Katia Dolgorukova, amanta lui Alexandru al II-lea, ajunsă soție oficială a țarului

Ecaterina Dolgorukova l-a întâlnit pentru prima dată pe țarul Alexandru al II-lea pe când avea doar 12 ani. Familia ei era una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Rusia, înaintașul său, Iuri Dolgoruki, fiind considerat întemeiatorul Moscovei, însă tatăl ei, Prințul Mihail, și-a pierdut întreaga avere din cauza speculațiilor financiare și a fost nevoit să-și crească fetele pe cheltuiala împăratului.

Moartea neașteptată a acestuia, la scurt timp după vizita pe care țarul i-o făcuse la moșia familiei, lasă familia Dolgorukov fără aproape nicio resursă financiată, iar fetele familiei sunt trimise la Institutul Smolnîi din Petersburg, un pension special pentru tinerele ce proveneau din familii nobile.

Când țarul Alexandru vizitează pensionul, patru ani mai târziu, o remarcă imediat pe adolescenta Ecaterina. O vizitează des la școală și aranjează să devină domnișoară de onoare a țarinei Maria Alexandrovna. Soția țarului, bolnavă de tuberculoză din 1863, izolată de fastuoasa viață de la curtea imperială, acceptă fără rezerve primirea tinerei domnișoare de onoare.

Țarul avusese multe amante până în momentul acela, iar țarina știa bine că nimic nu-l poate opri, mai ales că medicii îi interziseseră să aibă relațiile sexuale după ce boalade care suferea i s-a agravat. Apariția acestei tinere care venea în apartamentul țarului de 3 – 4 ori pe săptămână a adus, în mod evident, dezaprobarea familiei lui Alexandru care nu o privea deloc cu ochi buni pe metresa imperială.

 

Ecaterina a primit un apartament luxos în Sankt Petersburg, unde i-a născut pe primii doi copii pe care i-a avut cu țarul – George și Olga. Alexandru i-a ridicat pe copiii iubitei sale la rang de prinți și i-a tratat ca pe propriii lui copii. Nu după mult timp, amanta imperială a rămas din nou însărcinată. Urma cel de-al treilea fiu nelegitim al marelui țar, iar în februarie 1876, Ecaterina a cerut să nască la Palatul de Iarnă, în apartamentele imperiale. Dorința i-a fost îndeplinită, dar, imediat după naștere, bebelușul a fost dus în casele mamei sale, în timp ce ea a rămas să se refacă în palatul țarului.

 

Copilul s-a îmbolnăvit și a murit nu după mult timp, dar relația Ecaterinei cu țarul prinde, însă, rădăcini. În 1880, Alexandru decide să o primească pe Ecaterina, care între timp mai adusese pe lume o fetiță, și pe copiii ei într-un apartament din Palatul de Iarnă, sub același acoperiș cu țarina bolnavă. O convinge pe Maria Alexandrovna să-i primească și să-i binecuvânteze, iar aceasta, slăbită de puteri, acceptă. Imediat ce țarina a murit, Alexandru a luat-o de nevastă pe amanta sa, explicându-le celor din familie că se teme că va fi asasinat și că, după moartea sa, Elisabeta nu ar rămâne cu nimic. În ciuda dezaprobării fățișe a anturajului său, țarul o legitimează pe amanta sa și în scurt timp ordonă Senatului să-i acorde Ecaterinei titlul de prințesă Iurievskaia. Temerile lui s-au împlinit pentru că un an mai târziu, pe 13 martie, țarul Alexandru al II-lea a fost asasinat în timp ce asista la schimbarea gărzii.

După decesul său, Ecaterina a primit o pensie de 3,4 milioane de ruble și a fost de acord să părăsească Palatul de Iarnă sau orice reședință imperială din Rusia în schimbul unei reședințe pentru ea și cei trei copii. Amanta imperială s-a stabilit la Paris, unde a trăit timp de 47 de ani, până în 1922 și a devenit cunoscută pentru că, în ultimii ei ani, găzduia întâlnirile emigrației rusești la Paris, avea 20 de servitori și un tramvai privat, deși urmașii familiei Romanov o disprețuiau profund.

 

Prințesa Martha Bibesco a publicat o biografie a prințesei Ecaterina, iar cartea a stat la baza a două filme. Primul, Katia, a apărut în 1938, cu Danielle Darrieux în rol principal și a fost regizat de Maurice Tourneur, iar cel de-al doilea, purtând același nume, Katia, a fost lansat în 1959, în rolul Ecaterinei fiind Romy Schneider.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *