AcasăOameni care au intrat în istorieHo Chi Minh, liderul comunist din Hanoi

Ho Chi Minh, liderul comunist din Hanoi

Ho Chi Minh

Liderul comunist vietnamez Ho Chi Minh, pe numele său real Nguyen Sinh Cung, s-a născut pe 19 mai 1890 în satul Hoàng Trù, aflat într-o provincie din Vietnamul Central. În copilărie, Cung (Ho) a studiat confucianismul cu tatăl său, profesorul Nguyễn Sinh Sắc, care a devenit mai târziu magistrat imperial în micul district Binh Khe (Qui Nhơn).

Bărbatul a fost însă sancționat pentru abuz de putere după ce decisese ca o persoană să primească 102 lovituri de baston, iar după acel moment Sinh Sắc a refuzat orice slujbă în sistemul administrativ vietnamez, considerându-i pe francezi, care controlau puterea în țară, adversarii săi personali. Din cauza acestor evenimente, micul Thành (Ho) a preluat aversiunea familiei sale față de coloniștii francezi și, cu toate că a primit o educație franceză, a început să se manifeste ca un opozant al regimului.

Devenit anti-colonialist activ, tânărul a emigrat mai întâi în America, iar în 1917 a ajuns la Paris, unde a aderat la Partidul Socialist. La scurt timp Ho a fost expulzat din Franța și a plecat la Moscova, unde a început să colaboreze cu Partidul Comunist, în anii ‘20 a fost jurnalist, a înființat mai multe ziare în care critica guvernul colonial francez din Indochina și susținea, prin articolele sale, propaganda comunistă.

În 1930 Ho Chi Minh a fondat Partidul Comunist Indochinez, iar în 1941 a înființat Viet-Minh, Frontul de Independență a Vietnamului, devenind, în 1946, președintele Republicii Populare Vietnam și mai târziu susținător activ al  luptătorilor Viet-Cong în războiul dintre Statele Unite și Vietnamul de Sud.

Pe lângă cariera de politician, Ho Chi Minh a fost scriitor, jurnalist și poet, cunoștea din copilărie chineza clasică, și, pentru că s-a aflat în exil timp de aproape 30 de ani, vorbea fluent franceza, engleza, rusa, cantoneza și mandarina, pe lângă limba sa maternă, vietnameza. Mai târziu, în vizitele oficiale de stat pe care le-a făcut în Uniunea Sovietică și China, vorbea direct cu liderii comuniști ai celor două state fără interpreți.

Ho Chi Minh

În calitate de președinte al Vietnamului, a organizat recepții oficiale pentru șefii de stat străini și ambasadorii la Palatul Prezidențial din Hanoi, dar nu a locuit niciodată acolo. Ho a ordonat construirea unei case în partea din spate a palatului unde se retrăgea pentru a se relaxa, pasiunile sale fiind cititul, grădinăritul și acvaristica.

Viața personală a liderului comunist vietnamez a fost mult timp învăluită în mister. Se pare că în octombrie 1926 s-a căsătorit cu o anume Zeng Xueming, dar mariajul a durat mai puțin de un an. Istoricul Peter Neville susține că Ho voia să o implice pe Zeng în mișcarea comunistă, însă tânăra era complet dezinteresată de luptele politice.

În 1927, Ho a fost nevoit să plece în exil în Hong Kong, iar relația cu Zeng s-ar fi încheiat în acel moment. Se pare că în acea perioadă s-a îndrăgostit de Nguyễn Thị Minh Khai, o revoluționară vietnameză care îi era secretară și asistentă personală, și, deși era căsătorit din punct de vedere legal cu Zeng, s-a adresat Biroului vietnamez din Orientul Îndepărtat pentru a cere aprobarea pentru a se recăsători cu Minh Khai. Totuși, mariajul nu a putut avea loc deoarece femeia a fost reținută de autoritățile britanice în aprilie 1931.

Ho Chi Minh a murit de insuficiență cardiacă în casa sa din Hanoi în dimineața zilei de 2 septembrie 1969, la vârsta de 79 de ani. Trupul său a fost îmbălsămat și este și astăzi expus într-un mausoleu din Piața Ba Đình din Hanoi, în ciuda dorinței lui de a fi incinerat.

Guvernul a anunțat moartea lui Ho pe 3 septembrie, decretând o săptămână de doliu național în Vietnamul de Nord, între 4 și 11 septembrie 1969. La înmormântare au participat aproximativ 250.000 de persoane, printre care oficiali din 40 de țări, România fiind reprezentată de Ion Gheorghe Maurer, ministrul afacerilor externe. În timpul perioadei de doliu, Vietnamul de Nord a primit peste 22.000 de scrisori de condoleanțe din partea a 110 țări din întreaga lume.

S-a spus că după ceremonia oficială, trupul fostului președinte a fost ascuns și apoi transportat într-o lungă procesiune prin pădurile vietnameze, într-un sicriu special proiectat, până când a fost gata mausoleul din Hanoi.

Puterea politică a fost preluată de o „conducere colectivă” compusă din mai mulți miniștri și lideri militari, iar în timpul campaniei finale din Vietnamul de Nord se pare că soldații cântau o melodie a compozitorului Huy Thuc: „Încă mărșăluiești cu noi, unchiule Ho”.

De altfel, în aprilie 1975, în timpul căderii Saigonului, mai multe tancuri vietnameze afișau aceleași cuvinte pe bannere uriașe. A doua zi după încheierea bătăliei, pe 1 mai, jurnalistul australian Denis Warner a povestit: „Când nord-vietnamezii au mărșăluit ieri în Saigon, au fost conduși de un bărbat care nu era acolo”.

Comentarii
  • Ho Chi Min a îmbrățișat comunismul pentru că a fost singurul curent care i-a oferit biletul de decolonizare.Fascinat de Woodrow Wilson, teoreticianul doctrinei „autodeterminării popoarelor”. ,Ho a închiriat grav, dorind să-l cunoască in culisele Conferinței de pace de la Versailles și să-i solicite sprijinul pentru independența patriei sale.N-a reușit nimic,asiaticii erau considerați popoare inferioare europenilor.Cu toate acestea,n-a abandonat cu totul admirația pentru americani și sistemul lor politic.In al doilea război mondial a fost omul OSS, precursorul CIA, în Vietnamul ocupat de japonezi.Guerilla sa, echipată de americani, a fost cea mai combativă.Iar când”Lucius”( numele de cod pentru americani al colaboratorului Ho ) ,s-a îmbolnăvit de malarie, americanii i-au parașutat medicamente și medici pentru a-l vindeca.Dupa 1945, americanii l-au trădat din nou, permițând întoarcerea administrației coloniale franceze.. Și i-a mai fost odată întors spatele de către americani.Dupa acordurile de la Geneva, Vietnamul trebuia reunificat prin alegeri libere în termen de doi ani Conducătorii Vietnamului de Sud, la sfatul americanilor au repins însă cerințele acordului de pace de la Geneva,din 1954.Eisemhower a spus după aceea că dacă alegerile ar fi avut loc,80%din voturi ar fi fost pentru”comunistul Ho.. Care comunist însă, a reușit să coaguleze toate grupările politice, fie ele atee, budiste sau catolice, pentru un scop care transcende orice doctrină: stat independent și suveran

Lasă un comentariu