Solomon Marcus a venit pe lume în ziua de 1 martie 1925, în orașul Bacău, într-o familie numeroasă, fiind cel de-al optulea copil al croitorului Alter Marcus (devenit apoi mic comerciant de mărunțișuri) și al Simei Marcus. Din cei opt frați, doi au murit în timpul Primului Război Mondial, victime ale epidemiei de tifos exantematic.
Prima parte a vieții lui a fost marcată de privațiuni materiale, pentru că familia avea resurse limitate. A copilărit pe strada Iernii din Bacău, aproape de locul unde astăzi se află Teatrul de Stat „George Bacovia”. Își petrecea timpul printre cărți, fiind fascinat de poeziile lui George Coșbuc și Dimitrie Bolintineanu, dar și de poveștile lui Ion Creangă. De asemenea, citea zilnic ziare și reviste pentru copii, în care căuta mai ales povestiri hazlii. Făcuse chiar un ziar al străzii, pe care l-a scris singur cu creionul, iar la școală ținea un catalog paralel cu cel oficial, care îl fascina în primul rând pentru că îi era inaccesibil.
Pasiunea pentru teatru și matematica
Un moment relevant din copilărie a fost prima întâlnire cu teatrul, când, aflat în clasa a doua primară, a asistat întâmplător la spectacolul „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu. Datorită piesei, pentru perioada cât a fost elev de gimnaziu și-a dorit să devină actor, iar dragostea pentru teatru nu l-a părăsit toată viața.
În mod surprinzător, pasiunea pentru matematică nu s-a manifestat din copilărie. În 1944, după obținerea diplomei de bacalaureat, fiind clasat primul, avea dreptul să aleagă orice facultate fără să mai dea examen de admitere, părinții își doreau să devină inginer sau medic, dar, pentru că între timp descoperise geometria neeuclidienă, s-a îndreptat spre matematică. A fost acceptat la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a învățat de la marii profesori ai vremii, Octav Onicescu, Gheorghe Vrânceanu, Miron Nicolescu, Simion Stoilov și Dan Barbilian (cunoscut ca poetul Ion Barbu) fiindu-i dascăli.
Prima sa întâlnire cu Analiza Matematică, predată de Miron Nicolescu, a fost decisivă pentru cariera ulterioară, pentru că a realizat că matematica va fi destinul său și că nu o va mai părăsi niciodată.
Cariera universitară și academică
În 1950, la invitația profesorului Nicolae Teodorescu, a devenit asistent la Institutul Politehnic din București, iar din 1951, a fost cooptat la Catedra de Analiză Matematică a Universității din București. A parcurs toate etapele academice, devenind în 1966 profesor universitar. Solomon Marcus și-a susținut doctoratul în 1956, cu o teză coordonată de Miron Nicolescu, intitulată „Funcții monotone de două variabile”, iar în 1967 a primit titlul de doctor docent.
De-a lungul carierei, a fost un pionier al aplicării matematicii în științele umaniste, dezvoltând domenii precum lingvistica matematică, poetica matematică și teatrologia matematică. În 1963, a publicat prima monografie de lingvistică matematică, recunoscută internațional și tradusă la New York, Paris, Moscova și Praga.
De la matematică la lingvistică și semiotică
Începând din anii 1960, Solomon Marcus a fost interesat de introducerea matematicii în științele sociale și umaniste. A fost promotorul poeticii matematice, un domeniu ce îmbină matematica și literatura, și a publicat studii despre Pius Servien și Matila C. Ghyka, două personalități redescoperite datorită lui.
A fost, de asemenea, preocupat de semiotică, analizând impactul matematicii asupra gândirii contemporane, a urmărit constant reacțiile comunității științifice la lucrările sale și a notat în peste o sută de caiete toate referințele la cercetările sale din întreaga lume.
Solomon Marcus nu a fost doar un om al științei, ci și profund cunoscător al literaturii. Interesul pentru poezie a fost stimulat de fratele său, datorită căruia a descoperit cărțile lui Tudor Arghezi, Rainer Maria Rilke, Charles Baudelaire, Oscar Wilde și Edgar Allan Poe.
„Am primit ca un adevărat şoc «Duhovnicească» de Tudor Arghezi, ca şi «De-a v-aţi ascuns» şi «Cartea cu jucării» ale aceluiaşi Arghezi. Am fost hipnotizat de «Jocul secund» al lui Ion Barbu, m-au impresionat Oscar Wilde, Edgar Poe, Rimbaud, Valéry. Am fost bolnav de Eminescu, Blaga şi Bacovia, m-au răvăşit poemele în proză ale lui Baudelaire. Am trăit sub vraja lui G. Călinescu. Îmi plac Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu şi Mircea Dinescu. Îi savurez pe Geo Bogza, pe Alexandru Paleologu şi pe Nicolae Manolescu. Îi recitesc mereu pe Caragiale, Beckett, Eugen Ionescu şi Teodor Mazilu”, mărturisea într-un interviu acordat în 1986 revistei Vatra.
Profesorul Solomon Marcus a publicat numeroase studii interdisciplinare, peste 50 de volume în România și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Din 1993, a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 2001, a fost ales membru titular al înaltei instituții.
Matematicianul s-a stins pe 17 martie 2016, la vârsta de 91 de ani, și a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul evreiesc Filantropia din București.
Surse:
*** Dan Culcer, Vatra în dialog cu Solomon Marcus, Revista Vatra, iunie 1986
*** Observator Cultural, 2016
