Joseph-Désiré Mobutu (Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga) s-a născut pe 14 octombrie 1930 în orașul Lisala, în Congo, țară care era la acel moment colonie a Belgiei. Mama lui, Marie Madeleine Yemo, era femeie de serviciu la un hotel și a fugit la Lisala pentru a scăpa de intenția unui șef de trib local care voia să o ia în haremul său. În Lisala s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Albéric Gbemani, care era bucătarul unui judecător belgian și la scurt timp după aceea a venit pe lume Mobutu. Tatăl a murit când băiatul avea opt ani, astfel că a fost crescut de un unchi și de bunicul matern. Soția judecătorului l-a plăcut foarte mult pe cel mic, l-a învățat să vorbească, să citească și să scrie fluent în limba franceză, apoi a fost înscris la școala primară din Léopoldville, devenit acum orașul Kinshasa. În cele din urmă mama l-a trimis la un unchi în Coquilhatville, unde a urmat școala Christian Brothers, un internat catolic.
În 1949, adolescentul s-a urcat într-o barcă și a călătorit până la Léopoldville, pentru a se întâlni cu o tânără de care era îndrăgostit. Profesorii l-au găsit câteva săptămâni mai târziu, și, în loc să fie trimis la închisoare, i s-a impus să servească șapte ani în armata colonială, Force Publique, aceasta fiind o pedeapsă obișnuită pentru elevii și studenții rebeli.
Mobutu a promovat treptat până la postul de sergent-major, dar în 1956 a plecat din armată și a început să lucreze pentru ziarul L’Avenir, unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se apoi Mișcării Naționale Congoleze.
După ce țara și-a câștigat independența pe 30 iunie 1960, Mobutu Sese Seko s-a alăturat guvernului de coaliție devenind secretar al apărării. În 1965, în contextul luptei pentru putere, tânărul a preluat frâiele și s-a autoproclamat președinte. În scurt timp a început o campanie pentru africanizarea numelor orașelor din țară și pentru eliminarea tuturor influențelor europene. Statul a fost redenumit Zair, francul a fost înlocuit de o nouă monedă, zairul, iar în 1972 el și-a schimbat numele în Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga, care înseamnă “Atotputernicul luptător care, datorită rezistenței și a dorinței de a câștiga, va merge din cucerire în cucerire, lăsând foc în urma sa”.
Mobutu a fost căsătorit de două ori, prima sa soție fiind Marie-Antoinette Gbiatibwa Gogbe Yetene, o copilă care avea doar 14 ani la momentul mariajului. Cei doi au avut împreună nouă copii, dar ea a murit de insuficiență cardiacă în octombrie 1977, în orașul Genolier din Elveția, la vârsta de 36 de ani. Pe 1 mai 1980, liderul congolez s-a căsătorit cu amanta sa, Bobi Ladawa, în ajunul unei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în țară. În total, Mobutu a avut cel puțin douăzeci și unu de copii: nouă cu prima soție, patru cu cea de-a doua, trei cu Kosia Ladawa, sora geamănă a celei de-a doua soții, trei cu așa numita “Mama 41”, unul cu o femeie numită Mbanguula și încă un fiu cu o femeie necunoscută din Brazzaville.
În timpul călătoriilor sale prin țară, Mobutu și-a exercitat dreptul de “cuissage”, adică dreptul de “primă noapte”, de a dezvirgina fecioarele pe care i le ofereau de către șefii triburilor locale, practica fiind considerată o onoare pentru familia tinerelor respective. Odată cu încheierea Războiului Rece în anii 1990, Mobutu, care se impusese ca un lider autoritar, corupt și dictatorial, a fost marginalizat și chiar amenințat de o mișcare rebelă din estul Zairului. Bolnav de cancer de prostată, a decis să predea puterea revoluționarilor conduși de Laurent-Désiré Kabila pe 16 mai 1997.
Mobutu a plecat în exil temporar în Togo, dar președintele Gnassingbé Eyadéma i-a cerut să părăsească țara câteva zile mai târziu. Din 23 mai 1997, s-a stabilit în Rabat, Maroc, unde a murit după mai puțin de patru luni, pe 7 septembrie 1997. Fostul președinte al statului Congo a fost înmormântat într-un mausoleu din cimitirul creștin Sale-Zemmour-Zaer.
