Vasile Urseanu, amiralul pasionat de astronomie care a creat primul observator astronomic din România, s-a născut pe 9 ianuarie 1848 la Bucureşti și a făcut parte dintr-o veche familie care a adus preţioase servicii ţării. După ce a absolvit clasele secundare la liceul Sf. Sava, tânărul a îmbrăţişat cariera militară, orientându-se spre marină. Admis la şcoala navală din Brest (Franţa), s-a remarcat încă din primii ani de studiu datorită aptitudinelor sale și a fost îmbarcat pe “Jean Bart”, vasul-şcoală de aplicaţie al marinei franceze, cu care a vizitat porturile Sfânta Elena, Capul Bunei Speranţe, Rio de Janeiro, completându-și astfel instruirea practică.
Revenit în țară la vârsta de 29 de ani, ofiţerul a devenit comandant al yachtului “Ştefan cel Mare” în timpul Războiului Ruso-Turc (1877 – 78), primind însărcinarea de a transporta trupele din Basarabia pe teritoriul românesc. A fost numit apoi director al Pirotehniei Armatei şi a primit misiunea de a instala bateriile de la Calafat, fiind comandantul celei ce purta numele “Renașterea”.
Datorită faptelor din timpul Războiului pentru Independență, Vasile Urseanu a fost decorat cu “Steaua României”, a fost avansat la gradul de locotenent-comandor şi numit comandant superior al bateriilor de marină, organizând detaşamentele pe vase pentru trecerea trupelor dincolo de Dunăre.
Înaltul ofițer a fost trimis apoi cu o misiune specială pe lângă printul Serbiei, Milan Obrenovici, iar mai târziu, după încheierea războiului, când Regele Carol a decis fondarea Marinei militare, a fost însărcinat să supravegheze construcția mai multor vase comandate de Regatul României la Londra, printre care şi bricul Mircea, al cărui comandant a devenit mai târziu.
Ion Ghica, trimisul diplomatic României la Londra la acel moment, i-a scris comandorului Urseanu cu ocazia botezului vasului: “Facă cerul ca fericita călătorie a lui “Mircea” pe marea cea mai periculoasă să fie de bun augur şi să deschidă României o eră de acţiune asupra mărilor. Urez tinerilor argonauţi de sub conducerea şi direcţiunea voastră un viitor glorios şi mare, rugându-vă să primiţi frăţeştile şi cumetreştile mele salutări”. (30 iulie 1883)
Comandorul Vasile Urseanu a fost și comandantul crucișătorului Elisebeta, străbătând Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, în cea mai lungă călătorie pe care un vas românesc de război o făcuse până la acel moment.
În 1898, a fost avansat la gradul de contraamiral, fiind desemnat inspector general al porturilor şi navigaţiunii, dar după doi ani a decis să renunțe la funcțiile din Marina militară, trecând în rezervă. În 1912, Urseanu a fost înaintat la gradul de vice-amiral în rezervă şi în 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, a fost mobilizat din nou pe lângă Marele Cartier General al Armatei.
Vasile Urseanu a încetat din viață pe 26 septembrie 1926, la vârsta de 77 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Ziarele epocii au consemnat:
“Anunţăm cu adâncă părere de rău că aseară, duminică, a încetat din viaţă, după o grea suferinţă, vice-amiralul Vasile Urseanu, la locuinţa sa din Bulevardul Lascar Catargiu No. 33. Regretatul dispărut, de când se retrăsese din cadrele active ale armatei, a fost membru devotat şi statornic al Partidului Naţional Liberal”.
Numele lui a rămas viu în amintirea bucureștenilor datorită gestului generos pe care l-a făcut văduva sa, doamna Ioana (Jeanne) Urseanu, președinta Societății Femeilor Ortodoxe Române secția Visarion, care a donat municipalității superba locuință a familiei de pe Bulevardul Lascăr Catargiu, în vederea înfiinţării unei “Pinacoteci municipale”. Ridicată în 1910, după planurile arhitectului I. Berindei într-un stil impresionant, reședința Urseanu a fost amenajată ca pinacotecă în vara anului 1933, printr-un decret semnat de regele Carol al II-lea. Clădirea era prevăzută cu o cupolă astronomică cu un diametru de cinci metri, înzestrată cu o lunetă, a doua ca mărime şi putere din întreaga ţară, prin care Vasile Urseanu cerceta cerul, “nostalgic după trecutului său marinăresc”.
După dispariția amiralului, cupola nu a mai fost folosită mult timp. De-abia în 1940, datorită iniţiativei profesorului I. G. Vântu, primarul Capitalei de la acea vreme, luneta astronomică a fost redată cercetătorilor în astronomie.
Clădirea din Bulevardul Lascăr Catargiu găzduieşte astăzi Observatorul Astronomic și poartă numele amiralului Vasile Urseanu, primul preşedinte al Societăţii Astronomice Române, fiind condus de o echipă de cercetători pasionați care fac cinste ilustrului lor înaintaș.
Surse:
Ziarul Științelor și Călătoriilor, 1912
Viitorul, 1926
România, 1940
Curentul, 1941
Flacăra, 1955, 1986
Știință și Tehnică, 1056, 1958, 1983
