humphrey Bogart s-a căsătorit pentru a treia oară, de această dată cu actrița Mayo Methot, care suferea de paranoia și alcoolism și care, convinsă că soțul ei o înșela, l-a înjunghiat cu un cuțit, aproape că a incendiat casa și și-a tăiat venele de mai multe ori. Presa a urmărit cu interes scandalurile din familia actorului dând titluri incitante articolelor care relatau despre relația dintre cei doi: „Bătălia Bogart” sau „Mariajul dintre Bogart și Meto, o continuare a războiului civil”, dar relația lor a fost realmente distructivă, iar el a continuat să bea foarte mult în acei ani.

“High Sierra”, filmul din 1941 regizat de Raoul Walsh, a fost ultimul film important al lui Bogart ca gangster, fiind urmat, în același an de “Șoimul maltez”, considerat acum un film noir clasic, în care a apărut alături de Sydney Greenstreet, Peter Lorre, Elisha Cook Jr. și Mary Astor.

În 1942, Bogart a primit primul său rol considerat cu ​​adevărat romantic în filmul “Casablanca”, regizat de Michael Curtiz și produs de Hal Wallis, iar apariția lui în film alături de Ingrid Bergman a fost absolut spectaculoasă.

“Casablanca” a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film în 1944 și a fost triumful lui Bogart care, în 1946, ajunsese la un câștig de 460 de mii de dolari pe an, devenind cel mai bine plătit actor din lume.

Marele actor a cunoscut-o pe Lauren Bacall în timp ce lucra la filmul “A avea sau a nu avea” din 1944, o adaptare a unui roman al lui Ernest Hemingway. Când s-au întâlnit, Lauren avea nouăsprezece ani, era fotomodel și jucase în câteva piese de teatru, în timp ce Bogart avea patruzeci și cinci și era deja o vedetă, dar era încă căsătorit cu Mayo Methot, iar primele sale întâlniri cu Bacall au fost destul de prudente.

Câteva luni mai târziu, cei doi s-au revăzut pe platourile de filmare pentru pelicula “Somnul de veci”, însă Bogart era încă împărțit între noua sa iubire și datoriile conjugale. În februarie 1945, a început procedurile de divorț de Mayo Methot‎, iar pe 21 mai 1945 s-a căsătorit cu Lauren Bacall în Ohio.

Cuplul s-a stabilit într-un conac cumpărat cu 160.000 de dolari, în Holmby Hills, Los Angeles și a avut un mariaj fericit, exceptând episoadele alcoolice ale lui Bogart, care o îngrijorau pe tânăra soție. Pe 6 ianuarie 1949, Lauren Bacall l-a adus pe lume pe Stephen Humphrey Bogart, iar trei ani mai târziu, pe 23 august 1952, s-a născut al doilea lor copil, Leslie Howard Bogart.

După o ultimă apariție împreună în filmul “Key Largo” din 1948, regizat de John Huston, Bogart a jucat în “Comoara din Sierra Madre”, iar în 1948 și-a înființat propria companie de producție, Santana Productions, jucând în “Bate la orice ușă”, “Joe, barmanul din Tokyo”, “Într-un loc singuratic”, “Sirocco” și “Mai tare ca diavolul”. În 1955, Bogart și-a vândut acțiunile la Santana Productions către Columbia pentru mai mult de 1 milion de dolari, apoi a jucat împreună cu Katharine Hepburn în pelicula “Regina africană”.

În ciuda succeselor sale, inclusiv în următorul film, “Revolta de pe Caine”, actorul a început să aibă probleme, suferea de depresie, iar sănătatea lui a început să se deterioreze. Ultimele lui filme au fost “Sabrina” și “Contesa desculță”, din 1954, în ultimul apărând alături de Ava Gardner, apoi “Mâna stângă a Domnului”, “Nu suntem îngeri” și “Ore de cumpănă” în 1955 și “Calea cea grea”, în 1956.

Fumător și băutor înrăit, Bogart suferea de cancer esofagian, dar nu a vrut să vorbească despre starea lui de sănătate, Lauren fiind cea care l-a convins să meargă la un medic în ianuarie 1956. Boala s-a agravat câteva săptămâni mai târziu, iar pe 1 martie a suferit o intervenție chirurgicală pentru a i se îndepărta esofagul, doi ganglioni limfatici și o coastă, a intrat apoi într-un program de chimioterapie, dar cancerul s-a metastazat.

Actorul, care ajunsese la doar 36 de kilograme în urma suferințelor, a intrat în comă și a murit pe 14 ianuarie 1957, cu 20 de zile înainte de a împlini vârsta de 57 de ani. La înmormântarea organizată la Biserica episcopală a tuturor sfinților au participat cele mai mari vedete de la Hollywood din acea epocă, printre care Audrey Hepburn, Spencer Tracy, Judy Garland, David Niven, Ronald Reagan, James Mason, Bette Davis, Danny Kaye, Joan Fontaine, Marlene Dietrich, James Cagney, Errol Flynn, Edward G. Robinson, Gregory Peck și Gary Cooper.