HomeEroii României moderneNeagu Djuvara, fascinația poveștii

Neagu Djuvara, fascinația poveștii

Neagu Bunea Djuvara s-a născut la București pe 31 august 1916 (18 august pe stil vechi) într-o familie de origine aromână. Tatăl său, Marcel Djuvara, a murit în timpul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama lui, care provenea dintr-o mare familie de boieri munteni, rămasă văduvă la doar 35 de ani, hotărăște să rămână în străinătate împreună cu cei doi băieți, Neagu și Răzvan, imediat după război.

Mezinul, Neagu, a urmat la Nisa primii ani de liceu și apoi a obținut licența în litere și istorie la Paris în 1937, luându-și doctoratul în drept în 1940.

 

Tânărul revine în România în timpul războiului pentru a-și face serviciul militar, este înrolat și ia parte la campaniile din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă, dar este rănit la Odessa și apoi trimis pentru recuperare acasă.

În mai 1943 intră prin concurs la Ministerul de Externe, este repartizat la Departamentul Cifru și, pentru că era foarte bine pregătit, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, pentru o misiune legată de negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, a cărei ambasadoare era Alexandra Kollontai.

 

Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, Djuvara va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii îl schimbă pe ministrul Gheorghe Tătărescu din funcția de ministru și tânărul Djuvara este rechemat în țară. Mama sa, Tinca Grădișteanu, îl anunțase însă că numele lui apare în procesul intentat de comuniști lui Iuliu Maniu și Neagu decide să rămână în Occident. Pentru că era deja căsătorit cu o tânără franțuzoaică, France, și aveau împreună o fetiță, pe Domnica, Neagu se stabilește cu familia sa la Paris.

Timp de patru ani colaborează cu serviciile secrete americane și franceze care aveau în pregătire o misiune de antrenare și parașutare de voluntari anticomuniști în România aflată sub influență sovietică.

 

În 1961, Neagu Djuvara pleacă în Africa, în Republica Niger, unde lucrează timp de douăzeci și trei de ani, ocupând funcția de consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine, de consilier prezidențial și de profesor de drept internațional și de istorie economică la Universitatea din Niamey. Soția și fiica rămân în Franța și se vizitează doar în timpul vacanțelor diplomatului. Deși relația cu France, soția sa, se terminase în fapt, cei doi nu au divorțat niciodată. După încheierea misiunii în Niger, Neagu Djuvara se întoarce în Franța și lucrează, până în 1989, pentru organizațiile diasporei românești.

 

În 1984 istoricul devine secretar general al Casei Românești de la Paris, iar după decembrie 1989 se întoarce în țară. Din 1991 în 1998 este profesor asociat la Universitatea din București și va rămâne, până la moartea sa, pe 25 ianuarie 2018, un reper al societății românești contemporane și o personalitate publică remarcabilă. Se implică în viața comunității, dă interviuri în presă, ține conferințe și continua să scrie. Numai după 1989 îi apar în România 16 volume proprii și mai multe lucrări colective.

Darul de a povesti istoria într-un mod extrem de personal, de a interpreta și explica trecutul în cel mai simplu și direct mod posibil, de a critica ironic și blând greșelile contemporanilor l-au făcut pe Neagu Djuvara un patriarh al României post-decembriste.

 

„L-am întâlnit, ultima oară, în secţia de terapie intensivă a spitalului „Victor Babeş”. Era somnolent, dar cu un profil suveran, ca al unui prinţ medieval aşezat pe piatra funerară a propriului mormînt. L-am mângâiat uşor, a deschis ochii, mi-a spus un cuvînt cald şi generos pe care mi-l spunea adesea cînd ne vedeam, iar la urmă m-a privit intens şi mi-a spus: La revedere!. Ştia, fireşte, că nu se pleacă dintr-o încăpere, fie şi din încăperea vieţii pămînteşti, fără să saluţi politicos. „La revedere, domnule Djuvara! Să-ţi fie drumul luminat şi darnic, pe măsura minunatului dumitale surâs…“, scria Andrei Pleşu, într-un editorial, „Un destin bine croit: Neagu Djuvara“, publicat pe blogurile „Adevărul“.

 

Sandra Melone, nepoata distinsului istoric, se ocupă de păstrarea în memoria publică a personalității sale și de promovarea valorilor umaniste și culturale în care Djuvara a crezut întreaga sa viață prin Asociația Culturală Neagu Djuvara.

 

 

 

No comments

leave a comment