Miluţă Gheorghiu s-a născut pe 2 octombrie 1897 la Iaşi și, după încheierea studiilor liceale, s-a înscris la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, devenind student al maestrului State Dragomir.
Angajat la Teatrul Naţional de către directorul de la acea vreme, Mihail Sadoveanu, a debutat în rolul Postumus din „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Despre întâlnirea cu scriitorul, Gheorghiu va mărturisi mai târziu:
“Mi-l amintesc pe maestrul Mihail Sadoveanu în primul rând ca director al Teatrului National din laşi: el mi-a semnat numirea ca elev probist în personalul artistic al stagiunii 1915—1916. Pe atunci locuia cu familia la Fălticeni, într-o casă înconjurată de pomi, adevărat cuib liniştit pentru meditaţie şi scris. Trei, patru zile, rânduia treburile teatrului ca director, restul săptămânii se dăruia capodoperelor sale. Îmi amintesc cu emoţie ce minunat climat de muncă statornicise directorul scriitor în sânul colectivului ieşean. Era de ajuns pentru unii actori irascibili să întâlnească la consfătuirile literare de duminică dimineaţă privirile ochilor săi adânc albaştri, statura lui masivă, ori să-i audă graiul revărsat în lecturile făcute mai ales din amintirile lui Creangă şi poeziile lui Eminescu, pentru ca toţi ascultându-l să se simtă mai buni, mai apropiaţi de idealurile artei. La consfătuirile de duminică dimineața, încheiate cu lecturi, graiul blajin, cu rezonanţe metalice, al maestrului se înflăcăra ori de câte ori vorbea actorilor de marii ctitori ai teatrului românesc: Asachi, Iorgu Caragiale, Alecsandri, Kogălniceanu, Millo şi Luchian. Preţuia în chip deosebit teatrul bardului de la Mirceşti, mai ales Chiriţele şi Canțonetele. Am avut norocul să asist la premiera comediei în trei acte “Zile vesele după război”, pe afişul căreia, din modestie, în loc să-şi pună numele, maestrul a semnat ca autor: „Un călugăr de la Mănăstirea Neamţului”. (…)
Nu voi uita niciodată un alt dar făcut de maestrul Sadoveanu Teatrului National din Iaşi, începând cu stagiunea 1930—1931. Fiind membru permanent în consiliul de lectură, a sugerat tânărului său confrate Ionel Teodoreanu, numit atunci directorul teatrului, să reia Chiriţele lui Alecsandri, dispărute de mulţi ani de pe afiş. Toate încercările de până atunci eșuaseră. Sugestia maestrului Sadoveanu a fost excelent realizată de regizorul Ion Aurel Maican şi scenograful Th. Kiriacoff. De la propunerea lui Mihail Sadoveanu până la premiul de stat pe care l-am obţinut pentru interpretarea Coanei Chirița au trecut mulți ani şi o mie de spectacole pe care le datorez marii lui intuiții teatrale…”
Deși rolul Chiriței, pe care l-a jucat în travesti, i-a adus celebritatea, de-a lungul întregii cariere, Miluță Gheorghiu a dat viaţă unui număr de peste 400 de roluri din repertoriul clasic şi contemporan, de la Harap Alb al lui Ion Creangă şi Mitică Popescu al lui Camil Petrescu la Domnul Jourdain din „Burghezul gentilom” de Moliere sau Von Kalb din „Intrigă şi iubire” de Schiller.
– Ce amintiri vă copleşesc?
– Sufletul meu nu va extrage umbre de melancolie pentru finalul capitolului încheiat, ci mai degrabă tonicul de energie pentru a începe un nou paragraf.
– Ce roluri v-au captivat?
– Din cele două sute jucate, puţine încă pentru forţa mea de interpretare şi rezistenţă, reţin „Coana Chiriţa”, „Frocharda”, „Figaro”, „Doctorul Fregolii”, „Adam” din „Vânzătorul de paseri”, „Mitică Popescu”. Apariţii scenice atât de diverse, care cer interpretului atât de variate calităţi.
– Ce credeţi despre sărbătorirea dumneavostră?
– Astă seară, când se va ridica cortina teatrului meu drag, Teatrului Moldovei mele, voi oficia emoţionat liturghia piesei: „Ginerele Domnului Prefect” de Paul Gusty, ajutat de cei mai dragi camarazi ai carierei mele. Voi face, la fel ca totdeauna, supremul efort ca spectatorii mei credincioşi să fie mulţumiţi.
– Ce proiecte aveţi pentru viitor?
– Doresc să interpretez „Evreul Shylock” şi „Mephistofeles”. Sunt sigur că prin aceste roluri publicul ieşean va face cunoştinţă cu un nou Miluţă Gheorghiu, de care ei habar n’au avut că există”, mărturisea actorul într-un interviu acordat ziarului Opinia în 1946.
Actorul Miluță Gheorghiu a încetat din viață pe 10 decembrie 1971, la București, și a fost înmormântat, așa cum și-a dorit, la Cimitirul Eternitatea din dragul său oraș natal.
“Ne-a părăsit Coana Chiriţa. Ne-a părăsit — plecând spre marea călătorie, pe drumul fără întoarcere; ne-a văduvit de bucuria sărbătorească pe care o aveam când, ascultându-l vrăjiţi pe Miluţă, ne prindeam ca nişte copii în jocul şi hachiţele Coanei Chiriţa.
Miluţă Gheorghiu — inegalabil interpret al Coanei Chiriţa pe care o recrea mai vie, mai plină de foc, în fiecare spectacol — a fost artistul care, păşind pe făgaşul lăsat de Matei Millo, avea să redea în spiritul cel mai fidel specificul teatrului lui Alecsandri, umorul fin, sarcasmul ucigător şi farmecul dulcei limbi moldave.
Crescut la şcoala Teatrului Naţional din Iaşi — pe a cărui scenă păşeşte cu evlavie gândind la marile personalităţi ce i-au dat strălucire — Miluţă Gheorghiu a fost şi a rămas toată viaţa credincios acestui lăcaş de artă românească, slujind aproape o jumătate de veac, cu dăruire şi pasiune, dramaturgia noastră naţională, interpretând peste 400 de roluri, care i-au adus dragostea spectatorilor şi — pe drept — titlul de artist al poporului.
Rolurile pe care le-a interpretat l-au consacrat în galeria marilor interpreţi, l-au înscris cu cinste în istoria teatrului românesc. Despre meritele lui deosebite au depus mărturii elogioase cei mai de seamă reprezentanţi ai culturii noastre, începând cu Topârceanu, Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, care unanim au relevat stilul de interpretare, cu totul original, al acestui mare artist.
Plin de omenie şi umor, de o naturaleţe firească, a fost iubit, respectat şi admirat, atât de colegii de breaslă, cât şi de marele public spectator. Dispariţia lui Miluţă Gheorghiu înseamnă o mare pierdere pentru teatrul românesc. Noi, toţi artiştii care i-am purtat un profund respect şi o dragoste nelimitată, îi vom păstra o amintire neştearsă”, scria Dina Cocea la moartea actorului.
