Sir Winston Leonard Spencer Churchill s-a născut pe 30 noiembrie 1874 și este considerat unul dintre cei mai mari lideri politici ai secolului XX, singurul premier britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură și prima persoană care a primit titlul onorific de cetățean de onoare al Statelor Unite.
Winston s-a născut în familia ducilor de Marlborough, tatăl său, Lord Randolph Churchill, fiind un vechi aristocrat care deținea în acel moment funcția de ministru de finanțe, iar mama, Jenny Jerome, era o americancă bogată. Jenny era extrem de frumoasă, sosise în Europa în perioada în care fetele înstărite ale Americii căutau mariaje respectabile și titluri nobiliare pe bătrânul continent și a devenit, chiar în timpul căsătoriei cu respectabilul Randolph, amanta viitorului rege Eduard al VII-lea al Regatului Unit.
Winston Churchill s-a căsătorit în 1908 cu Clementine Hozier și au avut împreună cinci copii, un băiat și patru fete: Diana, Randolph, Sarah, Marygold, care a murit înainte de a împlini doi ani, și Mary. În ciuda stresului provocat de rolurile politice ale lui Winston Churchill, căsnicia cuplului a fost descrisă ca fiind una afectuoasă și caracterizată de respect reciproc.
Omul care s-a aflat în prim-planul politicii britanice timp de cincizeci de ani a deținut, de-a lungul timpului, cele mai importante funcții politice și ministeriale în cele mai importante momente ale secolului XX.
Înainte de Primul Război Mondial, a fost președinte al Comisiei de Comerț, ministru al Afacerilor Interne și Prim Lord al Amiralității în cabinetul liberal al lui Asquith. Și-a continuat cariera în poziția de Prim Lord al Amiralității până la Campania Gallipoli, apoi a luptat pe frontul de vest, la comanda celui de-al 6-lea batalion al Infanteriei și s-a întors în guvern ca Ministru al Munițiilor, secretar de stat pentru război și secretar de stat al aviației.
După război, Winston Churchill a fost ministru de finanțe între anii 1924–1929, în guvernul conservator al lui Baldwin, el fiind cel care a luat, în anul 1925, decizia ca lira sterlină să redevină convertibilă în aur, la fel cum era înainte de război.
În anii ’30, Churchill a atras atenția Parlamentului britanic asupra pericolului reprezentat de Germania nazistă, iar la scurt timp după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a fost numit din nou Prim Lord al Amiralității. După demisia guvernului lui Neville Chamberlain pe 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru și a condus Marea Britanie ca premier până la victoria împotriva Germaniei naziste.
În privința României, lui Churchill i se reproșează încheierea “acordului de procentaj”, înțelegere pe care politicianul britanic a făcut-o la începutul lui octombrie 1944 cu I. V. Stalin și care prevedea împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență, țara noastră intrând de atunci sub cea sovietică.
După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, politicianul a devenit lider al opoziției, iar în 1951 a primit un nou mandat de prim-ministru, pe care l-a deținut până în 1955.
La moartea sa, pe 24 ianuarie 1965, regretata regină Elizabeta a II-a i-a acordat onoarea unei înmormântări de stat fastuoase la care s-au adunat cei mai importanți oameni politici ai momentului. Planul pentru funeralii fusese inițiat în 1953 sub numele “Operațiunea Hope Not”, iar ceremonia a fost considerată cea mai mare înmormântare de stat de până atunci, reprezentanții a 112 națiuni fiind prezenți la eveniment. În Europa, 350 de milioane de oameni au urmărit funeraliile lui Winston Churchill la televizor.
