Heinz Linge, bărbatul care a fost în serviciul personal al lui Hitler timp de zece ani, între 1935 și 1945, și-a scris memoriile după război și le-a publicat sub titlul „Până la prăbușire“.
„Hitler, scria cameristul lui devotat, slăbise mult și îi tremura brațul drept. Atentatul de la 20 iulie îi zdruncinase sănătatea. A suferit mai târziu chiar de o criză cardiacă ținută absolut secretă chiar pentru cei mai apropiați ai lui, cum erau Himmler și Bormann. La 20 aprilie 1945 Hitler a primit încă felicitări de ziua lui de naștere în buncăr, de la un grup restrâns de prieteni din anturajul său. Nu s-a discutat situația militară, care era dezastruoasă, dar cei prezenți l-au asigurat de fidelitatea lor personală…”
La 22 aprilie, la insistența anturajului, a vrut să se retragă în Alpi, în fortăreața lui, dar planul a fost repede părăsit. A început să se considere comandantul unei fortărețe asediate a cărui datorie era stabilită anterior chiar de el, să reziste până la capăt.
Cameristului fidel, ca și altora dintre apropiați, le-a spus că pot să plece la casele lor. Unii au și plecat. Dar, în spiritul devotamentului, Linge i-a spus:
— Führerul meu, am fost lângă tine în vremuri fericite, voi rămâne lângă tine și în zilele rele.
Impresionat de cele auzite, Hitler i-a replicat:
— Nu mă așteptam la mai puțin din partea ta.
Apoi i-a încredințat o ultimă sarcină, și anume, să țină pregătite două pături de lână și o cantitate de benzină ca să-i ardă cadavrul, căci el în curând se va sinucide. Stăpânit de emoție, Linge n-a mai putut articula decât: „La ordin!“
Pe 29 aprilie, a hotărât să-și încheie socotelile cu viața. A decis să-și rezolve mai întâi o problemă personală la care nimeni nu s-ar fi gândit în acele clipe, și, anume, să încheie căsătoria cu Eva Braun, vechea și discreta lui prietenă din ultimii zece ani.
Hitler a dispus, scria Linge, să fie adus, cu toate riscurile bombardamentelor, ofițerul stării civile al orașului Berlin, consilierul municipal Wagner, care a sosit îmbrăcat în uniforma Volkssturmului.
Ceremonia a avut loc la orele 1 noaptea. De față erau doar câteva persoane adunate în sala hărților din buncăr, unde se țineau ședințele militare. La o masă au luat loc de-o parte Hitler și Eva Braun, candidați la căsătorie, împreună cu Goebbels și cu Borman ca martori. De partea opusă a mesei a luat loc Wagner. Acesta a citit prevederile legii, precizând că viitorii căsătoriți trebuie să fie de origine ariană, să nu sufere de boli ereditare și să-și exprime liber voința de căsătorie. Apoi Wagner a spus:
— Vă întreb, Adolf Hitler, dacă vreți să luați in căsătorie pe Eva Braun? În acest caz vă rog să răspundeți prin da. Hitler a răspuns afirmativ. Apoi Wagner s-a adresat cu aceeași întrebare:
— Vă întreb, Eva Braun, dacă vreți să vă căsătoriți cu Adolf Hitler? După răspunsul ei afirmativ, Wagner i-a declarat căsătoriți și i-a rugat să iscălească actul oficial de căsătorie împreună cu martorii Goebbels și Borman.
Hitler și Eva au acceptat apoi urările de fericire ale celor de față. Cei doi s-au retras apoi în camera de alături timp de o oră și jumătate, în timp ce celelalte persoane au aranjat o mică gustare cu șampanie, sandviciuri și ceai în adâncul pământului, în timp ce artileria sovietică bombarda grădina buncărului.
Explicația acestei căsătorii în acele împrejurări a dat-o însuși Hitler în testament: „Deoarece în decursul anilor de luptă nu mi-am putut lua responsabilitatea să întemeiez o familie, m-am decis acum, înaintea sfârșitului existenței mele pământești, să iau de soție pe această tânără fată care, după mulți ani de credincioasă prietenie, a hotărât din propria ei voință să mi se alăture în această cetate aproape asediată, pentru a-și împărți cu mine soarta. Ea va muri alături de mine ca soția mea…“
În restul nopții de 29 spre 30 aprilie 1945, Hitler a dormit îmbrăcat. În dimineața de 30 aprilie a chemat la telefon pentru ultima oară comandamentul centurii Berlinului cerând informații asupra situației militare. I s-a spus că frontul de apărare s-a prăbușit și că rușii nu mai puteau fi opriți. Puteau sosi din oră în oră. Anturajul l-a rugat din nou pe Hitler să plece din Berlin, dar el a refuzat, spunând că aceasta nu va servi la nimic și că era conștient că posteritatea îl va judeca sever. Apoi și-a luat rămas bun de la colaboratorii apropiați, a trecut în camera vecină și după scurt timp s-a împușcat în tâmpla dreaptă. Eva Braun s-a otrăvit cu cianură de potasiu, pe care demnitarii hitleriști o purtau totdeauna asupra lor.
Hitler a fost dus de Linge în pătura pregătită în grădina Cancelariatului, iar Eva Braun a fost dusă de Bormann, pe care nu l-a putut suferi niciodată…
Valetul a fost unul dintre ultimii fideli ai dictatorului care au părăsit bunkerul în primele ore ale dimineții zilei de 1 mai 1945 și a fost mai târziu capturat lângă See-Strasse. Ulterior, după ce identitatea sa a fost dezvăluită, doi ofițeri sovietici l-au escortat cu trenul la Moscova, unde a fost ăncarcerat în faimoasa închisoare Lubyanka.
Heinz Linge a petrecut zece ani în captivitate sovietică, fiind eliberat în 1955. În acea perioadă a fost interogat frecvent de Comisariatul Poporului Sovietic pentru Afaceri Interne (NKVD despre circumstanțele morții lui Hitler.
Fostul valet s-a întors ulterior în Germania și a obținut în instanță despăgubiri în sumă de 5.640 de mărci pentru perioada de detenţie ca prizonier de război. Bărbatul a murit la Hamburg, în martie 1980, la vârsta de 86 de ani. Memoriile lui au fost publicate în volum de Frontline Books-Skyhorse Publishing, Inc. din Londra în iulie 2009, fiind prefațate de istoricul Roger Moorhouse, autorul cărții „Killing Hitler”.
