Relația dintre regina Victoria a Angliei și mama ei, ducesa de Kent, a fost una dintre cele mai tensionate și complicate legături familiale din istoria monarhiei britanice. Crescută sub un regim strict de supraveghere, cunoscut drept „sistemul Kensington”, tânăra prințesă și-a petrecut copilăria și adolescența într-o atmosferă apăsătoare, lipsită de libertate și independență. Povestea marcată de influența constantă a consilierului John Conroy a lăsat urme adânci asupra viitoarei regine, care, odată urcată pe tron, s-a distanțat de propria mamă, pe care a acuzat-o de autoritate excesivă.
Marie Luise Viktoria s-a născut pe 17 august 1786 și a fost al șaptelea copil al ducelui Franz Frederic Anton de Saxa-Coburg-Saalfeld și al contesei Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele ei mai mic, Leopold, a devenit rege al belgienilor în 1831.
În decembrie 1803, prințesa s-a căsătorit la Coburg cu Emich Carl, al II-lea Prinț de Leiningen, cuplul având doi copii: Carl și Prințesa Feodora de Leiningen, al cărei soț a devenit, în 1828, Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg.
Al doilea mariaj al mamei reginei Victoria a Marii Britanii a început pe 29 mai 1818, la Amorbach. Mirele a fost prințul Eduard, cel de-al patrula fiu al regelui George al III-lea, dar noua Ducesă de Kent a fost primită cu răceală în familia regală.
La un an de la căsătorie, pe 24 mai 1819, i-a dat naștere Alexandrinei Victoria, viitoarea regină Victoria a Marii Britanii. Prințesa s-a născut la Palatul Kensington din Londra, a fost vaccinată împotriva variolei imediat după ce a venit pe lume și a fost alăptată chiar de mama ei, un obicei rar în epocă pentru familiile nobile.
La opt luni după aceea, ducele Eduard de Kent a murit subit de pneumonie, cu șase zile înaintea tatălui său, regele George al III-lea.
Ducesa văduvă a decis să rămână în Anglia, pentru a influența subteran ascensiunea fiicei la tronul Angliei, pentru că micuța devenise a treia în linia de succesiune la tron.
Mariei-Luise i s-a permis să locuiască într-o suită la Palatul Kensington, unde și-a crescut fiica, primind în acea perioadă sprijin financiar de la fratele ei, prințul Leopold, care avea un venit generos alocat de Parlament la căsătoria lui cu prințesa Charlotte de Wales.
În perioada copilăriei viitoarei regine, ducesa a avut o relație apropiată cu ofițerul John Conroy, care i-a fost secretar privat timp de nouăsprezece ani. Văduva și Conroy erau însă prost văzuți de familia regală. În 1829, au apărut zvonuri că erau iubiți și chiar că el ar fi fost tatăl biologic al viitoarei suverane.
Ducesa de Kent a fost extrem de protectivă cu fiica ei și a ținut-o izolată de alți copii de aceeași vârstă, împiedicând-o să întâlnească persoane pe care ea și Conroy le considerau nepotrivite.
Când a devenit regină, Victoria și-a îndepărtat mama și pe foarte apropiatul consilier al acesteia din preajma sa. Conroy a fost exilat mai târziu din Marea Britanie, dar relația dintre cele două a continuat să fie tensionată. De-abia după nașterea primului copil al suveranei mama și fiica au reușit să se reconcilieze.
Marie Luise Viktoria a murit pe 16 martie 1861, la vârstă de 74 de ani, iar regina a fost foarte afectată după dispariția ei, pentru că, citindu-i jurnalul, a descoperit că o iubise profund, chiar dacă nu știuse să își exprime sentimentele.
