„Toate pânzele sus!” La drum cu goeleta Speranța

„Toate pânzele sus!”, romanul lui Radu Tudoran a fost publicat în 1954 la Editura Tineretului și transformat în serial tv de 12 episoade în 1976 de regizorul Mircea Mureșan, pentru Televiziunea Română. În rolurile principale au fost distribuiți:

Ion Besoiu – Anton Lupan

Ilarion Ciobanu – Gherasim

Sebastian Papaiani – Ieremia

Jean Constantin – Ismail

George Paul Avram – Haralamb

Cristian Șofron – Mihu

Julieta Szönyi – Adnana și… cățelul Lăbuș

Mircea Mureşan: Întoarcere la dragostea dintâi

— Faceţi, deci, un film exotic.

— Exotic? Da, dacă extragem din această noţiune ceea ce suna cândva peiorativ. «Toate pânzele sus» va fi, mai degrabă, un film de călătorii, de aventuri, cu un ritm destul de alert, deşi aventura eroilor noştri e mai mult romantică decât violentă. Cartea de la care pornim a fost un fel de dragoste dintâi, în ceea ce priveşte lecturile, pentru o bună parte din generaţiile mai noi. Cei care au citit-o acum 15 ani şi aveau pe atunci 15 ani sunt acum oameni maturi. Toţi pe care i-am întâlnit iubesc însă în continuare această carte şi ar vrea să se întoarcă la ea pe calea filmului. Dar presupun că serialul nostru va fi văzut cu plăcere şi de către cei care n-au cunoscut romanul lui Radu Tudoran, fie ei mai vârstnici, fie — poate cu precădere —tineri, mai precis, adolescenţi. Serialul nostru se va prezenta şi ca un film de epocă.

— Aveţi filmări de mare dificultate.

— Majoritatea timpului filmăm pe mare, cu un vas foarte mic, cum e «Speranţa» noastră, o corabie de fapt. De obicei marea e «montată» — am fost prinşi şi de furtuni — vasul oscilează foarte puternic şi o dată cu el aparatele de filmare şi de iluminare care trebuie să fie totdeauna fixe. Şi printre care se mişcă actorii, în aşa fel încât să aibă loc şi restul echipei, care e bine să nu cadă în apă. Se înţelege că interpreţii trebuie să dovedească o perfectă adaptare la condiţiile de lucru ale unor marinari încercaţi, deci ezitările şi neîndemânarea trebuie eliminate, fără a mai vorbi de răul de mare, cu care ne-am chinuit la început şi de care unii n-am scăpat nici în prezent, în cele 10 ore pe care le petrecem zilnic în larg. Nu sunt însă lipsite de dificultate nici filmările pe uscat, presupuse a se desfăşura în porturi dintre cele mai îndepărtate ale globului, cu forfota lor caracteristică: butoaie mari de vin la Pireu, transporturi de vite în America de Sud, viaţă de cafenea la Istanbul, împreună cu toată această recuzită, facem într-un fel ocolul lumii.

Ion Besoiu, alias Anton Lupan

— În curând veţi fi pentru toată lumea nu numai Ion Besoiu, ci şi Anton Lupan.

— Aceasta s-ar datora faptului că romanul «Toate pinzele sus» de Radu Tudoran după care se va realiza serialul nostru este, într-adevăr, cunoscut de multă lume. Ceea ce ne-a cucerit şi va cuceri, să sperăm, şi pe spectatorii viitorului serial, este acel fluid fantastic care-i leagă pe cei doi eroi principali, făcând din prietenia lor sensul întregii acţiuni.

— Aţi studiat tehnica altor interpreţi de serial?

— Serialele pe care le cunoaştem mai bine, cum ar fi Columbo sau Kojak, au subiecte care se schimbă la fiecare nou episod. De fiecare dată este, de fapt, un alt film, altă situaţie, doar personajul principal este acelaşi. În cazul nostru, serialul are un subiect unitar, ceea ce obligă la continuitate şi la o tehnică interpretativă diferită de cele cunoscute. Prin forţa împrejurărilor, trebuie deci să fim originali.

Jean Constantin: Sper să intru şi eu în istorie

— Dumneavoastră cine sunteţi?

— Turcul Ismail, un om blând şi bun care-mi place foarte mult, fiind eu sunt constănțean get-beget, cum spune turcul. Mă străduiesc să-l fac cât se poate de bine și să amuz publicul spectator.

— Câte roluri aţi realizat până acum în filme?

— 27.

— Dar un rol de anvergură încă n-aţi avut.

— N-am avut, că nu mi s-a dat. Am punctat doar câte ceva, făcând de nevoie pe vagabondul, pe escrocul, pe ostaşul, pe dezertorul… Cică n-am «faţă istorică», zic regizorii. Dar sper că, treptat-treptat, o să mă emancipez moral şi am să intru şi eu în istorie.

Nelly Merola: O călătorie în timp

— Aţi numărat cumva costumele pe care le-aţi realizat pentru acest serial?

