Fania Kaplan, femeia care l-a împușcat pe Lenin, a fost executată fără proces

Fania Efimovna Kaplan s-a născut pe 10 februarie 1890 în familia numeroasă a unor intelectuali evrei din provincia Volînia, având patru frați și trei surori.

În 1906 a încercat să comită un atentat cu bombă în care a fost ea însăși rănită, fiind, mai apoi, condamnată la muncă silnică pe o perioadă nedeterminată. Primii ani i-a petrecut în închisoarea de muncă grea Malțev, lângă Orel, iar apoi a fost mutată la minele de argint de la Cita, din Siberia.

 

 

În timpul detenției, tânăra a renunțat la ideile anarhiste și a adoptat doctrina socialist revoluționară. A fost eliberată după Revoluția bolșevică din 1917, dar când a ieșit din lagărul de muncă a aflat că familia sa emigrase în America în 1911.

Atentatul împotriva lui Vladimir Ilici Lenin este cel care a făcut-o celebră. Acțiunea s-a petrecut pe 30 august 1918, în timp ce liderul bolșevic părăsea clădirea unei fabrici unde participase la un miting muncitoresc. Lenin a fost împușcat, conform martorilor, de trei ori, două gloanțe rănindu-l în umăr și în piept.

Conform declarațiilor Faniei Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un trădător și pentru că, spunea ea, “cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa mai adânc ideea de socialism”.

 

Imediat după atentat, Lenin a fost dus în apartamentul său privat de la Kremlin pentru că se temea că ar putea exista și alți complotiști care intenționează să-l omoare, refuzând să meargă la spital. Medicii au fost aduși aici să-l trateze, dar au considerat că era prea riscant să îi extragă gloanțele într-un mediu nesteril. În ciuda stării grave, Lenin a supraviețuit, dar se crede că acest atentat a fost agravant pentru starea lui de sănătate care s-a deteriorat în perioada următoare și se pare că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale pe care le-a avut mai târziu.

Fania Kaplan nu a fost judecată. A fost împușcată la ora 4 dimineața, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului, într-un garaj, cu motorul unei mașini pornit, ca să nu se audă zgomotul gloanțelor.

 

În epocă a circulat legenda că Lenin ar fi cerut să i se cruțe viața atentatoarei, care ar fi fost văzută în 1932 sau chiar în 1938 în gulagul de la Solovki sau Kolîma, dar acest scenariu nu a fost confirmat oficial.

Istoricii au multe semne de întrebare asupra vinovăției Faniei Kaplan. Se pare că ea nu a făcut decât să ia vina asupra sa pentru că, de fapt, nimeni nu a văzut-o pe femeie trăgând asupra lui Lenin. Toți martorii interogați au văzut „o mână de femeie” care ținea un pistol. În plus, Fania Kaplan era mioapă, în momentul atentatului nu purta ochelari, iar în conformitate cu mărturia unei colege de detenție, era aproape oarbă, deci e puțin probabil să fi reușit să țintească.

 

În plus, toți cei 18 martori interogați au spus că au auzit trei focuri de armă, dar de la locul atentatului au fost ridicate patru tuburi goale și un pistol aruncat pe jos. La CEKA această armă a fost predată abia după trei zile. Dar în momentul când a fost arestată, după atentat, Fania Kaplan avea în poșetă un pistol cu care a pretins că l-a atacat pe Lenin.

Există unele dovezi că un anumit Protopopov, adjunctul șefului unei unități CEKA, ar fi participat sau chiar ar fi organizat atentatul și ar fi fost arestat în aceeași zi și executat o zi mai târziu.

 

În 1963, când autoritățile sovietice s-a încercat o redeschidere a dosarului de cercetare a tentativei de asasinat, lipseau pagini esențiale din depozițiile martorilor.

Totuși, nu s-a făcut niciodată, de fapt, o încercare serioasă de redeschidere a anchetei, dar „tentativa Kaplan” le-a oferit bolșevicilor pretextul pentru a lansa o serie de măsuri represive la nivelul întregii Uniuni Sovietice.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *