Jean-Paul Belmondo s-a născut pe 9 aprilie 1933 în orășelul Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, și a fost fiul lui Paul Belmondo, un sculptor de origine italiană născut în Algeria. În copilărie, Jean-Paul a fost mai interesat de sport decât de școală, fiind foarte pasionat de box și de fotbal. Tânărul a urmat o școală privată de teatru, timp în care a jucat mici roluri de comedie, apoi și-a făcut serviciul militar în Algeria, iar când s-a întors din armată s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a studiat timp de trei ani.
Cariera de actor a început în 1953, cu două spectacole la Theatre de L’Atelier din Paris, apoi a plecat într-un turneu în provincie, fiind însoțit de Annie Girardot și Guy Bedos. Prima apariție în cinematografie a avut-o în 1956, a jucat apoi în comedia “Be Beautiful But Shut Up”, alături de tânărul Alain Delon, dar primul său rol principal a fost în filmul “Les Copains du dimanche”, în 1958. Un an mai târziu l-a interpretat pe D’Artagnan în “Cei trei muschetari”, o producție realizată de televiziunea franceză.
Filmul „Breathless” a avut un succes uriaș în Franța și l-a lansat Belmondo ca reprezentant al Noului Val, chiar dacă, așa cum spunea chiar el: “Nu știu ce înseamnă acest Nou Val”. Au urmat, pe rând, filmele “Cu sufletul la gură”, în regia lui Jean-Luc Godard, “Ciociara”, în regia lui Vittorio De Sica, „Cartouche”, „Denunțătorul”, „O maimuță în iarnă”, „Omul din Rio”, „Week-end la Zuydcoote”, „Arde Parisul?”, „Creierul”, „Borsalino”, „Mirii anului II”, „Spărgătorii”, „Un surâs, o palmă, un sărut”, „Animalul”, „Polițist sau delincvent”, „Măscăriciul”, „Asul așilor”.
“A fi actor, cred eu, înseamnă să poţi interpreta personaje absolut diferite, să poţi exploata o sumedenie de situaţii, de tot felul. Este o meserie pe care mulţi tind s-o considere, mai ales în cinema, drept o «meserie de amator» permiţând recrutarea «talentelor» pe stradă. Cred că cei atraşi astfel pot realiza cel mult un rol, dar nici asta nu e sigur. Oricum, îl vor reuşi doar dacă personajul din film are contingenţe cu ceea ce fac ei în viaţă. Meseria de actor presupune să fii comic atunci când situaţia e comică, să fii dramatic atunci când situaţia e dramatică… Ceea ce, foarte adesea, publicul nu prea vede. Când un actor joacă firesc, se spune: «Aşa e el întotdeauna», iar oamenii îşi închipuie că aşa eşti şi în viaţă. Or, există o transpunere în rol şi aici intervine meseria, la asta ne slujeşte ea… Trebuie să rămâi întotdeauna lucid. Mai ales să rămâi lucid. Nu trebuie să te laşi furat de rol, trebuie să-ţi ţii bine, mai bine ca oricând, capul pe umeri, să priveşti în jur, să te controlezi tot timpul…”, mărturisea într-un interviu din 1966.
Inspirat de succesul pe care Alain Delon îl avusese ca producător al propriilor filme, Belmondo a fondat o companie de producție, Cerito Films, iar în 1987, s-a întors la teatru după o absență de 26 de ani. “Am făcut teatru timp de zece ani înainte de a intra în film și în fiecare an plănuiam să mă întorc”, își va aminti mai târziu.
Pe 4 decembrie 1952, Belmondo s-a căsătorit cu Élodie Constantin, cu care a avut trei copii: Patricia, care a murit într-un incendiu, Florence și Paul. Cei doi soți s-au despărțit însă în 1966 și marele actor a avut, pe rând, relații cu Ursula Andress, Laura Antonelli, Carlos Sotto Mayor și Barbara Gandolfi.
În 1989, când Belmondo avea deja 50 de ani, a cunoscut-o pe dansatoarea Natty Tardivel, care avea la acel moment 24 de ani. Cei doi au locuit împreună mai bine de un deceniu înainte de a se căsători în 2002, iar un an mai târziu Natty a adus pe lume cel de-al patrulea copil al lui Belmondo, pe Stella Eva Angelina. Cuplul a divorțat în 2008.
Marele actor a încetat din viață pe 6 septembrie 2021, la vârsta de 88 de ani, în locuința sa din Paris, după o perioadă de suferință. Guvernul francez a organizat, în memoria marelui dispărut, o ceremonie impresionantă în fața Hôtel des Invalides, eveniment la care a participat și președintele Emmanuel Macron. Ceremonia religioasă de înmormântare a avut loc pe 10 septembrie la Biserica Saint-Germain-des-Prés, în prezența familiei, rămășițele lui Belmondo fiind apoi incinerate la crematoriul Cimitirului Père Lachaise. Cenușa a fost depusă în același mormânt în care se aflau osemintele tatălui său, sculptorul Paul Belmondo, la Cimitirul Montparnasse.
