Pe 27 martie 2023 s-au împlinit 178 de ani de la naşterea lui Wilhelm Conrad Röntgen, descoperitorul razelor X, iar astăzi se împlinesc 128 de ani de la ziua memorabilă când Röntgen a observat pentru prima dată, pe când lucra în laboratorul de fizică a Universităţii din Würzburg, acea fluorescenţă magică a ecranului care a dus apoi, graţie genialităţii sale, la descoperirea razelor ce îi poartă numele.
„O scânteie a spiritului său a aprins lumina care a luminat viu cărările întunecoase ale ştiinţei şi interiorul corpului omenesc, aducând nenumăraților suferinzi bine şi însănătoşire“ spunea cu drept cuvânt doctorul Rudolph Grashey, un pionier al radiologiei.
Röntgen s-a născut pe 27 martie 1845 în Lennep, un orăşel din Renania inferioară, şi a fost unicul copil al unei familii înstărite. Tatăl, Friedrich Conrad Röntgen, a fost fabricant de postavuri, iar mama, Charlotte Constanţa Frowein, era descendenta unei familii originare din Italia, cu rude în Anglia, Olanda şi Germania. Părinţii au fost înrudiţi, erau verişori. Produsele fabricate de familia Röntgen erau căutate în toată lumea, chiar şi de curţile domnitoare, iar starea materială bună a părinţilor i-a permis să se bucure de o copilărie fără griji. Clasele primare le-a urmat în Olanda, în Apeldoorn, iar liceul la Utrecht. Aici a cunoscut tânărul Röntgen dragostea pentru natură, care nu l-a părăsit până la sfârşitul vieţii, și tot aici a primit şi prima lovitură, o întâmplare fatală care l-a urmărit până la maturitate, provocându-i multe clipe amare.
Era în preajma bacalaureatului când a ajuns, fără a fi vinovat, în conflict cu legile severe ale şcolii şi mai ales cu răutatea unuia dintre profesori. În fond, a fost o glumă nevinovată, obișnuită printre elevi. Unul dintre colegii lui Röntgen desenase în clasă caricatura profesorului, un celibatar înăcrit. Nevrând să divulge numele autorului caricaturii, adolescentul a fost eliminat de la cursuri, iar la examenul de bacalaureat, dat în particular, acelaşi profesor l-a respins și astfel tânărul și-a văzut calea spre universitate închisă.
S-a întors la Apeldoorn unde, nemulţumit de sfatul tatălui său de a deveni comerciant, s-a înscris la şcoala de constructori de maşini. În una dintre plimbările sale, întâmplarea a făcut să cunoască un inginer elveţian, Thomann, care l-a sfătuit să se înscrie la Politehnica din Zürich, unde putea fi primit fără bacalaureat. Această informaţie a fost pentru Röntgen o adevărată revelaţie. Părinţii au fost de acord şi astfel s-a înscris în anul 1865 la Zürich, unde studiul se baza mai mult pe cunştinţe şi aptitudini de specialitate. Anii petrecuţi aici au fost poate cei mai fericiţi. S-a bucurat din plin de libertatea academică, a devenit un alpinist pasionat, a frecventat cercurile studenţeşti și l-au impresionat mult ideile politice şi viaţa liberală din Elveţia.
Tot aici a făcut cunoştinţă cu Anna Berta Ludwig, fiica unui intelectual german refugiat pentru ideile lui politice. S-a căsătorit cu ea în 1872 şi a trăit 50 de ani în cel mai armonios mariaj. După câteva luni de libertate completă, a început să studieze cu multă seriozitate matematica şi chimia, iar ca studiu auxiliar, fizica. Îl captivau mai ales cursurile marelui fizician Clausius, care încerca să explice prin legile fizice toate fenomenele naturii.
Röntgen a obținut în anul 1868 diploma de inginer constructor de maşini, dar pasiunea de cercetător l-a făcut să-şi continue studiile, luându-şi și doctoratul în filozofie un an mai târziu.
Devenit asistent al profesorului Kundt la Würzburg, a început să-şi pregătească teza de docenţă, pentru ca apoi să sufere o nouă lovitură grea şi nedreaptă. Cu toată susţinerea dascălului său, cu tot ecoul ştiinţific pe care l-a produs teza pe care a pregătit-o, Senatul universitar i-a refuzat docenţa pe motiv că nu are bacalaureat. Când profesorul Kundt a fost chemat la universitatea nou înfiinţată de la Strasbourg, a acceptat cu condiţia ca Röntgen să îl însoțească. Aici, într-o atmosferă mai liberală, tânărul și-a susținut docenţa în 1874, deschizându-i-se astfel drumul spre cariera universitară.
În anul următor a fost numit titular al catedrei de fizică şi matematică de la Academia de Agronomie din Hohenheim, după un an a ajuns la Strasbourg, apoi a petrecut opt ani la Giessen. În octombrie 1888, celebrul fizician Friedrich Kohlrausch a fost invitat la Strasbourg şi astfel a devenit vacantă catedra de fizică de la Universitatea din Würzburg. Cercetătorul a acceptat oferta de a deveni profesor la instituția care îl respinsese cu ani în urmă pentru că nu avea diploma de bacalaureat.
Despre această etapă a vieții sale, aflăm din presa epocii: “Era în perioada marilor descoperiri în domeniul electricităţii. Fizicienii din toată lumea erau preocupaţi de aceste descoperiri şi se dădea o deosebită atenţiune mai ales razelor catodice descoperite de Hittorf în anul 1868. Röntgen avea obiceiul de a controla şi a reface personal experimentele altor autori. Lucra întotdeauna singur, nu făcea confidenţe în cursul lucrărilor, chiar şi asistenţii lui aflau adesea numai din publicaţiile ştiinţifice despre preocupările maestrului. Astfel se întâmplă şi cu ocaziunea descoperirii razelor X.
