Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și împărăteasa Alexandra Feodorovna au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. O problemă care complica viața familiei imperiale până la venirea pe lume a fiului lor era cea succesiunii, astfel că nașterea lui Alexei, pe 12 august 1904, a fost văzută ca o binecuvântare. Bucuria apariției tânărului moștenitor al tronului a fost însă de scurtă durată, pentru că mezinul suferea de hemofilie, care era netratabilă la acel moment și ducea în mod inevitabil la o moarte prematură.
Familia imperială a ales să nu divulge nimănui din afara palatului detalii despre starea sănătății țareviciului, însă, disperată, țarina Alexandra a căutat ajutor pretutindeni și l-a găsit la călugărul Grigori Rasputin. Părea că acesta poate să-l ajute pe copil când se simțea rău, iar în scurt timp împărăteasa a devenit din ce în ce mai dependentă de acest vraci și de sfaturile lui, despre care credea că vin direct de la Dumnezeu.
În timpul pelerinajului la Moscova, locul încoronării fondatorului dinastiei Romanov, cu ocazia sărbătoririi tricentenarului familiei domnitoare, țareviciul Alexei a suferit o criză provocată de hemofilie exact în momentul în care convoiul imperial parcurgea pe jos ultimele sute de metri înaintea intrării în Catedrala Uspensky.
Procesiunea s-a oprit în mijlocul mulțimii de preoți pentru ca tânărul moștenitor să fie luat în brațe de ofițerii din garda cazacilor, iar din public în acest moment s-au auzit exclamații de uimire.
Olga, prima născută a cuplului, venise pe lume pe 15 noiembrie 1895, și purta titlul de “Alteță Imperială”, fiind mai înaltă în rang față de toate prințesele din Europa care erau “Altețe regale”. Familia, prietenii și servitorii îi spuneau însă fetei pe numele mic sau foloseau diminutivele rusești “Olișka” sau “Olya”.
Olga și sora sa mai mică, Tatiana, erau cunoscute în casă sub numele de “Marea pereche”, iar surorilor mai mici, Maria și Anastasia, li se spunea “Mica pereche”.
Olga era pasionată de literatură și, spre deosebire de cei patru frați ai ei, îi plăcea școala, își idolatriza tatăl și purta în permanență la gât un colier cu icoana Sfântului Nicolae. Ca și frații ei, juca tenis și înota în timpul vacanțelor de vară. Regina Maria, care a întâlnit-o pe Olga și pe surorile sale când familia imperială a vizitat România în 1914, a comentat în memoriile sale că fetele erau naturale și sigure pe ele când țarina Alexandra nu era prezentă, însă atunci când aceasta apărea, “întotdeauna păreau a-i urmări expresia pentru a se asigura că acționează în conformitate cu dorințele ei.” Olga avea părul castaniu-deschis, ochi albaștri și o față largă și era considerată mai puțin drăguță decât surorile sale, Maria și Tatiana. În timpul adolescenței, fata a avut mai multe flirturi nevinovate, dar nobilii de la curtea imperială bârfeau deja despre viitoarea ei căsătorie.
În noiembrie 1911 a avut loc un bal mascat la Livadia pentru a sărbători aniverarea de 16 ani ai Olgăi și intrarea ei în societate, iar înaintea Primului Război Mondial au existat chiar câteva discuții în legătură cu o posibilă căsătorie între Marea Ducesă și Prințul Carol al II-lea al României, însă ea nu l-a plăcut pe Carol. În timpul vizitei în România prințesa imperială a discutat puțin cu prințul moștenitor și a mărturisit apoi că nu este deloc interesată de el. Nici Regina Maria a României nu a fost impresionată de ducesă, găsind manierele ei “prea bruște”, iar fața “nu prea drăguță”.
Eduard, fiul cel mare al regelui George al V-lea al Angliei, și Prințul Alexandru al Serbiei au fost, de asemenea, potențiali pretendenți ai fiicei țarului, deși niciunul nu a fost luat în serios. Olga s-a îndrăgostit de un anume Pavel Voronov, ofițer pe iahtul imperial Standart, însă o astfel de relație era imposibilă din cauza diferenței uriașe de rang. Voronov s-a logodit câteva luni mai târziu cu o doamnă de onoare a țarinei. În ziua nunții, Olga a scris în jurnal: “Dumnezeu să-i aducă noroc iubitului meu”. Tatiana, cea de-a doua fiică a cuplului imperial, era înaltă și subțire, cu păr castaniu și ochii de un albastru-gri închis, era rafinată, elegantă și considerată cea mai frumoasă dintre cele patru Mari Ducese. Ca și ceilalți copii Romanov, Tatiana a fost crescută în austeritate, dormea într-un pat de campanie, fără perne și făcea baie cu apă rece dimineața. Dintre toate surorile, Tatiana era cea mai apropiată de mama sa și a fost considerată fiica favorită a țarinei.
Marea Ducesă Maria Nicolaevna, următoarea fiică a cuplului, s-a născut pe 26 iunie 1899. La ocazii speciale, Maria și Anastasia, cea mai mică dintre surori, erau îmbăcate aproape la fel, purtând variante diferite ale aceluiași model de rochie. Maria era dominată de sora cea mică, energică și temperamentală, și, la fel ca mama sa, purtătoare a genei hemofiliei.
În timpul Primului Război Mondial, împreună cu Anastasia, Maria a vizitat soldații răniți aflați la un spital privat amenajat la Țarskoe Selo. Cele două adolescente erau prea mici pentru a deveni asistente ca mama și surorile lor mai mari, așa că jucau dame și biliard cu soldații.
Venirea pe lume a celei mai mici dintre fiicele țarului, Anastasia, a provocat o mare dezamăgire părinților și întregii familii imperiale, pentru că toți așteptau un fiu care să devină moștenitorul tronului.
Țareviciul Alexei s-a născut la 12 august 1904 și a fost cel mai mic din cei cinci copii și singurul fiu al cuplului imperial. Baby, cum i se spunea în familie, a fost botezat pe 3 septembrie 1904 la capela Palatului Peterhof, nașii săi principali fiind bunica paternă și unchiul său, Marele Duce Alexei Alexandrovici.
Tutorele lui, profesorul Pierre Gilliard, scria despre prinț că este unul dintre cei mai frumoși copii imaginabili, cu buclele lui blonde, ochii mari, gri-albaștri umbriți de gene lungi. Hemofilia de tip B de care suferea copilul l-a adus în preajma familiei imperiale pe Grigori Rasputin, care a fost considerat de către țar și țarină ultima speranță pentru vindecarea micuțului.
Până atunci, cei doi părinți căutaseră neîncetat un tratament pentru însănătoșirea fiului lor și când au auzit că acest călugăr avea puterea de a vindeca prin rugăciuni au apelat la el încrezători că starea țareviciul se va îmbunătăți măcar parțial.
Țarul Nicolae îl numea pe Rasputin prietenul nostru, probabil un semn al încrederii de care se bucura în ochii membrilor familiei imperiale. Rasputin a avut asupra țarinei Alexandra o influență uriașă, mai ales după ce Alexei a fost atacat de o albină în vara anului 1905. Legenda spune că Rasputin ar fi alergat în ajutorul băiatului și ar fi strigat “Înțeapă-l și vei muri!”, iar albina a zburat din preajma bolnavului, iar această întâmplare a fost interpretată ca o manifestare a puterilor miraculoase ale controversatului călugăr.
