Părintele Galeriu s-a născut pe 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeși, în județul Bacău, în familia unor țărani evlavioși, și a urmat școala primară în comuna natală. S-a înscris la seminarul teologic „Sf. Gheorghe” din Roman și apoi la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1942. În 1943 a fost hirotonit preot în satul Podu Văleni din județul Prahova, după ce, în același an, s-a căsătorit cu Agripina, care îi va fi alături până la sfârșitul vieții și care îi va dărui patru băieți, Narcis, Rodion, Ciprian şi Serafim. Argentina Galeriu era orfană, absolvise Institutul Elena Doamna și în primii ani ai căsniciei a fost învățătoare în cătunul Podu Văleni. După patru ani, Constantin Galeriu a devenit preot la Parohia „Sf. Vasile” din Ploiești, iar familia s-a mutat în oraș, într-o casă cu chirie.
Tânărul preot a fost arestat în noiembrie 1949 și condamnat la 3 luni de închisoare pentru că îl ascunsese pe unul dintre liderii liberali locali în timpul prigoanei comuniste, apoi a fost reținut din nou în august 1950 pentru o scurtă perioadă de timp.
Pe 16 august 1952 a fost pentru a treia oară arestat și condamnat la 60 de luni de închisoare, fiind trimis în lagărele de muncă de la Canal. De această dată, părintele Galeriu a fost acuzat pentru activitatea sa în Partidul Național Liberal (aripa Petru Bejan), pentru că fusese membru al delegaţiei permanente a formațiunii în anul 1946.
Pe 16 ianuarie 1953 Constantin Galeriu a fost trimis la muncă obligatorie în colonia Peninsula-Valea Neagră de la canal, iar după câteva luni, pe 13 octombrie, a fost mutat la centrul de triere Văcăreşti de la Bucureşti. Părintele a fost eliberat din detenție după zece zile, pe 23 octombrie, primind permisiunea să revină la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Ploieşti.
Despre arestarea din august 1952, fiul său, medicul Rodion Galeriu își va aminti: “Toți copiii, eram patru, împreună cu mama, ne-am dus la mănăstirea Cheia (…). Am ajuns acasă și acasă toate lucrurile erau răscolite. Și tata nu era. Din clipa arestării tatei noi am rămas fără vreun fel de suport material…. Cei de la biserică, ceilalți trei preoți au avut mare grijă de noi, știu despre un om care venea în fiecare zi și ne aducea o pâine. Noi eram o familie de patru copii, dintre care unul foarte mic, Serafim, născut în 1950… Nu i s-a intentat process, nu există acest lucru. În momentul în care a fost arestat, în anchetele la care a fost supus și interogatoriile la care a fost supus, i se cerea să renunțe la tot ceea ce crede… I se spunea că copiii lui vor deveni cerșetori, soția lui va face trotuarul ca să poată câștiga banul din care să trăiască, iar el va fi exterminat”.
Din 1974 părintele Galeriu a fost numit preot paroh la Biserica Sfântul Silvestru din București, aflată în apropiere de Bulevardul Dacia, în zona fostei mahalale Silvestru. Prima biserică ridicată aici a fost clădită prin strădania unui anume jupân Pârvan și a soției lui, Stanca, în anul 1743. Fondatorii bisericii erau boiangii, negustori înstăriți, și trecuseră printr-o grea încercare după ce toți cei șapte copii ai lor muriseră în timpul unei epidemii de ciumă. Clădirea a fost grav afectată de cutremurele din 1802 și 1829, astfel că frații Ilie și Dimitrie Stamatiu au finanțat construcția unei noi biserici pe același loc, lăcașul de cult fiind finalizat pe 15 martie 1839. Biserica Silvestru a trecut printr-un amplu proces de consolidare în perioada 1904 – 1907, responsabil de lucrări fiind arhitectul Paul Petricu.
Mutat la București, în 1960 părintele Galeriu devine doctorand la Institutul Teologic, obține titlul de doctor în teologie în 1973, apoi este numit profesor titular la institut, poziție pe care o deține până în 1991.
Pe 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar din 1992 a fost profesor consultant și conducător de doctorate la Universitatea București.
Părintele Constantin Galeriu a murit pe 10 august 2003, la vârsta de 85 de ani, iar soția sa, Argentina Cristina Galeriu, a încetat din viață în 2019, la vârsta de 93 de ani, după ce își pierduse trei dintre cei patru copii: Marius, Rodion și Serafim.
Părintele Galeriu a fost o figură luminoasă a ortodoxiei românești, acceptând deseori să participle la emisiuni de televiziune, la conferințe și întâlniri cu tinerii, și slujind, în același timp, cu mare har în biserica Sfântul Silvestru.
Fișele matricole penale sunt extrase din arhivele IICMER.
