Cristian Vasile s-a născut pe 8 mai 1908 la Brăila și a devenit cunoscut pentru neuitatele lui piese care ne aduc astăzi parfumul perioadei interbelice, de la celebrele “Zaraza”, “Iubesc femeia”, “Femeia, eterna poveste” la “Aprinde o țigară”, “Cânta un bătrân flașnetar” sau “Pe cer s-a stins o stea”.
Primul disc, pe care l-a înregistrat în 1929 (Odeon), conținea două piese, „Siboney” (o adaptare cu versurile de Ion Pribeagu pe muzica cubanezului Ernesto Lecuona) și „De închiriat” (versurile lui Nicolae Kirculescu, puse pe muzica austriacului Austin Egen). După doi ani, muzicianul a înregistrat încă două melodii, de această dată la studiourile Columbia. “Frumoasa mea, eu te ador” (versuri de Ion Pribeagu) și “Inimă, inimă” (versuri de N. Kirculescu). În același an, tânărul Cristian Vasile a început să colaboreze cu marii compozitori ai epocii, printre ei aflându-se Elly Roman, Nello Manzatti, Ion Vasilescu, Petre Andreescu, Eugen Seno.
În 1933, cântărețul care la acea vreme își satisfăcea serviciul militar a fost arestat. Motivul îl aflăm din presa vremii: “Diseurul Cristian Vasile, acum soldat în reg. 12 Roșiori, a provocat serile trecute un incident de pe urma căruia a fost înaintat parchetului militar sprre cercetare.
Iată cum s-au petrecut faptele. La ieşirea din localul «Tori», Piaţa Buzeşti, întâlnind un grup de cetăţeni şi drumul fiindu-i barat, Cristian a căutat să-şi facă loc cu forţa. Îmbrâncind în dreapta şi stânga, a fost la un moment dat admonestat de d. col. Popescu Jean, din Marele Stat Major, care se afla în mulţime Cristian a adresat ofiţerului cuvinte injurioase.
Identificat, a fost condus la comenduirea pieţei, unde, după ce i s-a încheiat cuvenitul proces verbal, a fost dus sub escortă la consiliul de război, pentru desăvârşirea cercetărilor.
Primele cercetări au fost duse de d. lt. col. Pella, comisar regal, care a conchis pentru deschiderea acţiunii publice contra soldatului Cristian Vasile, fapta sa fiind calificată “insulta superiorului”. Ieri dimineaţă, Cristian V. a fost depus în închisoarea consiliului de război.
*** Cuvântul, iunie 1933
Artistul a fost condamnat la două luni de închisoare pentru fapta sa și a fost depus la Penitenciarul Jilava.
Revenit la viața civilă, Cristian Vasile a devenit răsfățatul publicului, care îl căuta la restaurantele și grădinile de vară la modă unde avea contracte temporare. A continuat să înregistreze câte 4 – 5 discuri pe an, piesele sale devenind rapid șlagăre. Îndrăgostit de o artistă de la Cărăbuș, cel mai probabil aventuriera Maud Mary, în 1935 a făcut un gest necugetat.
Ziarul Lupta titra cu litere de-o șchioapă: “Diseurul Cristian Vasile a încercat să se sinucidă. Cauzele sunt de ordin sentimental:
Cunoscutul diseur Cristian Vasile a încercat ieri după amiază să se sinucidă înghiţind 24 pastile de luminat şi 2 pastile de sublimat corosiv.
Ştirea s-a răspândit repede şi fireşte că a produs impresie, dat fiind faptul că sinucigaşul era apreciat de toţi acei care i-au ascultat în repetate rânduri minunata-i voce.
DE CE S-A SINUCIS?
În jurul funestului gest săvârşit de Cristian Vasile circulă o serie de versiuni care caută să explice cauzele necugetatului act.
Vom înregistra pe aceea care este —după părerea intimilor sinucigaşului — cea mai apropiată de adevăr.
Diseurul Cristian Vasile întreţinea relaţiuni intime cu o artistă de varieteu al cărei nume ne scapă. În ultimul timp au intervenit între ei unele diferende care au culminat acum două zile prin ruperea relaţiilor. Artista a părăsit pe iubitul ei, refuzând să-l mai vadă.
Se pare că faptul acesta a provocat depresiunea sufletească care l-a condus pe Cristian Vasile la sinucidere.
SINUCIGAŞUL REFUZĂ SĂ FIE SALVAT
Imediat după sinucidere a fost anunţată Salvarea şi la faţa locului a sosit internul Duţă. Diseurul Cristian Vasile a refuzat orice ajutor. Starea sa inspiră îngrijorări. El este în vârstă de 30 ani şi domiciliază în str. Bucovinei 24”.
A doua zi gazetele au revenit cu amănunte picante:
“În urma anchetei făcute în cursul serii de organele poliţieneşti, s-a stabilit precis motivul care la determinat pe Cristian Vasile de a recurge la acest disperat act.
Diseurul întreţinea relaţiuni amoroase cu o artistă de la Cărăbuş cu care de altfel intenţiona să se căsătorească.
Părinţii artistei, aflând că diseurul este stăpânit de unele vicii, au sfătuit pe fată să se debaraseze de iubitul ei. Cum între timp ea făcu cunoştinţa unui fabricant bogat, a început să-şi neglijeze iubitul.
