„La 31 Mai 1738 fu la Bucureşti, la orele 9.30 de dimineaţă, un înspăimântător cutremur de pământ. Vechea Curte domnească atunci a crăpat pentru prima oară şi o mulţime de case şi biserici se dărâmară. Fură minuni dumnezeieşti prin toată ţara: împrejurul Buzăului pământul se deschise şi aruncă din adâncuri un fel de „metal”, care avea culoarea aurului; trei femei fură înghiţite, la Văleni de Munte, într’o crăpătură a pământului, care se deschise deodată. Mai multe zile de-a rândul sguduirile continuară, dar nu tot atât de tari. Lumea era îngrozită. Lângă Bucureşti pământul se deschise şi rămase ca o prăpastie”.
Şi mai departe: „La 26 Martie 1790 (după Zodiac ar fi trebuit să fie la 1789 n.a.) noaptea, cutremur cumplit, care a ţinut un sfert de ceas; la 27 Noembrie 1793, cutremur; la Februarie 1794 iarăşi cutremur. Adăugaţi ciuma, foametea, iernele grele cu zăpadă de şeapte palme (1795) şi veţi avea o slabă idee de cum era starea ţărilor române, la sfârşitul veacului al XVII.
„De altminteri începutul lui 1800 nu fu mai breaz, cum ziceau bătrânii bucureşteni. Într-adevăr, în ziua de Sfânta Paraschiva, într-o marţi, la 14 octombrie 1802, când bucureştenii se pregăteau să primească pe Constantin Voevod Ipsilante, care venea cu domnia nouă de la Constantinopole, într-acea zi pe la 1.30 d. a., Capitala e dărâmată de cutermurul cel mare, cum l-au numit bucureştenii. A durat zece minute, au consemnat, în notele lor, martori oculari.
Cocoşii, câinii, caii, boii dau de mai înainte semne de groază nepricepută şi când au început zguduirile, ceva asurzitor şi nemaiauzit, nişte strigăte, zbierete, mugete, urlete s-au ridicat către ceruri, amestecându-se cu zgomotul duduitorilor care se rostogoleau pe sub pământ, ca-n faimosul tum cardine tellus subsedit, al lui Lucaniu. Fiecare se aştepta ca pământul să-i crape sub picioare şi să-l înghită în adâncurile sale.
Atunci a căzut renumita clopotniţă de la Colţea, „care era podoaba oraşului, cu ceasornic”. Se pare că atunci a căzut şi clopotul cel mare şi că pe urmă, când s-a ridicat molozul, s-a găsit sub clopot ovreiul care vindea mărunţişuri sub gangul Turnului; au căzut cei doi stâlpi mari de la Văcăreşti, Biserica Sf. Gheorghe Nou, Sărindarul, Zlătarii, Mihai Vodă, Sfinţii Apostoli şi mai toate bisericile vechi. A căzut frumoasa clopotniţă de la Radu-Vodă şi clopotniţa de la Biserica Cotrocenilor; a rămas poarta cea mare, trei părţi din ziduri au căzut; s-a dărâmat hanul Şerban Vodă; s-a deschis pământul şi a ieşit apă şi pe alocurea catran.
„Şi în timpul când bucureştenii se zbăteau în groaza viforoasă a unui astfel de cutremur, la Radovan, Constantin Ipsilante, buimăcit şi dânsul, ca toată lumea, intrase în biserica satului şi prăpădind lespezile de mătănii, striga într-una: Doamne! Doamne! Nu pierde poporul tău pentru păcatele mele, ci pe mine numai!”
Iată cum fu cutremurul dela 1802”.
1829:
„La unsprezece ceasuri din noapte s-au întâmplat mare şi înfricoşat cutremur care nu s-au mai pomenit, din care cutremur s-au întâmplat mari pagube“.
„La 1829 noiembrie 14 la zece ceasuri spre ziuă s-au făcut cutremurul mare de s-au descheiat casele noastre din toate închieturile“.
1838:
„Luna ghenar în unsprezece zile, marţi spre miercuri noapte, pe la patru ceasuri s-au cutremurat pămîntul care cutremur au ţinut ca la trei menute cu mare groază“.
„Aşa a fost de grozav încât unele case au căzut, altele au crăpat“.
„Leat 1838 ghenarie 11, trei ceasuri şi patruzecişişapte minuturi, s-au cutremurat pământul aşa de tare şi mult cât a ţinut trei minuturi încât şi clopotul mult a sunat“.