— Nu mi-ar fi ajuns timpul. E un film de două ori dificil, şi exotic, şi de epocă, cuprinzând Orientul, Mediterana, Europa şi America Latină, cu o tipologie extrem de variată: marinari, militari, oameni simpli, unii extrem de săraci, alţii aristocraţi, negustori ş.a.m.d. N-am ţinut însă să fim, prin costumaţie, foarte «coloraţi», ne-am păstrat într-o paletă mai domolită, pentru că, după atâta experienţă, e momentul să ne dăm seama că, în film, culorile joacă un rol esenţial, dar tocmai de aceea, dacă sunt prea multe şi prea stridente, ele sparg atmosfera în loc s-o închege. Această multitudine de amănunte armonizate ne poate purta cu gândul în călătoria peste meridiane şi peste timp.

Marcel Bocos: Ocolul lumii în portul Tomis

—Toată echipa a plecat la Bucureşti, beneficiind de două zile de odihnă. Numai dumneavoastră sunteţi mereu pe şantier.

— Şi eu am plecat… în America Latină, unde mă aflu pe cheiul portului Buenos Aires. Aceasta graţie cărţii lui Radu Tudoran care te plimbă, după cum ştiţi, de la Sulina până în Ţara de Foc şi te aduce şi înapoi, mai ales prin intermediul scenariului lui Mircea Mureşan, unde povestea se încheie oarecum diferit, promiţând spectatorilor un nou set de aventuri, cu întreg echipajul care n-a pierdut pe drum decât piciorul unuia dintre membrii săi.

— Vă atrag constant filmele spectaculare.

— Am participat într-adevăr, ca autor sau co-autor, la realizarea decorurilor pentru Serbări galante, Mirii anului doi și așa mai departe, până la Comedie fantastică. Dar decorurile pe care sunt pe cale să le termin pentru acest serial întrec cu mult pe cele anterioare. Numai scheletul permanent al decorului de pe acest chei are 500 de metri lungime, cu înălţimi până la 17 metri. Sunt, au fost şi vor fi aici variante a opt porturi de pe toate meridianele, de opt ori câte 175 metri de decor portuar. Am început cu Pireu, peste Pireu am pus Port-Said, peste Port-Said, un port la Marea Roşie, peste care, în momentul de faţă, fac o bucată din Buenos Aires. În tronsonul celălalt al decorului, deasupra Marsiliei construită în eboşă, am aşezat Constantinopolul, sub Constantinopol pe care-l mai vedeţi, în cealaltă parte, a fost Saint-Malo. Acum urmează să dărâm Constantinopolul şi să dau amploare Marsiliei. Când termin cu Marsilia, peste ea întind Buenos-Aires, apoi dau jos Buenos-Aires ca să construiesc Montevideo. În sfârşit, îmi voi permite luxul să răsuflu puţin, plecând la Buftea, ca să fac alte două porturi din Ţara de Foc. Numai desenele pentru aceste porturi ar acoperi toată suprafața reală a decorului de 500 de metri lungime.

Sideriu Aurian: O flotilă pentru un film

— Câteva date tehnice ale filmului

— «Toate pînzele sus» este un film care va totaliza 17.500 metri, cu 12 episoade, echivalând 7 filme de lung-metraj, care trebuie realizate în termene precise, până în 1976, cu 100 de metri utili filmaţi zilnic. Suntem obligaţi în consecinţă să avem o permanentă garanţie că totul va decurge ritmic şi că nu vor apărea goluri în producţie. Pentru aceasta, în momentul de faţă, avem pregătite în paralel decoruri în portul Tomis, la Sulina şi suntem gata pentru filmările care se vor face în Bulgaria. Oricând suntem pregătiţi să realizăm filmări în două variante — în funcţie de vremea bună ori rea.

— Aveţi o întreagă flotilă la dispoziţia dumneavoastră…

— Pe lângă vasul «Speranţa», avem încă două vase puse la dispoziţie de către Ministerul Transporturilor şi alte şase închiriate de la Institutul de cercetări piscicole, de la NAVROM etc. La Constanţa s-a format un comandament special pentru sprijinirea filmului şi avem de asemenea în permanenţă sprijinul marinarilor de pe bricul Mircea, pregătiţi pentru navigaţia cu vele şi pentru celelalte situaţii. Am găsit multă înţelegere la marina militară şi civilă, la întreprinderile de transporturi şi la numeroşi furnizori de materiale. E şi asta o dovadă a popularităţii romanului şi implicit a popularităţii viitorului serial.

*** Revista Cinema, 1975

Fișa filmului Toate pânzele sus!

Regia: Mircea Mureşan

Scenariul: Alexandru Struteanu şi Mircea Mureşan, după romanul cu acelaşi titlu de Radu Tudoran

Dialogurile: Radu Tudoran

Imaginea: Nicu Stan

Decorurile: Marcel Bogos

Costumele: Nelly Merola

În distribuţie: Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani, Jean Constantin, George-Paul Avram, Cristian Sofron, Julieta Szenny, Colea Răutu, Ştefan Moisescu

Producţie a Studioului de filme al Televiziunii Române.

Redactor şef: Geo Saizescu

Director al filmului: Sideriu Aurian

*** Revista Cinema, 1975, un articol de Valerian Sava