Marie Luise Viktoria, mama reginei Victoria, s-a născut pe 17 august 1786 și a fost al șaptelea copil al ducelui Franz Frederic Anton de Saxa-Coburg-Saalfeld și a contesei Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele ei mai mic, Leopold, a devenit rege al belgienilor în 1831.
Pe 21 decembrie 1803, prințesa s-a căsătorit la Coburg cu Emich Carl, al II-lea Prinț de Leiningen, cuplul având doi copii: Carl, Prinț de Leiningen, și Prințesa Feodora de Leiningen, care s-a căsătorit în 1828 cu Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg.
A doua căsătorie a mamei reginei Victoria a Marii Britanii s-a desfășurat pe 29 mai 1818, la Amorbach. Mirele a fost prințul Eduard, cel de-al patrula fiu al regelui George al III-lea, dar noua Ducesă de Kent a fost primită cu răceală în familia regală.
La un an de la căsătorie, pe 24 mai 1819, a dat naștere singurului copil din acest mariaj, Alexandrina Victoria, viitoarea regină Victoria a Marii Britanii. Prințesa a fost născută la Palatul Kensington din Londra, a fost vaccinată împotriva variolei imediat după ce a venit pe lume și a fost alăptată chiar de mama ei, un obicei rar în epocă pentru familiile nobile.
La opt luni după acest eveniment din viața familiei, ducele Eduard de Kent a murit subit de pneumonie, cu șase zile înaintea tatălui său, regele George al III-lea.
Ducesa văduvă a decis să rămână în Anglia, pentru a influența subteran ascensiunea fiicei ei la tronul Angliei, pentru că, după decesul tatălui, micuța a devenit a treia în linia de succesiune la tron.
Mariei-Luise i s-a permis să locuiască într-o suită de camere la Palatul Kensington, unde și-a crescut fiica, primind în această perioadă sprijin financiar de la fratele ei, prințul Leopold, care avea un venit generos de cincizeci de mii de lire sterline pe an, bani alocați de Parlament la căsătoria lui cu prințesa Charlotte de Wales.
În perioada copilăriei și adolescenței viitoarei regine, ducesa a avut o relație apropiată cu ofițerul John Conroy, care i-a fost secretar privat timp de nouăsprezece ani. Văduva și Conroy erau însă prost văzuți de familia regală și în 1829 au apărut zvonuri că erau iubiți și chiar că el ar fi fost tatăl biologic al viitoarei suverane.
Ducesa de Kent era extrem de protectivă cu fiica ei și a ținut-o pe Victoria în mare parte izolată de alți copii de aceeași vârstă, împiedicând-o să întâlnească persoane pe care ea și Conroy le considerau nepotrivite.
Când a devenit regină, Victoria i-a îndepărtat pe mama ei și pe foarte apropiatul consilier al acesteia din preajma sa. Conroy a fost exilat mai târziu din Marea Britanie, iar relația dintre cele două a continuat să fie tensionată. De-abia după nașterea primului copil al suveranei mama și fiica au reușit să se reconcilieze.
Marie Luise Viktoria a murit pe 16 martie 1861, la vârstă de 74 de ani, iar regina a fost foarte afectată după dispariția ei pentru că, citindu-i jurnalul, a descoperit că o iubise profund, chiar dacă nu știuse să își exprime sentimentele și de-abia în acel moment i-a învinovățit pe Conroy și pe doica ei, Lehzen, pentru că o înstrăinaseră de ea în timpul copilăriei și adolescenței.
