Cu figura ei enigmatică, Veronica Lake a devenit în anii ’40 un simbol inconfundabil al filmului noir și al feminității de la Hollywood. A cunoscut faima într-un timp scurt, cucerind ecranele cu un amestec de fragilitate și mister greu de imitat. Deși imaginea sa a devenit iconică, viața personală a actriței a fost marcată de instabilitate, decizii riscante și un picaj abrupt.
Veronica Lake a venit pe lume pe 14 noiembrie 1922 în cartierul Brooklyn din New York și a fost fiica lui Harry Eugene Ockelman, un inginer de origine germană care lucra pentru o companie petrolieră. Bărbatul a murit într-o explozie în Philadelphia, în 1932, iar mama fetiței, Constance Frances Charlotta, s-a recăsătorit un an mai târziu cu Anthony Keane, un jurnalist de origine irlandeză.
Familia a locuit în localitatea Saranac Lake din statul New York, unde copila a fost înscrisă la St Bernard’s School. A fost apoi trimisă la Villa Maria, un internat catolic pentru fete din Montreal, Canada, de unde a fost exmatriculată. Actrița a povestit mai târziu că a urmat cursurile Universității McGill și un curs pregătitor de medicină, pentru că și-ar fi dorit să devină chirurg, dar a fost nevoită să renunțe la planuri. După ce tatăl ei vitreg s-a îmbolnăvit, familia s-a mutat în Miami, Florida, unde adolescenta a urmat liceul, în acea perioadă devenind cunoscută pentru frumusețea ei delicată.
În 1938, cei trei s-au mutat în Beverly Hills, California. Veronica s-a împrietenit cu o fată pe nume Gwen Horn și a însoțit-o pe aceasta la o audiție la studiourile RKO, unde cea remarcată de producători a fost ea. Un an mai târziu, a apărut în piesa „Thought for Food”, apoi a jucat în filmul „Sorority House”, dar apariția ei a fost tăiată la montaj.
Tânăra i-a atras atenția regizorului secund Fred Wilcox, care a filmat-o în timpul interpretării într-o piesă de teatru și i-a arătat proba unui impresar. Acesta, la rândul său, a arătat înregistrarea producătorului Arthur Hornblow Jr., care căuta o actriță pentru rolul unei cântărețe din filmul “I Wanted Wings”. Pelicula avea să o transforme pe adolescentă într-o vedetă. Chiar înainte ca filmul să intre în cinematografe, a fost supranumită „descoperirea anului 1941”, dar în continuare ea nu credea că va avea o carieră în actorie și spunea că se va întoarce să studieze medicina.
După un an, Paramount a distribuit-o într-un thriller, „This Gun for Hire”, care a avut mare succes. Actrița avea o personalitate complexă și dobândise reputația că e dificil să lucrezi cu ea. Eddie Bracken, colegul său din „Star Spangled Rhythm”, spunea: „Era cunoscută sub numele «The Bitch» și își merita titlul”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și-a schimbat coafura “peek a boo”, care devenise marca ei, în momentul în care guvernul a început o campanie pentru a încuraja femeile care lucrau în fabricile din industria de război să adopte coafuri mai practice. În acea perioadă actrița a călătorit pe întreg teritoriul Statele Unite pentru a strânge bani pentru efortul de război.
În 1944, a jucat rolul unei spioane naziste, Dora Bruckman, în filmul „The Hour Before the Dawn”, dar pelicula nu a fost bine primită de critici. Începuse să bea mult în acei ani și mulți producători refuzau să lucreze cu ea.
După război, a jucat în alte câteva filme, a revenit la vechea ei coafură, “peek-a-boo”, dar, în 1948, Paramount a decis să nu-i reînnoiască contractul.
Actrița s-a mutat la 20th Century Fox, a fost distribuită în filmul “Slattery’s Hurricane”, însă, din cauza problemelor financiare, fiscul american i-a confiscat casa și, aflată în pragul falimentului, a decis să plece la New York.
Se căsătorise în 1940 cu directorul artistic John S. Detlie, cei doi având împreună o fiică, Elaine, și un fiu, Anthony, care a murit la doar câteva săptămâni. Cuplul a divorțat în decembrie 1943 și un an mai târziu vedeta s-a recăsătorit cu regizorul Andre DeToth, cu care a avut doi copii. În acea perioadă a obținut licența de pilot și mai târziu a zburat singură între Los Angeles și New York. Cei doi s-au despărțit în 1952, iar următorul partener a fost compozitorul Joseph Allan McCarthy, cu care s-a căsătorit în 1955, dar a divorțat și de el după patru ani de mariaj.
După cel de-al treilea divorț, cariera actriței s-a încheiat. Locuia în hoteluri ieftine din New York City, a fost arestată de mai multe ori pentru că a fost găsită beată pe străzi și pentru că avea “un comportament dezordonat”. În 1962, un reporter newyorkez a întâlnit-o la Hotelul Martha Washington din Manhattan, unde lucra ca chelneriță. Jurnalistul a publicat povestea fostei dive de la Hollywod, fanii filmelor ei s-au mobilizat și i-au trimis bani pentru a o ajuta să supraviețuiască, dar ea i-a returnat integral, explicând că este „o chestiune de mândrie” și nu-i nicio rușine să muncești.
În 1966, actrița a primit o slujbă temporară ca moderatoare a unui show de televiziune în Baltimore, Maryland. A mers apoi în Bahamas pentru a vizita un prieten și a rămas acolo pentru câțiva ani. În 1969, și-a publicat memoriile, “Autobiografia Veronicăi Lake”, în care vorbește deschis despre carieră, despre căsniciile eșuate, despre poveștile de dragoste cu Howard Hughes, Tommy Manville și Aristotel Onassis, despre alcoolism și despre sentimentul de vinovăție care încă o apăsa pentru că nu petrecuse suficient timp cu copiii ei exact atunci când aceștia aveau mai mare nevoie de ea.
În iunie 1973, Veronica Lake a mers la medic plângându-se de dureri de stomac. Doctorul a descoperit că suferea de ciroză hepatică și imediat a fost internată la Centrul Medical al Universității din Vermont.
Frumoasa divă a anilor ‘40, care avea doar 51 de ani în acel moment, s-a stins din viață după o lună, pe 7 iulie 1973, și a fost apoi incinerată, conform dorințelor ei, cenușa fiind împrăștiată în largul coastei Insulelor Virgine.
Puteți citi și:
Diva și mogulul de presă, povestea reală a unei iubiri celebre. Cheia filmului Citizen Kane