Röntgen studia fenomenele descărcărilor electrice în vid, îl interesa mai ales capacitatea de penetraţie a razelor catodice. Pentru a nu fi deranjat de lumina descărcărilor electrice, înveli tubul Hittorf, cu care lucra, cu hârtie neagră. În cursul acestor experienţe, pe care le făcea într-o cameră obscură, observă deodată fluorescenţa vie a unui ecran de platino-cianură de Bariu ce era aşezat pe o măsuţă din apropiere. Schimbă tubul, înveleşte şi mai perfect tubul cu hârtie neagră, îndepărtează ecranul de tub, intercalează diferite obiecte între tub şi ecran, dar fluorescenţa se produce mereu. Avea deci indubitabil de-a face cu un nou fenomen, până atunci încă necunoscut. Acestea s-au petrecut în seara zilei de 8 noiembrie 1895, cum rezultă din declaraţia fiicei sale adoptive. Este data descoperirii noilor raze, pe care Röntgen le-a numit raze X.
Din momentul acesta, Röntgen nu mai are linişte şi nu ştie ce-i odihna. Timp de şapte săptămâni lucrează zi şi noapte, se retrage în laboratorul său, masa i se serveşte prin uşa abia întredeschisă. După câteva zile, îşi instalează un pat de campanie în laborator şi nu se mai întoarce în locuinţa sa, deşi se afla în aceeași clădire. Chiar şi Mahner, laborantul credincios a lui Röntgen, care ştia toate obiceiurile maestrului, este nedumerit. Presupunea o ceartă între soţi, deşi cunoştea căsnicia lor ideală. Nedumerirea personalului din institut culminează într-o serioasă îngrijorare asupra stării sufleteşti a maestrului lor, când Röntgen, într-o zi, cheamă tâmplarii şi desface în bucăţi uşa laboratorului.
Röntgen nu făcea atunci altceva decât căuta să-şi explice provenienţa dungilor misterioase ce au apărut pe placa fotografică, când a lăsat să treacă razele necunoscute prin uşa laboratorului. Şi dezvăluie şi această taină: dungile negre erau datorate plumbului conţinut de vopsea.
Între timp, face o singură confidenţă bunului său prieten, zoologul Boveri, spunându-i: „am descoperit ceva interesant, dar nu ştiu dacă observaţiunile mele sunt exacte“.
După şapte săptămâni de muncă, pe 28 decembrie 1895 prezintă Societăţii Ştiinţifice fizico-medicale din Würtzburg epocala sa notă preliminară „Über eine neue Art von Strahlen“.
Fiind în preajma vacanţei, comunicarea a fost dezbătută în şedinţă publică abia în 23 ianuarie 1896. În faţa unui auditoriu select, Röntgen îşi expune descoperirea, formulând în 16 puncte aproape toate proprietăţile fizice, azi bine cunoscute, ale razelor X”.
La sfârşit, prezintă câteva experienţe şi radiografiază, într-o atmosferă de legitimă curiozitate, mâna venerabilului medic Albert von Kölliker, decanul societății. Acesta declară apoi că, în cei 48 ani de membru al instituției fizico-medicale, n-a asistat la vreo şedinţă în care să se fi expus vreo problemă mai importantă ca cea expusă de Röntgen şi propune ca razele X să se numească pe viitor raze Röntgen.
Ştirea descoperirii razelor X s-a răspândit cu repeziciune. Încă înainte de memorabila şedinţă, în urma unei indiscreţii, informația apăruse în presa mondială stârnind un deosebit interes. Numele lui Röntgen a devenit popular, fapt ce mai mult l-a supărat decât l-a măgulit pe savant, după cum mărturisea soția sa.
În martie 1896, cercetătorul a publicat a doua comunicare asupra razelor X, iar în martie 1897, a treia şi ultima. Ulterior a devenit Doctor Honoris Causa la Universitatea din Würtzburg, a primit din partea Royal Society din Londra medalia Rumford, din partea Universităţii din Columbia – medalia Barnard, iar în 1901, Premiul Nobel.
În anii următori a fost ținta multor delatori, care susțineau fie că razele X au fost descoperite de laborantul lui Röntgen, fie că descoperirea fusese provocată de o simplă întâmplare. Intervenind în campania murdară dusă împotriva lui Röntgen, filozoful Münsterberg de la Universitatea Harvard spunea: „Să presupunem că întâmplarea a avut într-adevăr un rol, dar câte efecte galvanice n-au existat în lume până ce Galvani a observat întâmplător contracţiunea piciorului de broască? Lumea este întotdeauna plină de astfel de întâmplări, dar există puţini Galvani şi Röntgen“.
În 1919, după moartea iubitei lui soţii, savantul a renunţat la catedră şi s-a retras într-o modestă căsuţă de vânătoare de lângă München.
Aici şi-a petrecut ultimii ani, în mijlocul naturii, singur, menţinând legătura cu bunii săi prieteni prin corespondenţă. A încetat din viață pe 10 februarie 1923, după o scurtă suferinţă provocată de un cancer intestinal. Din notiţele sale rezultă că îşi pusese singur diagnosticul, deşi nu era medic.
Urna cu cenuşa lui Röntgen a fost depusă în cimitirul din Giessen, alături de mormintele părinţilor săi. Întreaga avere a lăsat-o prin testament săracilor din Weilheim, locul unde se afla căsuţa sa de vânătoare, iar manuscrisele, potrivit dorinţei lui, au fost arse, cu excepţia celui referitor la descoperirea razelor X.
Sursa: Conferinţă rostită la şedinţa comemorativă pentru Röntgen a Societăţii Ştiinţelor Medicale din Cluj (24 Nov. 1945)
