HomeEroii României moderne„Păcat” și „Manasse”, filmele regizorului Jean Mihail, au umplut cinematografele în anii ‘30

„Păcat” și „Manasse”, filmele regizorului Jean Mihail, au umplut cinematografele în anii ‘30

Jean Mihail
DS TW

Născut pe 5 iulie 1896 în comuna Hălăucești de lângă Roman, Jean Mihail a studiat cinematografia la Viena și a debutat ca asistent de regie la “Țigănușa de la iatac”, peliculă realizată după nuvela lui Radu Rosetti. Turnată în 1923, cu exterioare realizate la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia, la Mănăstirea Pasărea şi în vechile cartiere din Capitală, producția a fost lansată în ianuarie 1924 și a avut onoarea de a-i avea printre spectatori pe Regina Maria și pe Regele Ferdinand.
Primul film lucrat independent al lui Jean Mihail a fost transpunerea pe ecran a nuvelei „Păcat” a lui I. L. Caragiale. Premiera filmului a avut loc pe 23 octombrie 1924, la cinematograful „Bulevard-Palace”. Publicul şi presa l-au primit cu entuziasm, remarcând, în afara muncii regizorului şi a operatorului (Vasile Gociu), câteva creaţii actoriceşti: George Aurelian în rolul seminaristului Niţă și Ion Niculescu-Brună, în rolul lui Mitu.

Jean Mihail

Cel de-al doilea film al lui Jean Mihail, “Manasse”, ecranizare a piesei cu acelaşi titlu a lui Ronetti Roman (pseudonimul lui Aron Blumenfeld), face parte din puţinele pelicule de la începuturile cinematografiei românești care s-au păstrat în arhive. În film, rolul principal este interpretat de Romald Bulfinski, alături de Maria Ciucurescu (Sara), Ion Constantiniu (Emil Horn), George Aurelian (judecătorul Frunză), Al. Finţi (Lazăr), Dorina Demetrescu (Lelia). Pentru că Manasse” este printre producţiile cele mai interesante ale filmului mut din România, merită a fi amintite condiţiile în care a fost făcut.

Jean Mihail

Platoul de filmare a fost scena teatrului Comedia (Compania Bulandra), iar decorurile, mobila și recuzita au fost împrumutate de la teatru. Filmările începeau noaptea, după terminarea spectacolului, şi ţineau pâ a doua zi dimineaţa, când teatrul îşi relua repetiţiile. Pentru iluminarea decorurilor erau folosite unele reflectoare improvizate, altele fiind împrumutate de la diverse ateliere fotografice din Bucureşti, dimineaţa fiind restituite fotografilor.

Regizorul îşi începea munca machind el singur o mare parte dintre interpreţi. În perioada filmului mut, numele lui Jean Mihail a reapărut pe ecran în producţii realitate și de diverse companii străine care îşi trimiteau reprezentanţii în România: în 1927, Lia”, în care George Vraca are o creaţie remarcabilă, în 1928, Povara”, avându-i ca interpreţi principali pe Elvira Godeanu şi V. Valentineanu, în 1929, poemul cinematografic “Viața unui oraş”, cu un singur actor, Geo Maican, celelalte roluri fiind interpretate de amatori.

Cea mai promovată operă a regizorului a fost „Chemarea dragostei(titlul de lucru a fost “Rapsodia română), care a însemnat debutul lui în filmul cu sunet. Înregistrarea vocilor a fost realizată la studiourile „Hunnia“ din Budapesta, iar pelicula i-a avut printre interpreţi pe Emma Romano, Ion Manu, Stroe Atanasiu, pe baritonul Al. Lupescu şi pe celebrul lăutar Zavaidoc.

Emma Romano, al cărei nume este astăzi necunoscut, a fost o artistă de mare talent în perioada interbelică, cu un debut strălucitor în cinematografie în rolul principal din „Roumanie… terre d’Amour”, film francez realizat de Casa Gaumont.

