Elisabeta a Bavariei s-a născut pe 13 noiembrie 1801 la München și a fost fiica regelui Maximilian I și a reginei Caroline de Baden. Copila a fost sora geamănă a viitoarei regine Amelia de Saxonia și, de asemenea, sora reginei Maria a Saxoniei, a Arhiducesei Sofia a Austriei, a Ducesei Ludovica de Bavaria și a Ducesei Augusta de Leuchtenberg. Prințesa a devenit, datorită mariajelor surorilor ei, mătușa împăratului Franz Joseph al Austriei și a împărătesei Sissi, căreia i-a fost și nașă, și a reginei Maria Sofia a celor Două Sicilii.
Pe 29 noiembrie 1823, s-a căsătorit cu viitorul rege Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, dar cuplul nu a avut copii. Prințul Wilhelm, fratele mai mic al Kronprinzului, care era căsătorit cu Prințesa Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach, o femeie inteligentă, dar cu care regina nu se înțelegea deloc bine, a avut foarte curând după căsătorie un fiu, iar acesta a devenit moștenitor aparent al tronului.
Elisabeta a Bavariei a fost nemulțumită de acest aranjament, pentru că se simțea prost din cauza incapacității ei de a da naștere unui copil care să moștenească regatul. În 1830, la șapte ani după data căsătoriei, s-a convertit la protestantism, iar în 1840, la moartea tatălui lui, Kronprinz-ul Frederic Wilhelm a devenit rege. În 1852, la îndemnul mamei sale, împăratul Franz Joseph I al Austriei a vrut să se apropie de Regatul Prusiei și a început discuțiile pentru a se căsători cu Prințesa Anne, nepoata suveranilor, dar regele Prusiei nu a fost de acord cu alianța. Rugată de sora ei, Arhiducesa Sofia, regina a intervenit încercând să-l convingă, dar eforturile ei au fost în zadar. Împăratul s-a căsătorit în cele din urmă cu verișoara lui bavareză, cea care va deveni “Sisi” a Austriei.
În 1858, regele Frederic Wilhelm al IV-lea a fost afectat de o congestie cerebrală și nu și-a mai putut exercita prerogativele funcției, astfel că regența i-a fost încredințată fratelui mai mic, Prințul Wilhelm I.
În același an, Prințul Frederic, moștenitorul tronului, s-a căsătorit cu Prințesa Victoria a Regatului Unit la Londra, iar când mireasa în vârstă de 17 ani a sosit în noua ei țară, mătușa nu a primit-o deloc bine.
“Sper să nu-ți fie prea frig” au fost singurele cuvinte de bun venit pe care regina i le-a spus tinerei. “Nu, doamnă”, a răspuns cu tact prințesa britanică, “pentru că inima mea este caldă”.
Câteva luni mai târziu tânărul cuplu a oferit imperiului un fiu, pe Willhelm al II-lea, care a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei din 1888 până la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918.
Frederic Wilhelm al IV-lea a murit în 1861, iar fratele său, Wilhelm, i-a succedat la tronul Prusiei. Cu sprijinul contelui Otto von Bismarck, în 1866 noul suveran a format Federația Nord-Germană, iar cinci ani mai târziu, pe 18 ianuarie 1871, a creat Imperiul German, din care făceau parte Regatele Bavaria, Prusia, Saxonia și Württemberg, Marile Ducate Baden, Hessa-Darmstadt, Mecklenburg-Schwerin, Mecklenburg-Strelitz, Oldenburg, Saxonia-Weimar-Eisenach, precum și alte câteva ducate, principate și orașe independente.
În timpul perioadei de văduvie, Elisabeta a primit sprijin chiar de la cea pe care o întâmpinase atât de glacial la venirea în imperiu, tânăra prințesă Victoria. Recunoscătoare, regina văduvă și-a reconsiderat părerile despre nepoata englezoaică și cele două au devenit atât de apropiate, încât i-a lăsat prin testament toate bijuteriile care, conform obiceiului, erau moștenite de regină, adică de cumnata ei, Augusta, soția lui Wilhelm I.
Regina Elisabeta a încetat din viață pe 14 decembrie 1873, în timp ce se afla în vizită la sora sa geamănă, regina Amelia a Saxoniei, și a fost înmormântată la Postdam, la Friedenskirche.