1908:
Ziarul „Universul” a anunţat un cutremur de mare intensitate “difuzat din nord-vest spre sud-est, pe o mare suprafaţă de teren, de la Tr. Severin până-n Dorohoi, cu accentuări la Roman, Adjud, Rm. Sărat. Cetăţenii fugeau de prin case dezbrăcaţi, închinându-se. Femeile fugeau prin curţi şi pe străzi cu copiii în braţe, ţipând. Ceasornicele s-au oprit. Clopotele de la biserici sunau, sunau şi au produs o panică şi mai mare”.
1940:
10 noiembrie — Are loc un cutremur cu o arie macroseismică de 2 milioane kilometri pătraţi. A fost resimţit la Budapesta, Varşovia şi Leningrad. Teritorii cu zguduiri puternice: Bârlad, Focşani, Panciu şi zona delurilor subcarpatice din nordul Ploieştilor. Prof. G. Demetrescu, directorul Observatorului astronomic din Bucureşti, i-a determinat focarul în regiunea Putna, la longitudinea 26°6’ şi latitudinea 45°8’. Cutremurul s-a manifestat prin „zgomot violent de geamuri sparte în ţăndări, fragmente de zidărie prăbuşită, nori de praf, beznă totală, panică mare pentru că oamenii dormeau. Blocurile s-au îndoit de câteva ori în toate direcţiile, pereţii au crăpat, balcoanele s-au prăbuşit, locuitorii s-au refugiat în Cişmigiu cu perne, cu pături şi cu geamantane“.
În Bucureşti s-a prăbuşit un singur bloc: Carlton.
Iată cum este descris momentul catastrofei: „Clădiri solide din beton armat se clătinau ca nişte jucării în bătaia vîntului, zgomote înfricoşătoare ca duduitul de motor, mugete ce răzbăteau din adîncul pământului au însoţit cutremurul. În panică, unii au sărit pe ferestre. Mobilăria, sticlăria s-au distrus. Ceasornicele s-au oprit. Coşurile se prăbuşeau. Crucile de pe biserici de asemenea”.
Locuitorii au fost obligaţi să ridice molozul şi cărămizile din faţa caselor. Au fost trimişi comisari în circumscripţii ca să verifice imobilele în pericol de surpare. Au fost evacuaţi preventiv nenumăraţi oameni. Serviciul salubrităţii a pus la dispoziţie echipe care lucrau la salvarea sinistraţilor. Clădiri avariate: Opera Română, hotelul „Dinu” din faţa Gării de Nord, imobilul Bahory din Şerban Vodă, clădirea Ministerului de Interne, Palatul Justiţiei. Străzi acut afectate: Bulevardul Elisabeta, Calea Victoriei, str. Brezoianu, str. Academiei, str. Biserica Enei, Bulevardul Brătianu, Calea Griviţei, str. Banu Manta, str. Basarab, şos. Ştefan cel Mare, str. Şerban Vodă. Aşezări profund lovite: Ploieşti, Panciu (complet distrus), Focşani (complet distrus), Buzău, Târgovişte, Moreni, Bârlad, Vălenii de Munte, Giurgiu, Galaţi, Craiova.
Sub dărâmăturile blocului Carlton au murit peste 200 de oameni. Au avut de suferit 1 500 de case. Ziarul „Curentul” relatează că după cutremur Capitala părea ieşită dintr-un bombardament
S-au luat următoarele măsuri: pompierii şi armata au fost mobilizaţi pentru salvarea supravieţuitorilor. Medici din Capitală şi din provincie au făcut de gardă tot timpul lângă victime. S-au format echipe de specialişti care să verifice la faţa locului rezistenţa imobilelor şi să ia măsuri de prevenire a altor prăbuşiri. Locuitorii oraşului au fost obligaţi să facă ordine şi curăţenie în faţa caselor şi să le repare! S-au luat măsuri pentru ajutorarea sinistraţilor şi acordarea de credite”.
Despre cutremurul din 1977 există mai multe informații: s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. Cutremurul a făcut 1.570 de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor surse) numai în București.
La nivelul întregii țări a fost înregistrat un număr de 11.300 de răniți și datele spun că aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Cele mai însemnate pagube materiale s-au concentrat în București. unde s-au prăbușit peste 33 de clădiri.
Surse:
Realitatea ilustrată, 1930
Universul, 1940
Gheorghe Ionescu-Gion, Istorie a Bucurescilor (1899)
Puteți citi și:
