HomeVizionariiScriitoriSamson Bodnărescu, blândul prieten al lui Eminescu. În ce împrejurare l-a rugat poetul “să spună adevărul”

Samson Bodnărescu, blândul prieten al lui Eminescu. În ce împrejurare l-a rugat poetul “să spună adevărul”

Samson Bodnărescu
DS TW

Mihai Eminescu a avut numeroși prieteni, iar printre ei s-a numărat și Samson Bodnărescu, poetul născut în comuna Golănești de lângă Rădăuți pe 27 iunie 1840, într-o familie de țărani plugari.

Tânărul a studiat la Cernăuți, Viena (1867 – 1869) și Berlin, unde în 1870 a obținut doctoratul în filozofie. Întorcându-se la Iași, a ocupat pe rând postul de director al bibliotecii, pe care vor fi numiți ulterior și D. Petrino și Eminescu, colaborând în acei ani la revista Convorbiri Literare. Din 1874, a fost director la Școala normală de la Trei Ierarhi, unde i-a găzduit pe Eminescu și pe Miron Pompiliu.

Legăturile mai strânse cu poetul datează din anii 1874 – 1876, când cei doi participau la ședințele literare ale „Junimii“. Ulterior, Samson Bodnărescu a devenit profesor la Pomârla (Dorohoi), și apoi director al școlii din localitate. Pe 26 noiembrie 1876, Eminescu, care fusese dat în judecată pentru administrarea incorectă a bibliotecii centrale, îi trimitea din Iași o scrisoare în care, printre altele, îi spunea:

Dragă Samsoane,

Când vei fi interogat, te rog spune adevărul. Nu evaziv, nu încurcat, căci toată responsabilitatea civilă e o copilărie alături cu urmările ce le-ar avea pentru mine un singur neadevăr ce l-ai spune. Un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viața și să-mi răpească onoarea“.

Din 1879, Samson Bodnărescu a fost director al liceului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, unde a funcționat timp de 23 de ani, pâpe 3 martie 1902, când a încetat din viață.

În 1881, a vrut să-l smulgă pe Eminescu din munca obositoare de la ziarul „Timpul”, despre care știa din scrisorile Veronicăi Micle adresate soției sale, din relatările amicilor și din discuțiile avute cu poetul la București. Soția lui Bodnărescu, Eugenia Frangulea, a fost o prietenă foarte apropiată a iubitei poetului și a insistat, la rândul ei, pentru a-i oferi poetului o găzduire caldă la Pomârla.

Bodnărescu i-a scris lui Titu Maiorescu să intervină ca Eminescu să fie numit profesor în comuna botoșăneană, unde ar fi avut alte condiții de trai.

Reproducem o parte din scrisoare:

Pomârla 3/4, 1881

Stimabile D-le Maiorescu,

Cred, că prin (pentru) amicul nostru Eminescu va fi un post de profesor în Pomârla bine ocupat și, de aceea, vă rog:

Primo – să îl faceți pe el să se hotărască pentru aceasta, secundo – să-l ajutați spre a-l dobândi… Eu am cerut pentru anul viitor școlar doi profesori și anume unul de limbile clasice și unul de Matematice. Eminescu va fi bun profesor de istorie universală, mai târziu va putea preda filozofia și, în clasele inferioare, latina. Chiar acum, întâlnindu-mă cu Ianov și pomenindu-mi de Eminescu, eu i l-am cerut numaidecât. Fiți dumneavoastră bun și interveniți pe lângă Pogor, Ianov și Suțu, căci sunt sigur că astfel va fi Eminescu în Pomârla…

Samson Bodnărescu

Scrisoarea n-a avut niciun rezultat. Eminescu a fost însă la Pomârla, în vizită la prietenul său. Amintirile bătrânului învățător Gafițanu din Hilișău – Dorohoi, absolvent în 1886 al liceului„Anastasie Bașotă“ din Pomârla, transmise de fiul său, profesorul D. Gafițanu de la Iași, păstrează viu momentul:

În anul 1884, își amintea foarte bine învățătorul Gafițanu, eram elev în clasa a V-a a liceului „Anastasie Bașotă“ din Pomârla. În una din duminicile lunii mai, cam între orele 8 – 9 seara, am văzut intrând în ograda liceului o trăsură cu un domn care, coborând, s-a dus la locuința directorului Samson Bodnărescu.

A doua zi dimineața, ora întâi, aveam limba română. Profesorul care preda era Samson Bodnărescu, directorul liceului. Puțin după ce a sunat de intrare, se deschide ușa și intră în clasă directorul însoțit de un domn, călătorul din ajun. După (…aceea) directorul s-a adresat către noi:

– Elevi, vă recomand pe domnul Mihai Eminescu.

Noi, elevii, l-am salutat frumos. Îl cunoșteam din cititul poeziilor lui, care nu mai ajungeau trecând din mână în mâ. Din clasa noastră, directorul l-a condus la toate clasele existente în acel timp. Eminescu a rămas la Pomârla mai multe zile…”.

Despre această vizită a poetului la Pomârla a vorbit și dr. Ioan Popescu din Piatra, un alt fost elev al liceului „Anastasie Bașotă”. Acesta povestea , în cinstea acelei vizite, Bodnărescu a plantat un castan în fața camerei în care a fost găzduit Eminescu. „Dar într-o dimineață, spune dr. Ioan Popescu, după plantarea castanului, venind la școală pe la orele 7.30, găsesc elevii interni în recreația de după masa de dimineață discutând în liniște, față de gălăgia enormă ce făceau de obicei în recreații, și comentând sosirea poetului Mihai Eminescu ca musafir al directorului.

Foarte probabil, directorul prevenise pe elevii interni să păstreze liniște cât va sta Eminescu“. Un alt fost elev al lui Bodnărescu, D. Monastireanu, își amintea:

Știu că poetul Mihai Eminescu, venind pe când era deja bolnav la liceul din Pomârla, unde învățam, la prietenul său Samson Bodnărescu, pe atunci directorul liceului, s-a interesat dacă e internat copilul Mihai, fiul paznicului Lăzăreanu, cărui copil îi purta interes și îi arăta o deosebită tandrețe“.

*** Clopotul, 1966

Aproape întreaga activitate literară a lui Bodnărescu s-a desfăşurat între anii 1869 – 1879, la „Convorbiri literare”. În 1884, şi-a publicat operele într-un volum ce conţinea versuri şi două tragedii. Necunoscută a rămas drama sa, „Grigore Ghica Vodă”, despre care un biograf a scris în ziarul «Deşteptarea» că a fost scrisă la Putna şi citită în «Junimea», unde „a deşteptat ideea serbării centenare, săvârşită prin punerea pietrei comemorative pe locul decapitării acestui domn”. Acelaşi biograf menționa că au rămas în manuscris, după moartea dascălului, mai multe poezii şi două fragmente dramatice: „Urmaşii lui Alexandru cel Bun” şi „Anticrist”.

Samson Bodnărescu

La începutul anilor ‘30, bătrâna doamnă Eugenia Frangulea, soția profesorului, i-a încredințat istoricului literar Ilie Torouțiu de la revista Convorbiri literare o scrisoare inedită pe care Mihai Eminescu i-o trimisese lui Samson Bodnărescu și mai multe epistole pe care ea însăși le primise de la Veronica Micle, care îi fusese prietenă.

DS TW
No comments

leave a comment