Madame de Maintenon a fost una dintre cele mai influente figuri de la curtea Franței. Rămasă orfană și crescută în condiții modeste, și-a croit un drum neașteptat până în cercul intim al Regelui Soare, devenind guvernanta copiilor acestuia cu Madame de Montespan și apoi confidenta lui de încredere. Cultă și discretă, a jucat un rol subtil, dar semnificativ, în viața politică a Franței, l-a influențat pe rege pentru a avea o conduită mai austeră și a sprijinit educația fetelor din nobimea sărăcită prin fondarea Școlii de la Saint-Cyr.
Francoise d’Aubign s-a născut pe 27 noiembrie 1635 la închisoarea Niort, unde tatăl ei, Constant d’Aubigné, era închis pentru că își asasinase soția și conspirase împotriva Cardinalului Richelieu. Bărbatul s-a recăsătorit cu Jeanne de Cardilhac, fiica directorului închisorii, dar a cheltuit toată zestrea acesteia, iar femeia a fost și ea încarcerată.
Copila nou-născută a fost preluată de o mătușă, madame de la Villette, fiind crescută câteva luni la castelul Mursay. În 1636, tatăl ei a fost eliberat din închisoare și a fost exilat împreună cu familia pe insula Martinica, unde a murit nouă ani mai târziu. Perioada petrecută în colonia franceză a influențat-o profund pe Francoise, care, la întoarcerea în Franța, a fost numită “Belle Indiene”.
După decesul lui Constant, văduva și-a luat cei trei copii și s-a întors acasă, dar cumnata ei, madame de la Villette, care avea mai multe mijloace financiare pentru a le putea asigura o îngrijire adecvată, i-a preluat pe micuți și a încercat să le ofere o educație bună.
Françoise a trăit câțiva ani în liniște, însă la un moment dat nașa ei, madame de Neuillant, a cerut să-i fie încredințată. Femeia a trimis-o la Mănăstirea Ursulinelor, mai întâi la Niort, apoi la Paris, unde, datorită unei călugărițe, copila a renunțat la credința protestantă, condiție necesară pentru a o însoți pe noua ei protectoare în saloanele Parisului.
La reuniunile mondene la care participa era admirată, pentru că adolescenta de 16 ani era frumoasă și inteligentă, dar nu avea niciu ban. La vârsta de șaisprezece ani, l-a întâlnit pe scriitorul Paul Scarron, care avea cu 25 de ani mai mult decât ea. Bărbatul, care era pe jumătate paralizat din cauza artritei, a fost impresionat de calitățile ei și s-a oferit să o ia de soție sau să-i ofere dota necesară intrării la mănăstire. Se povesteşte că ar fi spus atunci: “Mai bine mă căsătoresc decât să ajung din nou la călugărițe”. În 1660, la decesului lui Scarron, Francoise avea 25 de ani și o cultură vastă, însă era din nou săracă.
Metresa oficială a regelui Ludovic al XIV-lea a luat-o în acea perioadă sub protecţia ei. În 1669, când Madame de Montespan a născut primul copil al Regelui Soare, i l-a încredințat lui Francoise, care s-a instalat într-o reședință din apropierea Parisului, la Vaugirard, pentru a-l creşte.
Au urmat alţi cinci copii pe care suveranul i-a recunoscut, dar care apoi au fost daţi în grija acestei tinere văduve care era foarte bine educată.
Regele venea des să îşi viziteze moștenitorii, a fost impresionat de afecţiunea guvernantei pentru cei mici și a plătit-o foarte bine, astfel că femeia şi-a permis, în 1674, să-și cumpere, pentru o sumă de 150.000 de livre, un castel și titlul de Maintenon.
În tot acest timp, Ludovic s-a apropiat de ea, îi aprecia frumusețea şi afecțiunea, astfel că şi-a părăsit amanta oficială în favoarea guvernantei.
Căzută în dizgraţie, Madame de Montespan a părăsit curtea regală, iar când regina Maria Tereza a murit, pe 30 iulie 1683, monarhul a devenit liber să își ducă la îndeplinire planul. În noaptea de 9 spre 10 octombrie 1683, într-o ceremonie secretă, madame de Maintenon a devenit soția morganatică a lui Ludovic al XIV-lea.
Regele Soare avea 45 de ani, iar madame de Maintenon – 48 de ani și, devenită soţie şi regină, a exercitat o mare influenţă la curtea Franței.
În amintirea problemelor financiare din tinerețe, femeia a construit în 1686 la Saint-Cyr, la 5 kilometri de Versailles, La maison royal de Saint-Louis, (devenit mai târziu Saint-Cyr-l’École), un colegiu dedicat educației tinerelor nobile sărace. Ea însăşi a elaborat regulile şcolii și s-a ocupat personal de fiecare detaliu. Demoazelele de la Saint-Cyr erau învăţate arta conversaţiei, primeau lecții de literatură, istorie, limbi străine, muzică, pictură, dar şi de politică. Regulile erau foarte stricte, iar fetele de la pension erau aspru pedepsite dacă nu le respectau.
Cu trei zile înainte de moartea regelui, în 1715, soția morganatică s-a retras la Saint-Cyr și a murit aici pe 15 aprilie 1719, fiind înmormântată în capela instituţiei pe care o iubise atât de mult.
După revoluția din 1789, colegiul fondat de ea a fost transformat pentru o scurtă perioadă de timp în școală pentru fiii ofițerilor, apoi în spital militar până în 1808, iar astăzi găzduiește Școala militară specială Saint-Cyr.