Cristian Vasile, aflând de această nouă legătură a artistei, s-a dus la ea acum câteva zile şi a bătut-o crunt, voind chiar s-o şi sugrume.
Din această cauză, artista n-a apărut pe scena Cărăbuşului câteva seri. Dându-şi seama că legătura dintre ei s-a rupt definitiv, Cristian Vasile a căutat consolarea în beţia rece. Ieri după amiază, diseurul s-a dus din nou la locuinţa artistei, crezând că poate mai e posibilă o împăcare. Părinţii artistei i-au spus că ea a plecat la ţară în tovărăşia prietenului ei. Totul era pierdut. Nu rămânea decât să moară. A alergat acasă şi, închizându-se în cameră, a luat otrava”.
*** Curentul, 31 august 1935
Un an mai târziu, cântărețul și-a lăsat angajamentele baltă și a plecat la Paris, pentru că i se propusese înregistrarea unor noi piese în studiourile Columbia. Decizia i-a adus un proces cu proprietarul restaurantului, care i-a cerut daune însemnate pentru abandonarea contractului.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Cristian Vasile s-a alăturat artiștilor care mergeau în spitalele de campanie pentru a le aduce puțină mângâiere soldaților răniți. Cariera lui s-a încheiat destul de repede după venirea comuniștilor la putere.
Căsătorit, după ce avusese mai multe relații nefericite, cu Rada Moldovan, o fostă glorie a teatrului de revistă, vedeta șansonetelor interbelice s-a retras în ultimii ani ai vieții din viața muzicală. Cuplul a locuit o vreme la Piatra Neamț, apoi la Predeal și, în cele din urmă, la Sibiu, unde Cristian Vasile a încetat din viață pe 15 iunie 1974, la vârsta de 66 de ani.
Ion Pribeagu, scriitor, poet și gazetar, a fost cel care i-a încredințat-o pe Zaraza lui Cristian Vasile. Versurile au fost incluse și într-o tabletă ce a fost publicată în ziarul Universul, “La vila Lisette”:
“— Aaa! A venit domnul Vasile Bumbuleț! Poftiți vă rog! Lenuțo, ia pardisiul și pălăria!
— Aceste flori sunt pentru doamna Dormărunt, pe care n-am avut încă cinstea s-o cunosc, dar după descrierea amicului meu Mişu…
— Mulţumesc! Sunteţi foarte gentil! Lenuţa pune-le în glastră.
— Mişule! Fă tu prezentările.
— Îmi daţi voie! Domnul Vasilică Bumbuleţ, funcţionar la ministerul domeniilor şi stenograf la Academia Română şi la Serviciul Geologic al Marinei de Est. Domnul Cristian Țâfnă, intendent de la şcoala veterinară, cu d-na Eupraxiţa şi verişoara, încântat!
— Luaţi o ţuiculiţă?
— Mersi, sărut mâinile! Mulţumesc.
— Dacă îmi permite doamna Dormărunt, amfitrioana, aş cânta
cânta eu ceva!
— Vai de mine! Cu plăcere! Ssst! Tăcere! Domnul Vasilică Bumbuleţ vrea să ne spuie ceva! Ssst! Lenuţo! N-auzi? Ţine-ţi fleoanca!
— Hm!
Vreau să-mi spui, minunată Zaraza
Cine te-a iubit
Câţi au plâns nebuni pentru tine
Şi câţi au murit
Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza
Să mă ’mbete mereu
De a ta sărutare, Zaraza
Vreau să mor şi eu!
— Bravo, d-le Bumbuleţ! E foarte frumoasă! Şi ai o voce adorabilă! A la votre!
— Sunt foarte măgulit, doamnă, de aprecierea dv! Noroc!
— Mă Mişule, mi se pare că tipul se cam dă la nevastă-mea!
— Fii serios, Tudorică! Da de unde!
— Mă, eu nu ştiu multe! Eu îi crăp capu cu sifonu’ şi-i dau şi câteva perechi de palme pe deasupra. Mie să nu-mi umble cu acţibilduri! Eşti bun domnu… cum zici că te cheamă?
— Bumbuleţ!
— A, da! Zaraza aia care ai cântat-o la cine făcea iluzie!
— Aşa e cântecul…
— Te tai, Tudorică, dacă nu înţelegi!
— Zi aşa e cântecul! Jari!
— Pardon!
— Ce-ai înnebunit, Tudorică! Cumetre, vino-ţi în fire!
— A plesnit oglinda! Nu-i lăsa.
— Mişule, nu-i lăsa!
— Te învăţ eu minte, mitocane! La mine acasă? Nu înghit!
Au venit gardiştii. Despărţiţi-i.
— Ce-i aicea, domnilor! Că s-a adunat toată strada!
— Domnule, mi-a spart capu’ cu sifonu’.
*** Ion Pribeagu, Dimineaţa, 11 mai 1932
Zaraza, așa cum o știm astăzi, este o prelucrare a tangoului argentinianului Benjamin Tagle Lara din 1929, aranjamentul muzical fiind realizat de Ionel Fernic.
Surse:
Curentul, 1934
Cuvântul, 1933
Dimineața, 1931, 1932, 1934
Rampa, 1935
Realitatea ilustrată, 1933
discogs.com
