HomeEroii României moderneEroi uitațiMaica Maria, emigranta devenită călugăriță

Maica Maria, emigranta devenită călugăriță

Maica Maria
DS TW

Elisabeta Yuvina Pilenko, care a devenit cunoscută ca maica Maria a Parisului, s-a născut pe 8 decembrie 1891 la Riga și a fost fiica unui judecător, Iuri Dmitrievich Pilenko. Familia s-a mutat în Anapa, oraș aflat pe malul Mării Negre, în iunie 1895, când tatăl a ieșit din magistratură, pentru că acesta moștenise o cramă în satul Djemet, în apropiere de oraș. În primăvare anului 1905, Iuri a fost numit director al Grădinii Botanice Nikitsky din Crimeea și familia s-a mutat din nou. Tânăra Elisabeta a fost educată la Liceul de Fete din Ialta, dar familia Pilenko a trebuit să plece din nou în anul următor, când tatăl a devenit funcționar public la Departamentul pentru Afaceri Agricole din Sankt Petersburg. Două luni mai târziu, pe 17 iulie 1906, bărbatul a murit subit.

Fata, care avea 15 ani, era pasionată de literatură și artă și și-ar fi dorit să urmeze studii universitare, dar la câteva luni după ce a terminat liceul, în 1909, s-a căsătorit cu un avocat, Dimitri Kuzmin-Karavaev. Dezamăgită de mariaj, Elisabeta s-a îndreptat spre credință, devenind prima femeie care a urmat cursurile Academiei Teologice din Sankt Petersburg. Căsătoria cu Dmitri Kuzmin-Karavaev, care mai târziu s-a convertit la catolicism, avea să se termine printr-un divorț în 1913, la scurt timp după nașterea fiicei cuplului, Gaiana.

Tânăra s-a stabilit apoi în sudul Rusiei și și-a cristalizat opiniile politice, considerând că abdicarea țarului Nicolae al II-lea ar fi fost esențială pentru reformarea clasei politice în imperiu, dar a devenit îngrijorată când revoluția bolșevică s-a transformat în război civil. Deși s-a situat de partea albilor, a fost aleasă viceprimar al orașului Anapa în timpul guvernării bolșevice și a devenit primar al orașului în februarie 1918.

Maica Maria
Maica Maria

La scurt timp după ce s-a despărțit de primul soț, s-a recăsătorit cu judecătorul Daniel Skobtsov, iar la sfârșitul anului 1919 a decis să fugă în Georgia, unde s-a născut cel de-al doilea copil al său, Georges, apoi întreaga familie s-a îmbarcat pe una dintre ultimele nave de la Marea Neagră care a evacuat soldații Armatei Albe și câțiva aliați spre Constantinopol. Femeia, mama ei, cei doi copii și soțul s-au îndreptat spre Serbia, unde s-a născut cel de-al treilea copil al cuplului, Anastasia.

În cele din urmă întreaga familie s-a mutat la Paris în 1923. La fel ca zecile de mii de refugiați, Elisabeta a împărtășit soarta emigranților ruși la Paris, foști membri ai elitei de la Sankt Petersburg, acum forțați să supraviețuiască exilului.

Când cel de-al doilea fiu a ajuns adolescent, Elisabeta s-a apropiat și mai mult de credință, mai ales după moartea fiicei ei, Anastasia, în 1926, din cauza gripei, care i-a produs o suferință cumplită. În 1932, a cerut un divorț în scop ecleziastic și a devenit călugăriță sub numele Maria, în onoarea Mariei Egipteanca, pustnica din deșert care s-a pocăit după ce fusese prostituată. Elisabeta a fost aleasă secretară a Mișcării Creștine Ruse a Tineretului Studențesc, foarte activă după război, când emigranții ruși au înțeles că este necesar să transmită celor tineri valorile patriei pierdute și să dea dovadă de solidaritate.

Cu fondurile pe care a reușit să le strângă, Maica Maria a deschis o casă pentru fetele orfane sau în nevoie, iar acest adăpost a devenit curând unul dintre cele mai importante centre ale imigrației ruse în Franța.

Călugărița se ocupa de arondismentul 15, unde se refugiaseră mulți emigranți defavorizați, mulți dintre ei ruși, care lucrau ca muncitori în fabrici și căutau ajutor spiritual și financiar pentru ei și pentru familiile lor. Când Parisul a fost ocupat de armata germană în iunie 1940, Maica Maria a înțeles imediat pericolele regimului nazist și s-a implicat activ în Rezistența franceză, continuându-și și munca de misionară.

A salvat mulți evrei de la deportare ascunzându-i într-un centru temporar, Centrul Lourmel, găsindu-le apoi refugii în locuri unde puteau sta mai mult timp în siguranță.

Maica Maria

Fiul ei, Georges, în vârstă de 22 de ani, și tatăl său, Dimitri Klépinine, au fost arestați de Gestapo în februarie 1943. La scurt timp după aceea, a fost și ea reținută, fiind deportată la Ravensbruck. Maica Maria a murit în lagăr pe 31 martie 1945, în Vinerea Mare, după ce a decis să îi ia locul unei evreice care urma să fie dusă în camera de gazare.

Pe aceeași temă:

Véra Obolensky, „Prințesa Nu-Știu-Nimic-Despre”

Simone Veil, marea doamnă a Franței

Execuția Mariei Restituta Kafka

DS TW
Latest comment

leave a comment