Actrița Jeanne Moreau a semnat “Manifestul celor 343”

Jeanne Moreau s-a născut pe 23 ianuarie 1928 la Paris și a fost fiica lui Katherine Buckley, o dansatoare care lucra la Folies Bergère, și a lui Anatole-Désiré Moreau, proprietarul unui mic restaurant. Când fetița era mică, familia s-a mutat la Vichy și își petrecea vacanțele în satul tatălui ei, Mazirat, o localitate cu 30 de case aflată pe o vale din Allier. „Era minunat acolo, pe fiecare piatră funerară din cimitir se afla numele Moreau, pentru că toți erau rude”, a mărturisit actrița mai târziu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia s-a despărțit, iar Jeanne a locuit cu mama ei la Paris. La vârsta de 16 ani, după ce a jucat în piesa de teatru “Antigona” a dramaturgului Jean Anouilh, a decis că trebuie să devină actriță. Mai târziu a studiat la Conservatorul din Paris, după puțin timp părinții ei s-au despărțit, iar mama, după ce petrecuse 24 de ani în Franța, s-a întors în Anglia natală.

În 1947, Jeanne Moreau și-a făcut debutul în teatru la Festivalul de la Avignon, fiind distribuită în piesa “O lună la țară” a lui Ivan Turgheniev și a fost foarte apreciată de critici, astfel că, la doar 20 de ani, era deja una dintre cele mai importante actrițe ale Comediei Franceze.

Doi ani mai târziu a început să primească roluri minore în cinematografie, dar a continuat să lucreze la teatrul de stat din Paris timp de mulți ani. Începând de la sfârșitul anilor 1950, după ce fusese distribuită în mai multe filme de succes, a început să colaboreze cu generația nouă a cineaștitor francezi.

Regizorul François Truffaut i-a oferit rolul principal în pelicula “Jules et Jim”, cel mai mare succes al ei la nivel internațional, apoi a lucrat cu Michelangelo Antonioni pentru filmele “La notte” și „Dincolo de nori”, Orson Welles a distribuit-o în „Procesul”, „Clopotele la miezul nopții” și „Povestea nemuritoare”, Luis Buñuel în „Jurnalul unei cameriste”, iar Elia Kazan în “Ultimul magnat”.

Actrița a înregistrat mai multe albume, a cântat cu Frank Sinatra la Carnegie Hall în 1984, dar a lucrat și în spatele camerelor ca scenaristă, regizoare și producătoare.

De-a lungul vieții, Jeanne Moreau a fost bună prietenă cu scriitori celebri precum Jean Cocteau, Jean Genet, Henry Miller și Marguerite Duras. În 1949, s-a căsătorit cu actorul Jean-Louis Richard, de care s-a separat în 1951, apoi s-a recăsătorit cu regizorul american William Friedkin, dar mariajul lor a durat doar doi ani, din 1977 până în 1979. În 1967, regizorul Tony Richardson și-a părăsit soția, pe Vanessa Redgrave, pentru ea, dar cei doi nu s-au căsătorit niciodată. Frumoasa artistă a avut, de asemenea, relații cu regizorii Louis Malle și François Truffaut, cu creatorul de modă Pierre Cardin și cu actorul grec Theodoros Roubanis.

Foarte curajoasă, în anii ’70 actrița s-a implicat în mișcările feministe ale epocii. În acea perioadă a fost una dintre semnatarele “Manifestului celor 343”, o acțiune care milita pentru legalizarea avorturilor, anunțând public că ea însăși a fost nevoită să facă un avort ilegal. Printre alte susținătoare ale mișcării s-au aflat Simone de Beauvoir, Catherine Deneuve, Marguerite Duras, Marina Vlady și Stéphane Audran. Manifestul a fost publicat în săptămânalul francez social-democrat Le Nouvel Observateur pe 5 aprilie 1971, cerea legalizarea avortului și accesul liber la contracepție și a fost esențial pentru adoptarea, trei ani mai târziu, a „Legii Veil”, după numele ministrului Sănătății, Simone Veil, prin care a fost abrogată pedeapsa pentru întreruperea voluntară a sarcinii în primele zece săptămâni, termen prelungit ulterior la douăsprezece săptămâni. Textul manifestului a fost scris de scriitoarea Simone de Beauvoir: “Un milion de femei din Franța fac avorturi în fiecare an. Condamnate să facă acest act medical în ilegalitate, femeile se supun unor condiții periculoase și unor riscuri uriașe, deși avortul este una dintre cele mai simple proceduri dacă ar fi făcută sub supraveghere medicală. Societatea reduce la tăcere aceste milioane de femei. Declarăm că suntem unele dintre aceste femei. Declarăm că am făcut avorturi. Cerem acces liber la contracepție și cerem libertatea de a decide în legătură cu corpul nostru”. Mișcarea a fost însoțită de o serie de demonstrații publice de mari proporții în toată Franța.

În 2009, Jeanne Moreau a semnat o petiție în sprijinul regizorului Roman Polanski, cerând eliberarea lui după ce bărbatul fusese arestat în Elveția în legătură cu o acuzație din 1977 conform căreia a drogat și violat o fată de 13 ani.

Câștigătoare a Premiul Festivalului de Film de la Cannes pentru cea mai bună actriță pentru „Seven Nights”, film realizat în 1960, a Premiului BAFTA pentru cea mai bună actriță străină pentru filmul “Viva Maria!” din 1965 și a Premiului César pentru cea mai bună actriță pentru “Bătrâna Doamnă care a umblat pe mare”, producție din 1992, Jeanne Moreau a încetat din viață pe 31 iulie 2017, la vârsta de 89 de ani, și a fost înmormântată în Cimitirul Montmartre din Paris.