S-au împlinit de curând 174 de ani de cînd un grup de studenți români aflați la Paris au întemeiat Societatea „Junimea română” și, câteva luni mai târziu, revista cu același nume. „Să luminăm poporul, scria Alexandru Odobescu, să-l facem să simtă trebuința unirii dacă vrem să facem revoluție cu adevărat democratică“.
De la viziunea lui Nicolae Bălcescu la o nouă generație de luptători pentru unitatea românească
În mijlocul efervescenței intelectuale și revoluționare a secolului al XIX-lea, Junimea Română, fondată pe 14 februarie 1851 la Paris, a devenit mai mult decât o simplă societate studențească. A fost un motor al ideilor naționale, un forum pentru tinerii intelectuali care visau la unirea și modernizarea României.
Originea acestei societăți se regăsește în apelul lui Nicolae Bălcescu, exprimat în cadrul Societății studenților români, înființată la Paris în 1845. „Românismul dar e steagul nostru, supt dânsul trebuie să chemăm pe toți românii (…) Dar, domnilor, Junimei Române și numai ei îi este păstrată cinstea de a lua inițiativa acestei regenerații a nației”, spunea istoricul în 1847. Această idee avea să devină fundamentul unei noi generații de tineri patrioți, care, după Revoluția de la 1848, au decis să ducă mai departe lupta pentru idealurile de unitate.
O nouă generație de lideri
La începutul anului 1851, un grup de studenți români din Paris, printre care George Crețeanu, Dimitrie G. Florescu, Alexandru Odobescu, Al. Sihleanu și Dimitrie Berindey, au pus bazele Junimii Române. Societatea a avut un obiectiv clar: promovarea unității naționale și a unei identități culturale autentice.
„Sentimentul datoriei ne face Junimea Română”, se spunea în manifestul societății, publicat în primul număr al revistei ce a apărut în mai 1851. Programul tinerilor era ambițios: „Avem a forma o literatură națională, o industrie națională, arte naționale.”
Revista a stârnit un ecou puternic în cercurile revoluționare ale exilului, iar Dimitrie Brătianu, aflat la Londra, nota într-o scrisoare către D. Florescu: „N-am trebuință să vă spui bucuria ce mi-a pricinuit Junimea Română dacă străinii chiar, italieni, poloni, francezi, germani, toți exilații de aici, au salutat cu bucurie nașterea acestei minore ființe a democrației.”
O misiune clară: Unirea și emanciparea națională
Publicația Junimea Română a avut un rol esențial în promovarea idealurilor naționale. Primul său număr includea articole care militau pentru Unirea Principatelor, pentru modernizarea societății și pentru consolidarea unei literaturi și arte specifice spiritului național. Printre articolele entuziaștilor studenți se regăseau:
- „Scopul nostru” – manifestul fondator al societății, în care se reafirma necesitatea luptei pentru unirea tuturor românilor.
- „Trecutul și prezentul” – un articol atribuit lui Nicolae Bălcescu, în care trecea în revistă cele mai importante momente istorice și susținea necesitatea unui viitor unit.
- „Muncitorul român” – un articol al lui Alexandru Odobescu, în care scriitorul pleda pentru drepturile sociale ale muncitorilor și pentru reforme economice.
- „Ridicarea Transilvaniei” – o pledoarie pentru susținerea românilor din Ardeal în fața presiunilor maghiare și austriece.
În numărul din iunie 1851, revista mergea mai departe, publicând articole precum „Reforma morală”, „Revoluțiile române” și „O idee asupra unirii noastre naționale”, arătând continuitatea programului revoluționar de la 1848.
Disputele ideologice și influența asupra mișcării unioniste
Junimea Română nu a fost lipsită de tensiuni interne sau de influențe externe. Atât C.A. Rosetti, cât și Nicolae Bălcescu exercitau o mare influență asupra societății, fiecare având discipoli în rândul redactorilor. Într-o scrisoare către Alexandru Odobescu, Rosetti scria: „Cine să bage scrierile în țară? Cine să meargă în țară să ne adune bani de la cei ce voiesc a da? Nimeni nu poate, decât Junimea ce nu este izgonită.”
Competiția dintre revoluționari reflecta, însă, o preocupare comună: cum poate fi dusă mai departe lupta pentru unirea și independența României.
O voce care a pregătit calea Unirii din 1859
Deși activitatea societății Junimea Română și cea a revistei nu au fost de lungă durată – ultimul număr fiind publicat în iunie 1851 – impactul său a fost profund. Ideile promovate în paginile publicației au fost preluate și extinse în anii următori de generația care a realizat Unirii Principatelor din 1859.
