Isabella Bird s-a născut pe 15 octombrie 1831 în Boroughbridge Hall, Yorkshire, și a fost fiica reverendului Edward Bird și a celei de-a doua lui soții, Dora Lawson. Fetița s-a mutat de mai multe ori în timpul copilăriei din cauza stării de sănătate a tatălui ei și încă de mică era foarte curajoasă și îndrăzneață. Când avea șase ani, i s-a adresat unui deputat local în timp ce acesta își făcea campanie electorală, întrebându-l: “I-ai spus tatălui meu că sora mea este drăguță pentru că ai vrut votul lui?” Pentru că și Isabella avea o stare de sănătate fragilă, suferind de o afecțiune a coloanei vertebrale, dureri de cap și insomnii, medicul i-a recomandat o viață în aer liber și, în consecință, copila a învățat să călărească și mai târziu să vâslească. A fost educată doar de părinții ei, tatăl dându-i lecții de botanică, iar mama a învățat-o să citească și să scrie.
Isabella a devenit un cititoare pasionată și la vârsta de 16 ani a publicat o broșură despre protecționism, continuând apoi să scrie articole pentru diferite periodice. În 1850, adolescentei i-a fost îndepărtată chirurgical o tumoare de lângă coloana vertebrală, dar ea a continuat să sufere de dureri și insomnii. Familia o ducea vara în Scoția, apoi medicii i-au recomandat o călătorie pe mare și, în 1854, a avut ocazia de a naviga spre Statele Unite, însoțindu-i pe verii ei care plecau în America.
Scrisorile pe care le-a trimis părinților ei din acest voiaj au stat la baza primei sale cărți, “O englezoaică în America”. Isabella Bird a părăsit din nou Marea Britanie în 1872, mergând inițial în Australia, apoi în Hawaii, care a devenit marea ei dragostea, despre care va scrie a doua carte, publicată trei ani mai târziu. În timp ce se afla aici, a urcat pe munții vulcanici Mauna Kea și Mauna Loa. Tânăra s-a dus apoi în Colorado, pentru că auzise că aerul era excelent pentru bolnavi. A parcurs peste 800 de mile în Munții Stâncoși în 1873, iar conținutul scrisorilor pe care i le-a trimis surorii ei, tipărite pentru prima dată în revista “Ora de agrement”, au inspirat-o pentru cea de-a patra și probabil cea mai faimoasă carte a sa, “A Lady’s Life in the Rocky Mountains”.
În această perioadă l-a întâlnit pe Jim Nugent, “Rocky Mountain Jim”, un haiduc cu un singur ochi, destul de violent, dar un recitator pasionat de poezii. “Un bărbat pe care orice femeie l-ar putea iubi, dar cu care nicio femeie sănătoasă nu s-ar căsători”, va spune ea, după ce Nugent a fost împușcat mortal la mai puțin de un an după ce tânăra a plecat din Munții Stâncoși.
Ajunsă acasă, în Marea Britanie, Isabella a fost îngrijită de doctorul John Bishop, un chirurg din Edinburgh în vârstă de treizeci de ani, care a sfătuit-o să plece într-o nouă călătorie, de data aceasta în Asia, pentru a vizita Japonia, China, Coreea, Vietnam, Singapore și Peninsula Malay.
Când sora ei, Henrietta Amelia Bird, a murit de tifos în 1880, Isabella a acceptat cererea de căsătorie a lui John Bishop și cei doi s-au cununat în februarie 1881. Din păcate, starea ei de sănătate s-a agravat, s-a îmbolnăvit de scarlatină, iar soțul ei, John Bishop, a murit de aceeași boală în 1886. Femeia i-a moștenit averea, moment în care a decis să studieze medicina și să călătorească ca misionară.
Avea aproape 60 de ani când a plecat în India, unde a ajuns în februarie 1889, vizitând regiunea Ladakh, la granițele Tibetului, și apoi călătorind în Persia, Kurdistan și Turcia. În India, Maharajahul din Kashmir i-a oferit o bucată de pământ pe care să construiască un spital cu șaizeci de paturi și un dispensar pentru femei, iar Isabella a lucrat cu o misionară, Fanny Jane Butler, pentru a fonda aici Spitalul Memorial John Bishop din Srinagar, în memoria soțului ei decedat, care lăsase pentru acest scop fonduri speciale în testamentul său.
Anul următor, s-a alăturat unui grup de soldați britanici care călătoreau între Bagdad și Teheran și l-a însoțit pe ofițerul comandant al regimentului în inspecțiile sale în regiune. Isabella avea doar un mic revolver pentru a se apăra de răufăcători și un cufăr de medicamente furnizat de către o companie din Londra, dar a tratat, așa cum a putut, toți bolnavii pe care i-a întâlnit în traseul său.
În 1890 a devenit prima femeie care a primit distincția de onoare a Royal Scottish Geographic Society, iar doi ani mai târziu a devenit prima membră a Societății Geografice Regale Britanice. Cea mai importantă expediție a sa a avut loc în 1897, când a călătorit pe râurile Yangtze și Han din China și, respectiv, Coreea. Mai târziu, a plecat în Maroc, unde a călătorit printre berberi și a primit de la sultan un armăsar negru, în semn de prețuire pentru misiunea sa umanitară.
La câteva luni după ce s-a întors din călătoria în Maroc, Isabella Bird s-a îmbolnăvit. A murit în ziua de 7 octombrie 1904, la vârsta de 72 de ani, în reședința sa din Edinburgh și a fost înmormântată alături de familia ei, în cimitirul Dean din vestul orașului.