Presa a urmărit cu mare interes producția din 1931, ținându-și la curent cititorii aproape zi de zi cu evoluția filmărilor:

Jean Mihail a turnat în elegantul și modernul decor al barului „Savoy” o scenă fastuoasă de ansamblu pentru noul său film sonor „Chemarea Dragostei” (Rapsodia Română). Marele bariton român Al. Lupescu a cântat un tango, special compus pentru film de Ansaldo.

Scena a fost filmată cu concursul corului de cazaci Wladimiroff, sub conducerea baronului Victor Bode Wladimiroff și al orchestrei Savoy Argentine Band. Figurația și rolurile secundare au fost furnizate regizorului de către serviciul special de plasare al revistei noastre (Casting Service).

Au asistat la filmare reprezentantul ziarului cinematografic „Licht Bild Bühne” din Berlin, al revistei „Filmspiegel”, „Cinémande” (Paris), etc., etc. Revista „Cinema” a fost reprezentată prin doi redactori și prin… interpretul principal al filmului, dl. Paul Constantin, care își face debutul promițător pe ecran în acest film. Partenera colegului nostru de redacție este doamna Emma Romano, de la Teatrul Național.

Pentru filmare s-au instalat la „Savoy Bar” reflectoare speciale. Iscusitul operator Josef Bertok semnează fotografia filmului. S-a lucrat de la ora 4 după amiază până la 4 jumătate dimineața (sau mai bine zis, noaptea), fără întrerupere și filmarea a decurs civilizat, în perfectă ordine.

Chemarea Dragostei”, care va ieși în exclusivitate la „Metro-Goldwyn”, promite a fi cel mai bun film din câte a realizat până astăzi regizorul Jean Mihail”.

*** Cinema, ianuarie 1931

Jean Mihail

În 1933, în pauza de trei săptămâni dintre două filme la care lucra la studiourile „Hunnia” din Budapesta, Jean Mihail a fost angajat să realizeze filmul poliţist „Trenul fantomă”, promovat ca „primul film complet vorbit în limba română”. Avându-l colaborator la scenariu pe Victor Eftimiu, iar în distribuţie actori de frunte ca Tony Bulandra și Gh. Storin, pelicula s-a impus ca o realizare remarcabilă.

În 1934, în colaborare cu N.D. Cocea, a regizat versiunea românească a filmului Prima dragoste”, apoi s-a îndreptat spre documentar, realizând pelicule precum Privelişti din Deltă” sau “C.F.R. – o simfonie a muncii”, după un scenariu de Ionel Teodoreanu.

Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, regizorul a realizat documentarul Rapsodia rustică” (1945), clasat pe locul al II-lea la Festivalul internaţional al filmului de la Cannes din 1946.

Au urmat mai multe filme de propagandă, adaptate cerințelor impuse de noul regim instaurat în România, printre care “Poporul român în luptă pentru democrație” (1946), Naţionalizarea” (1948), “Anul 1948”, după un scenariu de Geo Bogza (1951) sau “Cu fruntea în soare” (1952).

Realizarea de filme artistice a reluat-o în 1952, cu pelicula “Bulevardul fluieră vânt” (scurt metraj), urmată, un an mai târziu, de „Brigada lui Ionuț” și de Râpa dracului”.

Jean Mihail s-a stins din viață pe 12 martie 1963, la București. În amintirile sale, regizorul scria:

Filmul românesc dintre cele două războaie a existat. Cu rezultate mai slabe, cu rezultate mai bune, el a existat, a însemnat totuși o realitate. Era făcut pentru acei oameni ale căror palme băteau tactul inimii fără să se teamă că pielea mănușilor se va plesni pe degete, era făcut pentru norodul anonim, nu pentru coconetul care venea la cinematograf să-și arate pasărea din pălărie, nici pentru domnii cu sacoul englezesc tăiat după ultimul jurnal.Pentru dumnealor, existau alte soiuri de filme, nu cu „paysans roumains“.

DS TW
No comments

leave a comment